În evoluția sa istorică, omenirea a acumulat un tezaur vast de cunoștințe, care a fost transmis și îmbogățit de la o generație la alta. Personalități ilustre, precum Aristotel, Newton, Maxