11. Ucraina ca o pradă
  Devenirea istorică a omenirii este dialectică, având în vedere că , pe lângă factorii de progres, acționează și forțe ostile păcii și dezvoltării durabile.
  Președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu a înțeles  că, în sec. XXI,  evoluția istorică spre democrație este ireversibilă, iar Ucraina nu poate fi menținută prin forță în sfera sa de influență, aspirațiile  locuitorilor acestei țări  de integrare în UE și de aderare la NATO fiind legitime.

Desigur, nu s-a așteptat ca inițiativa sa iresponsabilă  de încălcare a suveranității Ucrainei va întâmpina o deosebită rezistență , va  genera multă suferință  ambelor popoare și  va avea efecte negative la scară planetară,  iar președintele Volodimir Zelenski, deși în timpul mandatului său au fost încălcate drepturile și libertățile unor grupuri etnice, va deveni erou național, care va fi admirat și sprijinit de comunitatea internațională.
Ucraina și-a câștigat independența față de  URSS  la 24 august 1991, are capitala la Kiev, iar regimul politic este de tip republică prezidențială, președintele actual fiind Volodimir Zelenski. Suprafața Ucrainei, fără Republica Crimeea și orașul Sevastopol, este de 576.683 kilometri pătrați, având 46.044.000 de locuitori.
Românii din Ucraina reprezintă al treilea grup etnic (după ucraineni și ruși), locuind  cu precădere în Cernăuți, Odesa, Transcarpatia, Mîcolaiv și Kirovohrad. În Evul Mediu aceste teritorii aparțineau unor formațiuni timpurii românești: Țara Strășinețului, Țara Maramureșului, Satele Hănești etc.  Ulterior, nobilii români se eliberează de tutela puterilor vecine și întemeiază voievodatele românești, care sunt cunoscute în istorie sub numele de Principatul Moldovei și Țara Românească.
    Teritoriile din Ucraina locuite de români făceau parte din Principatul Moldovei, dar românii au colonizat și pământuri la est de Nistru, înființând primele așezări în Transnistria: Bârzula, Codâma, Ocna Roșie, Ananiev etc.  În secolul al XVII-lea, Transnistria s-a aflat sub jurisdicția domnilor Moldovei, târgurile de aici erau organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari.
  Din punct de vedere istoric, identitatea ucraineană are la bază Rusia Kieveană, un stat feudal  puternic  al slavilor estici. În urma destrămării acestuia în secolul  al XIII-lea,  teritoriul a fost condus și împărțit de diverse puteri, precum Uniunea statală polono-lituniană, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Rusia.  În secolele  al XVII-lea și al XVIII-lea s-a format și dezvoltat o republică cazacă, însă teritoriul acesteia a fost împărțit între Polonia și Imperiul Rus.
  După al Doilea Război Mondial, partea  occidentală  a Ucrainei a devenit parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, entitate statală din componența Uniunii Sovietice.
  Ucraina deține primul loc în Europa în ceea ce privește suprafața cultivată de teren  și poate satisface nevoile alimentare a peste 600 de milioane de oameni.  Subsolul său conține  o gamă diversificată de bogății:
• rezerve de fier (locul II în lume)
• rezerve de mangan (locul II în lume)
• rezerve de uraniu (locul I în Europa)
• rezerve de titan (locul II în Europa)
• rezerve de mercur (locul II  în Europa)
• rezerve de cărbune locul VII în lume)
  Ucraina este o țară cu o economie care produce fier, oțel, titan, amoniac, turbine pentru centrale nucleare, lansatoare de rachete, autobuze, tramvaie, troleibuze, camioane KrAZ,  avioane Antonov,  etc.
  După obținerea independenței, Ucraina și-a păstrat propria agenție spațială, fiind un participant activ la explorarea științifică a spațiului cosmic.
  Pe lângă centralele nucleare, Ucraina dispune de un sistem de gazoducte de mare capacitate (142,5 miliarde metri cubi), însă doar 23% din gazele naturale provin din surse interne, restul provin din Rusia (aproximativ 36%) și Asia Centrală – prin rute de tranzit controlate de Rusia. Pe de altă parte, 84% din gazul rusesc este livrat în Europa de Vest prin Ucraina.
După destrămarea URSS în 1991, Ucraina a devenit a treia putere nucleară din lume, însă cele 1900 de focoase nucleare au fost transferate în Federația Rusă pentru  a fi distruse în perioada  1994 – 1996.
  În schimbul renunțării Ucrainei la armele nucleare, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat prin Memorandumul de la Budapesta ( 5 decembrie 1994) să respecte integritatea  teritorială și  independența  politică, să se abțină de la constrângeri economice și să o sprijine împotriva unor acte de agresiune sau amenințări nucleare.
Starea conflictuală dintre Ucraina și Federația Rusă a început în 2014, în urma  Revoluției ucrainene și Euromaidanului,  prin conflictul politic și militar din Crimeea, precum și din Donbas,  o zonă din estul Ucrainei care include regiunile Donețk  și Luhansk.
Ucraina a lansat o contraofensivă militară împotriva forțelor pro-ruse din Donbas în aprilie 2014, denumită „Operațiunea Antiteroristă” (ATO) până în 2018, când a fost redenumită „Operațiunea Forțelor Comune” (JFO), în conflictul militar au murit peste 14 000 de oameni.
  „Acordurile de la Minsk” au vizat soluționarea prin negociere a conflictului din estul Ucrainei.  Primul acord de la Minsk a fost semnat în septembrie 2014 de reprezentanții Rusiei, Ucrainei și Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), alături de doi lideri ai separatiștilor din estul Ucrainei, participanții căzând de acord pentru  încetarea imediată a focului în regiune și îndepărtarea tuturor „forțelor militare ilegale, echipamentelor, militanților și mercenarilor de pe teritoriul Ucrainei” (punctul 10).
   Din păcate, luptele au fost reluate, dar pe 11 februarie 2015 a fost semnat la Minsk un nou armistițiu în prezența președintelui  Vladimir Putin, președintelui Petro Poroșenco, președintelui Francois Hollande și cancelarului Angela Merkel.
Prevederile  Acordului de la Minsk din 2015 sunt următoarele:
1. Un armistițiu complet în estul Ucrainei. Intră în vigoare la ora 00:00, pe 15 februarie.
2. Retragerea armelor grele. Părțile au convenit asupra unei linii de separare. Kievul urmează   să-și retragă artileria și alte echipamente de pe linia de front, în timp ce rebelii vor face acest lucru de pe linia de front așa cum era aceasta în luna septembrie, înainte de avansările acestora în contraofensiva din luna ianuarie. Zona de siguranță monitorizată de OSCE ar urma sa aibă o întindere cuprinsă între 50 și 150 de kilometri, în funcție de raza de acțiune a armelor, iar retragerea va fi completă până la 1 martie.
3. OSCE  își va folosi flota de drone și observatorii pe teren, precum și imagini din satelit și date radar, pentru a se asigura că ambele părți respectă acordul.
4. Kievul și rebelii vor negocia termenii privind viitoarele alegeri locale din zonele controlate de rebeli, ceea ce îi va aduce pe aceștia înapoi în cadrul legal ucrainean. În schimb, Kievul va adopta legislația pentru autoguvernare ce va fi acceptabilă pentru republicile autoproclamate.
5. Kievul va declara o amnistie generală pentru rebeli.
6. Un schimb al tuturor prizonierilor trebuie să fie încheiat la cinci zile după retragerea completă.
7. Convoaielor de ajutoare umanitare li se va permite accesul complet la cei nevoiași din zonele afectate de confruntări, fiind asigurat un mecanism internațional de funcționare.
8. Kievul va restabili legăturile economice, plățile sociale și serviciile bancare în zonele separatiste, care au fost tăiate anterior în semn de răspuns la alegerile organizate de republicile autoproclamate. Guvernele acestora vor continua impozitarea și plățile pentru utilități, însă această prevedere este subiectul unor viitoare negocieri.
9. După ce sunt organizate alegeri locale în regiunile Donetk și Luhansk, Kievul va reinstaura controlul asupra granițelor acestora cu Rusia. Tranziția ar putea să dureze, din cauza nevoii unei reforme constituționale complete în Ucraina.
10. Toate trupele străine, armamentul greu și mercenarii vor fi retrași din Ucraina. Grupările armate ilegale vor fi dezmembrate, însă autorităților locale din Donetk și Luhansk li se va permite să aibă unități de miliție legale.
11. Kievul va implementa o reformă constituțională completă, până la sfârșitul  anului, ceea ce va descentraliza sistemul politic ucrainean și va acorda privilegii Donetkului și Luhanskului. Privilegiile includ autodeterminarea lingvistică, libertatea de a numi procurori și judecători, precum și de a stabili legături economice cu Rusia.
12. Observatorii OSCE la alegeri vor supraveghea dacă alegerile locale în republicile autoproclamate se desfășoară la standarde internaționale. Procedura exactă pentru alegeri este subiect al unor viitoare negocieri.
13. Discuțiile în cadrul "grupului de contact" vor fi intensificate în diferite feluri.
  Referitor la statutul Peninsulei Crimeea se pot menționa următoarele  etape:
• După cucerirea mongolă din 1238,  o mare parte din teritoriul Peninsulei Crimeea a fost încorporată în Hoarda de Aur.
• În perioada 1449 – 1783, Hanatul Crimeii, succesor al Hoardei de Aur, a devenit un stat vasal al Imperiului Otoman.
• În 1774, Hanatul  Crimeii s-a proclamat indepedent prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, dar a fost apoi cucerit de Imperiul Rus în 1783. 
• În timpul războiului civil rus (1917–1921), Crimeea  a fost inițial bastion al Armatei Albe antibolșevice, apoi a fost cucerită de Armata Roșie.
În 1921, Crimeea a devenit o republică autonomă în cadrul  Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse,  care a devenit URSS (1922 – 1991).
• În 1954, Crimeea a fost transferată RSS Ucrainene de la RSFS Rusă (1954 – 1991)
După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, a fost formată Republica Autonomă Crimeea, ca entitate constituentă a Republicii Ucraina.
• După Revoluția ucraineană din 2014 și fuga președintelui Victor Ianukovici, Crimeea a fost anexată la Federația Rusă de către președintele Vladimir Putin, însă comunitatea internațională o consideră  în continuare ca parte a Ucrainei.
În data de 8 februarie 2022 a avut loc întâlnirea de la Moscova dintre președinții Franței și Rusiei, Emmanuel Macron, respectiv Vladimir Putin, care s-au așezat la o masă lungă de șase metri pentru a discuta despre situația extrem de tensionată din Ucraina și de revendicările pe care Moscova le are față de Occident.
După mai bine de 5 ore de discuții, nu au fost găsite soluții eficiente pentru rezolvarea situației conflictuale din Europa. În timp ce liderul de la Kremlin a ales să sfideze Occidentul, proclamând Crimeea teritoriu rusesc și aderarea Ucrainei la NATO o declarație de război din partea Europei, președintele Emmanuel Macron a avut o poziție împăciuitoare - declarând la conferința de presă care a urmat: „Rusia este o țară europeană. Cine crede în Europa trebuie să învețe să colaboreze cu Rusia și să găsească modalități de a construi un viitor în Europa împreună cu europenii”. Din păcate, președintele Putin impune condiții inacceptabile pentru detensionarea conflictului, cerând ca NATO să nu se extindă și să nu fie amplasat armament la granița cu Rusia.
Cu peste 100.000 de trupe rusești și armament greu comasate la granița Ucrainei, președintele Putin a amintit că „Rusia este o superputere militară și nucleară” și a lansat următorul avertisment: „Nu va fi niciun învingător și veți fi atrași în acest conflict împotriva voinței proprii.”
   După ce Rusia a recunoscut  la 21 februarie 2022  Republica Populară Donețk și  Republica Populară Lugansk, la 24 februarie 2022, în jurul orei 5:30, președintele rus Vladimir Putin a decis derularea unei operațiuni militare speciale „pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”, printr-un atac pe  scară largă al forțelor armate ruse, care  au lovit infrastructura militară ucraineană, aviația, facilitățile de apărare aeriană și aerodromurile militare.
În dimineața zilei de 24 februarie, președintele Volodimir Zelenski a anunțat introducerea Legii Marțiale, iar seara, a ordonat  mobilizarea generală, chemându-i, opţional, chiar şi pe bărbaţii cu vârste de peste 60 de ani.
   Invazia a fost condamnată ferm de majoritatea țărilor democratice, iar NATO a activat pentru prima dată planurile de apărare pentru Europa de Est.
Este de admirat patriotismul cetățenilor din Ucraina, militari și civili, care au dovedit mult curaj în apărarea gliei strămoșești, a identității și valorilor naționale, deși forțele armate ale Federației Ruse au atacat  din trei părți(nord, sud și est) cu tehnică de luptă diversă, lansând atacuri pe uscat, pe mare și în aer.
După aproape trei săptămâni de război, înaintarea armatei ruse în Ucraina se prezintă astfel:

În articolul „Evaluarea performanţei Rusiei”,  George Friedman - fondatorul şi preşedintele companiei Geopolitical Futures – consideră că: „Invazia rusă în Ucraina a avut două obiective. Primul a fost preluarea controlului asupra Ucrainei, cu intenţia de a încheia o sarcină începută în Belarus – aceea de a reconstrui zonele tampon strategice şi de a apăra Rusia în faţa unui atac. Al doilea obiectiv a fost demonstrarea capabilităţilor şi profesionalismului armatei ruseşti pentru a putea, în viitor, descuraja acţiuni ipotetice şi pentru a creşte influenţa regională a Rusiei. Cele două obiective au fost interconectate ... În locul unei înfrângeri decisive şi rapide a Ucrainei, Rusia a început un război încet, crunt, care nu poate impresiona pe nimeni şi nici nu o poate aduce printre armatele de prim rang ale lumii. În acest punct al războiului, chiar şi o îndeplinire a primului său obiectiv nu îl mai poate  salva pe al doilea ... Moscova nu a reuşit să îşi înţeleagă inamicul. Cu siguranţă, Rusia s-a aşteptat ca rezistenţa ucraineană să fie distrusă rapid în faţa forţelor blindate pe care le-a strâns. Nu s-a aşteptat ca populaţia ucraineană să răspundă acţiunilor sale cu o intensitate care cel puţin va întârzia încheierea războiului”.
  Este interesantă analiza lui George Friedman  a strategiei rusești: „Planurile de război ruseşti au concentrat trei grupuri de blindate în est, sud şi nord. Tancurile au devenit, astfel, vulnerabile în faţa armelor antitanc. În loc să dea la o parte infanteria, Rusia trebuie acum să o folosească pentru a elimina ameninţările la adresa tancurilor sale. Folosirea blindatelor ca forţă decisivă pe câmpul de luptă şi, prin urmare, ca forţă principală, a evoluat. Acest lucru nu pare să fie acceptat de planificatorii ruşi. Războiul blindatelor a ajuns la apogeu în cel de-al Doilea Război Mondial. Blindatele încă sunt folosite, însă nu am mai văzut lupte între tancuri de prin 1973, de la Războiul Arabo-Israelian şi, într-o oarecare măsură, de la Războiul din Irak (Operaţiunea Furtuna Deşertului).  Iar acest lucru s-a întâmplat acum o generaţie. Războiul a evoluat”.
   Pentru a-și salva viața, multe femei și copii au fugit din calea războiului, aproximativ 677.000 de persoane, în mai puțin de o săptămână, au părăsit Ucraina prin frontierele cu Polonia, România și Republica Moldova, iar după trei săptămâni de război, numărul refugiaților a  depășit 3 000 000, din care aproape jumătate sunt copii.
Autoritățile române, patronii unor firme, reprezentanți ai Bisericii Române și ai Crucii Roșii, darși simpli cetățeni s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe refugiați cu produse alimentare, asigurarea unor spații de cazare sau mijloace de transport, furnizarea de medicamente și echipamente medicale.   Românii din diasporă aprobă o astfel de atitudine, așa cum rezultă din mesajul primit de la grupul Observatorul al românilor din Canada: „Mobilizarea românilor în ajutorul ucrainenilor depășește orice așteptări. Și nu este vorba doar despre ceea ce se întâmplă strict în zona punctelor de trecere a frontierei, unde refugiații au fost primiți cu mâncare, ceaiuri, locuri de cazare, cartele telefonice, ligheane cu gogoși și multe altele după puterile unor oameni care au sărit să ajute.
Este vorba despre ceea ce se întâmplă în toată România. Și este cu atât mai frumos cu cât solidaritatea aceasta nu este cu un popor de care românii să fie foarte apropiați sufletește. Dimpotrivă, lista disputelor românilor cu ucrainenii e lungă și nu credem că a fost uitată. Dar nu mai contează. În fața nedreptății și a nenorocirii, românii dovedesc o solidaritate și o bunătate fantastică, de poveste. Românii de pretutindeni sunt mândri de ospitalitatea și solidaritatea  celor de acasă”.
După o primă tranșă de medicamente și echipamente sanitare, Guvernul României a trimis o nouă tranșă de ajutoare în Ucraina, în valoare de 3 milioane de euro,  conținând alimente, medicamente, combustibili, veste antiglonț, căști, muniție și echipamente militare.
  Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, după ce a semnat și transmis o cerere de aderare a Ucrainei la UE,  a vorbit  prin videoconferință în plenul Parlamentului European,  solicitând urgentarea procedurii de integrare: „Noi ne luptăm pentru viața noastră, dar ne luptăm de asemenea pentru a fi membri cu drepturi egale ai Europei. Deci dovediți că sunteți cu noi, dovediți că nu ne-ați abandonat și că sunteți cu adevărat europeni”.
  Desigur,  aceleași proceduri pentru integrarea în UE trebuie aplicate și Republicii Moldova și Georgiei, ai căror cetățeni trăiesc sub spectrul amenințării ruse. România susține pe deplin integrarea Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei în Uniunea Europeană, a afirmat președintele Klaus Iohannis.
De fapt, orice țară europeană care respectă valorile UE menționate în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și care se angajează să promoveze aceste valori poate solicita să devină membră a UE.
   În articolul  2 din TUE se stipulează că “Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”.
   Primul pas este îndeplinirea de către țara în cauză a „criteriilor de aderare”(definite în cadrul unei reuniuni a Consiliului European, la Copenhaga în 1993), mai precis, să aibă:
- instituții stabile, care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților
- o economie de piață funcțională, precum și capacitatea de a face față concurenței și forțelor pieței în UE
- capacitatea de a-și asuma și de a implementa în mod eficace obligațiile aferente statutului de membru, inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare.
În primul său discurs despre Starea Uniunii în faţa celor două camere ale Congresului, preşedintele SUA, Joe Biden, s-a referit și la invazia Ucrainei de către ruși, numindu-l pe Vladimir Putin  un „dictator'' care este acum izolat de lume mai mult ca oricând.
„Forţele noastre nu merg în Europa pentru a lupta în Ucraina, ci pentru a-i apăra pe aliaţii noştri din NATO în cazul în care Putin decide să se deplaseze spre vest”, a subliniat președintele Biden .
  Cel de-al 46-lea preşedinte din istoria SUA a menționat următoarele măsuri:
•  o interdicţie pentru avioanele ruseşti din spaţiul aerian al SUA, la fel ca şi Uniunea Europeană şi Canada
•  constituirea unui grup operativ al Departamentului de Justiţie al SUA pentru urmărirea penală a activităţilor criminale ale oligarhilor ruși și confiscarea averilor acestora.
•  eliminarea băncilor rusești selectate din sistemul global de mesagerie Swift
•  SUA vor debloca 60 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice pentru a stabiliza piaţa după invazia Rusiei în Ucraina
• trimiterea de arme în valoare de 350 de milioane de dolari către Ucraina, precum și  trimiterea de bunuri în valoare de 54 de milioane de dolari pentru asistență umanitară.
China  a refuzat să aplice sancțiuni Rusiei, poziția sa fiind exprimată de către ministrul adjunct de externe, Hua Chunying, care a afirmat:  „China a adoptat o atitudine responsabilă și a convins toate părțile să nu incite la război... Cei care urmează exemplul SUA în a pune gaz pe foc și apoi să transfere vina asupra altora sunt cu adevărat iresponsabili”. Desigur, în această situație conflictuală,  China are de câștigat pe plan economic și politic, iar rolul său în noua ordine mondială va fi important.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut Beijingului „să se alăture restului lumii şi să condamne cu fermitate invazia brutală a Rusiei în Ucraina”, având în vedere că China, „ca membră a Consiliului de Securitate al ONU are obligaţia de a sprijini şi apăra dreptul internaţional, iar invazia rusă în Ucraina este o încălcare flagrantă a dreptului internaţional”.
     „Orice fel de sprijin pentru Rusia, asistenţă militară, orice alt tip de sprijin, va ajuta Rusia să ducă un război brutal împotriva unei naţiuni suverane independente, Ucraina, o va ajuta să continue un război care provoacă moarte, suferinţă şi o cantitate enormă de distrugeri”, a subliniat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice.
Presiunile asupra Moscovei s-au intensificat după decizia celor  27  state ale UE de a da undă verde  excluderii „anumitor bănci ruseşti” din sistemul de mesagerie Swift, un angrenaj cheie în finanţele internaţionale, dar şi interzicerii mass-media ruseşti de stat RT şi Sputnik.  Deconectarea marilor bănci de la sistemul internațional de plăți SWIFT înseamnă excluderea acestora din piețele internaționale și confiscarea rezervelor valutare din străinătate ale Băncii Centrale Ruse.
  Unul dintre efectele tensiunii dintre Rusia și Occident a fost devalorizarea record pe Bursa din Moscova a  rublei față de euro și dolar, fapt care a determinat Banca Centrală a Rusiei să majoreze dobânda de politică monetară de la 9,5 la 20%.  Desigur, prăbușirea economiei Rusiei, va  afecta mai ales cetățenii cu venituri mici și medii, ceea ce nu este de dorit.    Proteste împotriva războiului au fost organizate în multe orașe ale lumii, inclusiv la Moscova, Sankt Petersburg și alte orașe din Rusia, în ciuda represiunii  și arestărilor efectuate de către forțele de ordine.
  Mihail Șișkin, unul dintre scriitorii importanți din literatura rusă contemporană, a afirmat:  „Rusia e încercată de durere și rușine”.
  Este dificil de explicat faptul că Biserica Ortodoxă Rusă nu și-a exprimat ferm  poziția față de război prin Patriarhul Chiril I,  în conformitate cu principiile Sfintei Scripturi, având în vedere că ucrainenii și rușii sunt de credință ortodoxă și aparțin familiei slavilor, iar în Evul Mediu, centrul culturii acestui  neam se afla la Kiev.
Ca răspuns la sancțiunile impuse de Vest pentru ruinarea economiei ruse, președintele Vladimir Putin  a ordonat punerea în stare de alertă ridicată a arsenalului nuclear ”de descurajare” (submarine, rachete, bombardiere strategice), măsură iresponsabilă care arată dimensiunea la care poate ajunge dezastrul.
   O analiză a Pentagonului arată că Rusia și-a schimbat strategia militară în războiul din Ucraina, trecând de la blitzkrieg la o „anihilare lentă” a armatei ucrainene, cu bombardamente care vizează, atât ținte militare cât și ținte civile. „Vedem o schimbare în strategia Rusiei. Se concentrează mai puțin să încercuiască orașele și mai mult să pătrundă în interiorul lor”, a afirmat un oficial militar NATO, a cărui identitate  nu a fost dezvăluită.
Printre cauzele schimbării operațiunii blitzkrieg se pot menționa: rezistența peste așteptări a armatei ucrainene, lipsa oricărei cooperări din partea populației și autorităților ucrainene, precum  și problemele logistice ale armatei ruse (lipsa de carburant, moral scăzut al trupelor).
   Prin utilizarea de armament tot mai greu și cu potențial distructiv mai mare decât în primele zile ale invaziei, rezultatul acestei strategii cinice va fi  „o baie de sânge”, cu mii de victime civile.
  Pe lângă canalele de comunicații existente, SUA și Rusia au înființat pe 1 martie o linie specială de telecomunicații la nivel militar, pentru analiza  unor chestiuni esențiale de securitate în cursul unor situații de urgență, evitându-se astfel escaladarea crizei prin incidente cauzate  de interpretări greșite.
    O deschidere către dialog s-a realizat în cea de-a doua  rundă de negocieri dintre Rusia și Ucraina, din 3 martie, prin discutarea în detaliu a unor chestiuni umanitare, militare și problema unor viitoare reglementări politice, convenindu-se posibilitatea încetării temporare a focului pentru organizarea coridoarelor umanitare.
Un bilanț din 4 martie, arată că militarii ruși au ocupat orașele Melitopol și Herson, precum și centralele  nucleare de la Cernobîl și Zaporojie, prima este scoasă din uz, iar cealaltă este  funcțională, fiind cea mai mare din Europa. În data de 4 martie, Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit de urgenţă, pentru a evalua consecinţele atacului asupra centralei nucleare ucrainene de la Zaporojie.
Ca răspuns la cererea Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană, Tiraspolul a cerut, în data de 4 martie, recunoașterea independenței Transnistriei.
Pe fondul războiului absurd, tot mai multe companii internaționale părăsesc piața rusă:
Apple Pay (blocaj total), Apple (retragerea de pe piață), Adidas (retragerea din echipa de fotbal), Audi  (retragere de pe piață), AMD (interzicerea livrărilor de microcipuri și interzicerea pe termen nelimitat a livrării de plăci grafice), Amazon (blocarea completă a tuturor activităților de vânzare cu amănuntul), Adobe (blocaj total), British Petrolium (a retras de la Rosneft 20% din acțiuni), BBC (închiderea licențelor pentru discurs), BMW( închide fabricile, blochează livrările), Boeing (se retrage de pe piață), Chevrolet (se retrage de pe piață), Cadillac (se retrage de pe piață), Carlsberg (exporturi limitate), Cex Io (cripto-maidanezii blochează utilizatorii ruși), Cinema 4D ( programul nu funcționează), Coca Cola ( retragerea de pe piață), Danone (se retrage de pe piață împreună cu filiala sa Prostokvashino), Disney (retragerea tuturor filmelor), Dell (retragerea de pe piață), Dropbox (își încetează operațiunile în Rusia), DHL (retragere de pe piață), Eurovision (descalificare), Ericsson (retragere de pe piață), Exxon Mobil (toți angajații companiilor petroliere din Rusia sunt descalificați), Facebook (blocarea conturilor media rusești), FedEx (blocarea livrărilor), Formula 1 (anularea turneului de la Soci),  Ford (închiderea magazinelor),FIFA (descalificarea echipei naționale pentru Ministerul de Urgență și interzicerea oricărui meci internațional în Rusia), Google Pay (unitate privată), Google Maps (bloc de informații pentru Rusia), General Motors (interzice exporturile),
HP (interdicție de import), Harley Davidson (livrări suspendate), Instagram (blocarea propagandei), Intel (importul de microcipuri este oprit), Jaguar (retragerea de pe piață), LinkedIn (pregătirea pentru retragerea completă din țară), MOK (anularea tuturor piețelor), Mastercard (anularea producției de carduri și deconectarea unor  bănci), Maersk (întrerupe transporturile către/din Rusia), Mercedes (ieșirea din țară), Megogo (retragerea tuturor filmelor rusești), Metro (concedierea a 10.000 de angajați), Mitsubishi (concedierea a 141 de angajați din centrele de servicii), Microsoft Office (se discută o gamă largă de măsuri), Mobile World Congress  (retragerea acreditării pentru delegația din Rusia), NFT (blocaj de bani de la consumatorii ruși și beloruși, transferul banilor lor în Ucraina), Netflix (blocaj pentru semnăturile rusești, zapping producția de seriale rusești), Nike (închiderea magazinelor), Nintendo (interzice  achizițiile în ruble), Nestle (închide toate cele 6 fabrici din Rusia), PayPal (înghețarea conturilor de retragere), Paramount (blocaj în distribuția filmelor), Paris match (franciza a fost anulată), Play Station (nu se poate efectua plata), Porsche (retragerea din Rusia), Renault (retragerea de pe piața rusă), Samsung pay (blocarea serviciului), Scania (retragerea din Rusia), SpaceX (furnizarea de Starlink către Ucraina), Shell (ruperea contractului cu Gazprom), Sony (blocarea distribuției de filme), Twitter (nu este posibil să se înregistreze conturi ale cetățenilor ruși), TikTok (blocarea în masă a utilizatorilor agresivi),Toyota (concedierea a 2.600 de angajați din Rusia), UEFA (anularea finalei Ligii Campionilor de la Sankt Petersburg,  interzicerea participării  cluburilor la LOC și LE și ruperea contractului cu Gazprom, sponsorul general), UPS (interzicerea totală a livrărilor),Universal pictures (blocarea distribuției de filme), Visa (blocarea băncilor aflate sub sancțiuni), Volvo (ieșirea din Rusia), Yandex (excluderea acțiunilor companiei de la cotațiile de la Bursa de Valori din New York), YouTube (blocarea a sute de canale rusești),  Webmoney (blocarea tranzacțiilor), Wolkswagen (retragerea din țară), Zoom (revocarea licențelor pentru dezvoltarea de software), Nokia  (oprirea livrării de echipamente în Rusia), H&M (brandul de îmbrăcăminte a oprit vânzările în Rusia).
O abordare pe deplin a evenimentelor pe care le trăim presupune o trecere de la diagnoză la prognoză.  Este interesantă  analiza despre războiul din Ucraina - publicată de BBC și citată de Agerpres – în care sunt prezentate cinci scenarii posible:
S1: Războiul scurt, capitularea Kievului și guvernul-marionetă pus de Putin,
S2: Război lung, problemele armatei rusești și scenariul Groznîi (Capitala Ceceniei).
S3: Război european, atacul țărilor Baltice, Articolul 5 din NATO și amenințarea nucleară.
S4: Soluţie diplomatică, presiunea Chinei și soluția de ieșire pe care o poate căuta Putin.
S5: Putin înlăturat de la putere.
Referitor la hotărârea cetățenilor din Ucraina de a-și apăra orașele, este sugestivă opinia lui  Mihail Podoliak, șeful echipei de negociere: „În ajunul invaziei de proporții, domnul Putin a dezvăluit un mit, cum că statalitatea ucraineană nu există. Însă acum, și Federația Rusă, și Europa, și partenerii noștri înțeleg prea bine că Ucraina este o țară foarte puternică, un potențial lider. Nimeni nu va părăsi Kievul, Kievul nu va fi cucerit, este imposibil, aici ucrainenii, kievenii, vor muri pe străzile orașului lor, în timp ce europenii vor sta în fața televizorului și vor urmări în direct războiul. Dar nimeni nu va da Kievul în mâinile Federației Ruse. Sigur că orașul poate fi distrus complet, pentru că Rusia nu respectă nici un fel de reguli de război, bombardează orașele pașnice, pentru că ei nu știu să lupte pe câmpurile de bătălie, Ucraina știe să lupte, Ucraina știe să-și apere orașele, de aceea nimeni și niciodată nu va da Kievul Federației Ruse”.
Încă din anul 2014, președintele Traian Băsescu  a anticipat derularea unor evenimente  din vecinătatea României: „Nova Russia, pe care separatiştii afirmă că vor să o creeze în partea de est şi de sud a Ucrainei. Acest concept este o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Deşi în toate analizele rezultă pentru noi că planul pe termen mediu al lui Vladimir Putin este să ajungă la Dunăre cu controlul teritorial. Unul din liderii teroriștilor, unii le spun separatişti, a anunţat că obiectivul lor e să ajungă la frontiera României”.

Noua Rusie  reprezintă zona din sudul Ucrainei care cuprinde ținutul de stepă din nordul Mării Negre (între râul Nistru și râul Kuban), sudul Transnistriei (regiunea Edisau dintre cursul inferior al Nistrului și cel al Bugului de Sud). Din punct de vedere istoric, Novorusia coincide cu teritoriul fostului Hanat al Crimeei care a fost  cucerit de Imperiul Rus la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în perioada 1774-1861 regiunea fiind populată cu coloniști ruși, ucraineni și germani, dar există și enclave cu populație românească. Cel mai important oraș este Odesa, fiind considerat  "capitala istorică" a regiunii.
    Din cauza războiului neprovocat și de amploare împotriva Ucrainei, început în data de 24 februarie, Rusia a fost suspendată temporar  din cele două organisme politice ale Consiliului Europei - Comitetul Miniștrilor (cu rol decizional) și Adunarea Parlamentară (rol consultativ).
  În data de 15 martie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat pentru retragerea Rusiei din Consiliul Europei  (număr de voturi pentru: 216 din 219).  În aceeași zi, Rusia a decis să declanşeze procedura de „ieşire din Consiliul Europei”, acuzând NATO şi Uniunea Europeană de faptul că au transformat Consiliul Europei într-un instrument pus în serviciul ”expansiunii lor militaro-politice şi economice către Est”.
    La cererea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care s-a adresat pe 16 martie Congresului SUA prin videoconferinţă, președintele american Joe Biden  a anunțat că va trimite Ucrainei un ajutor militar suplimentar în valoare de 800 de milioane de dolari, care include drone şi sisteme antiaeriene.
  Încă de la începutul războiului, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a avertizat Rusia că este acuzată de către Ucraina de încălcarea Convenţiei din 1948 privind genocidul și îi cere să se supună eventualelor ordonanțe ale Curții. În dosarul deschis, Kievul consideră că Rusia şi-a justificat ilegal invazia printr-un pretins fals genocid împotriva populaţiilor de limbă rusă din regiunile ucrainene Doneţk şi Lugansk.
  Rusia  nu s-a prezentat la audierile din 7 şi 8 martie, susținând că nu a avut timp suficient pentru a se pregăti şi că invadarea Ucrainei este un act de „legitimă apărare".
  În data de 16 martie, CIJ a hotărât că „Federaţia Rusă trebuie să suspende imediat operațiunile militare pe care le-a început la 24 februarie 2022 pe teritoriul ucrainean” și să garanteze că toate forţele aflate sub controlul său sau pe care le susţine nu mai continuă operațiunea militară.
  Curtea Internațională de Justiție de la Haga  este principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite, fiind  cea mai înaltă instanță pentru soluționarea litigiilor dintre state, verdictele Curții fiind obligatorii și fără drept la recurs, însă nu are puteri executive ca să le pună efectiv în aplicare. Dacă Federația Rusă nu respectă ordinul Curții, atunci Ucraina se poate adresa Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, unde Rusia are însă drept de veto.
   S-a ajuns la o situație deosebit de tensionată în care există  voci care cer eliminarea Rusiei din Consiliul de Securitate al ONU, fără să țină seama că nu națiunea trebuie pedepsită, ci factorii responsabili pentru războiul absurd din Ucraina.
Președintele Vladimir Putin a declarat  că sancțiunile impuse de Occident împotriva țării sale sunt asemănătoare cu progromurile antisemite, iar despre ruşii pro-occidentali a afirmat că: occidentul „va încerca să se bazeze pe aşa-zisa coloană a cincea, pe trădătorii naţionali, pe cei care câştigă bani aici, cu noi, dar locuiesc acolo. Şi când spun 'trăiesc acolo', nu mă refer în sensul geografic al cuvântului, ci la mentalitatea lor, la conştiinţa lor sclavă”.
Referitor la rezultatele  negocierilor din 15 martie, Financial Fimes a publicat varianta Rusiei pentru un  plan de pace care include 15 puncte, printre care încetarea focului și retragerea trupelor rusești dacă Kievul își declară neutralitatea și acceptă o limită asupra forțelor sale armate.  Mihailo Podoliak, unul dintre negociatorii ucraineni, a declarat: „Partea ucraineană are propriile poziții. Singurele lucruri pe care noi le putem confirma în această etapă sunt încetarea focului, retragerea trupelor ruse și garanțiile de securitate din mai multe țări”.
   În aceste vremuri fără precedent,  în care efectele pandemiei Covid -19 au fost agravate de  conflictul militar de la granițele României, autoritățile trebuie să ia  măsuri eficiente și să transmită optimism pentru depășirea dificultăților și revenirea la normalitate.
Pentru România, 15 martie  este data în care au avut loc două evenimente importante:
• Premierul Nicolae Ciucă a participat la ceremonia de semnare a acordului de asociere
joint-venture între Uzina Mecanică București (UMB) și General Dynamics European Land Systems Romania (GDELS Romania) privind producția de transportoare blindate Pirahna.
• Preşedinţii României şi Bulgariei, Klaus Iohannis şi Rumen Radev, au discutat la Palatul Cotroceni despre gestionarea fluxurilor de refugiați din Ucraina și demersurile pentru ajutorul umanitar (inclusiv prin operaționalizarea centrului logistic de la Suceava), necesitatea consolidării consistente a posturii NATO de descurajare și apărare pe Flancul Estic, dar și despre oportunități în domeniul economic și la nivel sectorial, diversificarea surselor de energie şi a rutelor de transport, operaționalizarea rapidă a Interconectorului Bulgaria-Grecia și  conectarea acestuia la  gazoductul BRUA,  construirea de noi poduri peste Dunăre, implementarea  rapidă a Proiectului european FAST DANUBE (pentru îmbunătățirea navigației pe Dunăre) etc.
După ce  Rusia a declanșat războiul, Ucraina și Republica Moldova au participat la un test de independență față  sistemele de electricitate din Rusia și Belarus, iar din 16 martie și-au conectat rețelele electrice la Continental European Power System, rețeaua europeană fiind cea mai mare din lume.
   Încă de la început, războiul din Ucraina a depășit limitele unui conflict militar convențional, extinzându-se în  domeniile economic, diplomatic, ideologic și informațional, un rol important în manipularea opiniei publice de către părțile implicate avându-l mass-media.
    Îmi exprim speranța ca acest conflict să se rezolve cât mai curând la masa negocierilor, iar pacea să fie restabilită în Europa.  Să fie trase învățăminte pentru viitor de către factorii decidenți, care nu trebuie să uite că războiul, pe lângă pierderile umane și materiale, afectează întreaga societate pe termen mediu și lung, lăsând urme adânci în sufletele celor care l-au trăit. Desigur, se impune regândirea și adaptarea la noile cerințe ale devenirii umane pe diverse nivele de manifestare, de la schimbarea modului de gândire și de acțiune, până la politicile de  organizare a structurilor sociale și de ridicare a calității vieții,  a optimizării normelor  dreptului internațional,  a colaborării și schimbului de informații pe scară planetară, a reglementării accesului la resursele planetei și a participării cu șanse egale  pe piața concurențială a muncii etc.
  Menirea ființei umane pe Terra este găsirea unor soluții eficiente la provocările vieții, depășirea oricăror obstacole  apărute pe traiectoria devenirii, cernerea binelui de  rău, a frumosului de urât, a adevărului de minciună etc.
   Sunt destule exemple în care omenirea s-a aflat la câte o răscruce a istoriei, situațiile critice fiind urmate de salturi calitative în  majoritatea domeniilor de activitate, civilizația urmându-și cursul ascendent pe planeta albastră.
Acum, când scriu aceste rânduri, privesc cu admirație floarea din fereastră, dar  mă gândesc cu tristețe și îngrijorare la consecințele  războiului din Ucraina. Nu am crezut că voi trăi   asemenea evenimente în prima jumătate a secolului al XXI-lea,  pe care l-am asociat cu rațiunea, cunoașterea și libertatea.  Se pare că cei responsabili pentru soarta omenirii nu au ales cele mai eficiente politici pentru gestionarea conflictelor. 

  12. Evaluare decizională
Disciplinele  conducerii (management, marketing, teoria sistemelor, teoria deciziei, cercetarea operațională, ergonomia, cibernetica, informatica economică, futurologia)  au atins un înalt grad de dezvoltare în ultimele decenii, ca răspuns la cerințele dezvoltării societății.
  Managementul s-a constituit ca știință la  începutul secolului al XX-lea, prin lucrările lui Frederick Winslow Taylor (1856 – 1915) și Henri Fayol (1841 – 1925),  fiind regândit și adaptat la progresul  permanent al tehnicii și tehnologiei.
Managementul  este „arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni” (Mary Follet), mai precis, reprezintă ansamblul activităților de organizare, conducere și gestiune a unui sistem (social, politic, economic, cultural, educațional, medical, ecologic) în scopul atingerii unor obiective.   Prin deciziile adoptate de sistemul de conducere (format din manager și consiliul de administrație) se asigură folosirea resurselor umane, materiale, financiare și informaționale ale organizației pentru atingerea optimului structural și funcțional.
Se pot distinge cinci funcții ale managementului, și anume:
- previziune (stabilirea obiectivelor organizației pe termen scurt, mediu și lung)
- organizare (constituirea sistemului conducător, sistemul condus și a  legăturilor dintre acestea)
- coordonare (ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile managerului cu acțiunile subordonaților)
- antrenare (ansamblul acțiunilor prin care un manager influențează activitățile colaboratorilor pentru atingerea obiectivelor stabilite prin satisfacerea nevoilor care îi motivează)
- control și evaluare (ansamblul acțiunilor de  verificare operativă și postoperativă a rezultatelor organizației, de analiză a structurii organizatorice și a modului de funcționare, pentru identificarea abaterilor de la obiectivele și standardele prestabilite,  stabilirea cauzelor care le-au generat și adoptarea măsurilor necesare menținerii organizației  în  echilibru dinamic).
  Complexitatea managementului rezidă în multitudinea de metode, obiective, relații și restricții pe care le implică, precum și scara la care se aplică, avînd în vedere ierarhizarea conducerii pe trei niveluri:
• nivelul strategic (de top) – angajează întreaga organizație pe un interval mare de timp
• nivel tactic (funcțional) – realizarea obiectivelor derivate din obiectivul general
• nivel operativ –organizarea și conducerea activităților pentru atingerea obiectivelor prestabilite.
  Întreg procesul de management, de la luarea deciziilor până la aplicarea lor în practică, depinde de stilul de conducere al managerului. Se pot întâlni următoarele stiluri de conducere:
- democratic (managerul adoptă deciziile prin înțelegere reciprocă sau în consens cu colaboratorii)
- consultativ (managerul își consultă colaboratorii în luarea deciziilor)
- persuasiv (managerul explică subordonaților deciziile luate pentru a obține adeziunea acestora)
- permisiv (managerul manifestă toleranță exagerată față de subordonați, fapt care duce la acte de indisciplină) 
- autocratic (managerul ia decizii de unul singur, fără să țină seama de opiniile subordonaților).
  Dintre metodele generale de management (care vizează întregul proces de conducere)  se menționează primele două  - în ordine  ca importanță.
  Managementul prin obiective este o metodă de conducere bazată pe proceduri și programe de stabilire a ansamblului de obiective ale organizației, de la cele fundamentale, la cele specifice și individuale, corelate cu un sistem adecvat de salarizare și de recompense, dar și de sancțiuni.
   Managementul prin excepții se bazează pe identificarea și transmiterea ascendentă a informațiilor referitoare la abaterile peste limitele de toleranță stabilite, în vederea luării de măsuri adecvate de către factorii decidenți.
  Ca metodă specifică de management, se menționează delegarea de autoritate, prin care managerul face o înțelegere verbală sau scrisă cu un subaltern prin care îi transferă o parte din sarcinile sale, cu precizarea intervalului de timp în care trebuie realizate, rezultatele care trebuie obținute și criteriile de  apreciere a acestora.
  În condițile evoluției fără precedent a tehnicii și tehnologiei, a schimbării modului de acțiune umană și a interacțiunilor pe scară planetară se impune stabilirea riguroasă a contribuției decidenților și a responsabilității acestora pentru rezultatele obținute de organizație, precum și pentru efectele produse asupra altor organizații sau structuri sociale.
În istorie sunt cunoscute personalități istorice și culturale, care au marcat profund,  în bine sau în rău, într-un procent mai mare sau mai mic, procesul devenirii omenirii. 
Punctul de plecare în demersul cognitiv pentru cuantificarea proceselor decizionale  este oferit de teoria probabilităților - care analizează la nivel general și abstract modul transmiterii adevărului  în procesarea informațiilor.

Aceste modele matematice  sunt utile pentru stabilirea justă  a criteriilor de salarizare și de premiere, dar și de tragere la răspundere a celor vinovați pentru decizii cu impact negativ asupra sistemelor sociale. În acest scop, pot fi concepute programe de aplicații pe calculator pentru o evaluare decizională justă, în care factorul subiectiv are o pondere redusă.
Uneori, cei care dețin vremelnic puterea uită că nu pot face tot ce vor, pentru că libertatea oricărui om se termină acolo unde  este încălcată libertatea semenilor săi.  Altfel spus, în călătoria ființei umane  prin Existență, are libertatea  să viseze la cucerirea Necuprinsului, însă libertatea concretă este doar necesitatea  înțeleasă.
Războiul din Ucraina a pus în evidență unele contradicții în  politica mondială: manifestarea forței și intransingenței  în dauna  diplomației și reconcilierii, antagonisme între regimurile autoritare și regimurile democratice,  prioritatea intereselor individuale și de grup în raport cu interesele generale,  sacrificarea de vieți omenești și distrugeri materiale imense pentru  atingerea unor obiective revanșarde,  deturnarea menirii benefice a  științei, tehnicii și tehnologiei, manipularea pe scară largă a opiniei  publice prin mass-media, riscul crescut  al utilizării armelor de nimicire în masă,   manifestarea insuficientă  a organismelor și organizațiilor în gestionarea conflictelor etc.
Rusia, China, SUA și alte țări au dezvoltat tehnologia rachetelor hipersonice - care pot zbura în atmosfera superioară cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât viteza sunetului, fiind capabile să evite interceptările din partea apărării antiaeriene.
  Rachetele balistice hipersonice Kinzhal și rachetele de croazieră Zircon sunt considerate invincibile de către ruși,  primele fiind utilizate pentru distrugerea unui depozit subteran de rachete şi muniţie de aviaţie ale armatei ucrainene în localitatea Deliatin ( regiunea Ivano-Frankivsk).
Pentru evitarea riscului producerii unei conflagrații mondiale  cu consecințe catastrofale pentru omenire, este necesar ca NATO să-și păstreze poziția defensivă, iar China și Iranul nu trebuie să se alieze cu Rusia.
  În Ucraina mor oameni, iar liderului chinez, Xi Jinping, a transmis omologului său american, Joe Biden, în discuția online din 18 martie, următorul mesaj: „În calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU și de primele două economii ale lumii, ne revine nu numai să conducem relațiile China-SUA pe drumul cel bun, ci și să ne asumăm responsabilitățile internaționale și să lucrăm pentru pace și liniște în lume”.
   Desigur, este un mod diplomatic de comunicare, cu trimiteri subliminale, însă nu transmite noutate, având în vedere poziția neutră a Chinei care o avantajează în conjunctura mondială actuală. 
  În  teoria informaţiei (disciplină care studiază producerea, transmisia, prelucrarea şi stocarea informaţiei), se consideră că un mesaj conţine informaţie atunci când  nu este cunoscut aprioric (dinainte), iar rezultatul obţinut înlătură o anumită nedeterminare.
După terminarea războiului din Ucraina, există posibilitatea reapariției „cortinei de fier” între Occident și țările cu regim autoritar grupate în jurul  Rusiei, altfel spus,  omenirea  se va afla sub semnul  amenințării dacă rațiunea nu va triumfa. 
  O națiune nu poate fi condamnată definitiv pentru faptele iresponsabile ale unor lideri, nu ura și izolarea sunt  soluțiile pentru ieșirea din impas, ci, dimpotrivă, tragerea unor învățăminte și puterea convingerii de a construi viitorul împreună cu statele democratice.
Să nu se uite că Rusia este cel mai întins stat al lumii contemporane, cu o  diversitate de peisaje, bogății imense, orașe moderne și  muzee de artă fascinante (Ermitaj, Galeriile Tretiakov, Muzeul Pușkin), având o istorie marcată de ascensiune și declin, dezbinări și expansiuni teritoriale,  imperialism și comunism, cu personalități de seamă (Lev Tolstoi, Feodor Mihailovici Dostoievski, Mihail Bulgakov, Dimitri Mendeleev, Mihail Lomonosov, Ivan Pavlov, Konstantin Țiolkovski, Piotr Kapița) care au contribuit din plin la patrimoniul culturii universale.
Pentru orientarea culturii și civilizației pe o traiectorie ascendentă,  se impune  regândirea  politicii factorilor decidenți și stabilirea obiectivelor  în funcție  de cerințele dezvoltării durabile a societății pe termen scurt, mediu și lung.
   Criterul de referință pe termen lung , având rol de scop și  feedback la nivel general, îl reprezintă starea ideală de normalitate pe Terra, obținută prin  integrarea economică și politică progresivă a  majorității statelor în Uniunea Planetară, aducerea la numitor comun a ideologiilor prin deplasarea accentului pe punctele tari și scăderea ponderii punctelor slabe,  promovarea diversității culturale și respectarea obiceiurilor și a tradițiilor,  gestionarea eficientă a resurselor planetei și asigurarea șanselor egale pentru toți locuitorii la educație, asistență medicală și acces pe piața concurențială a muncii,  dezvoltare durabilă, protecția mediului înconjurător  și conservarea  echilibrelor ecologice etc.
  Evoluția omenirii își are izvorul în dorința de libertate și de cunoaștere a ființei umane, precum și în aspirația la prosperitate, siguranță și fericire, care pot fi realizate pe deplin, într-o democrație universală, de către  reprezentanții aleși de cetățeni să-i reprezinte în structuri politice  ierarhizate pe diverse nivele, de la cele locale, zonale și naționale, până la cele supranaționale.

Bibliografie
1. Ioan- Aurel  Pop, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova, Editura Litera, București, 2019
2. Larousse, Istoria universală, Vol. I, II, III, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009
3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
4. Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației,Vol.1-13, Ed. Saeculum-Vestala, București, 1998-2008
5.Valeriu Dulgheru, Istoria integrală a Basarabiei, Editura Serebia, Chișinău, 2016
6. Vasile Tudor,  Alma Lux,  Editura Agora, Călărași, 2001
7.  https://ro.wikipedia.org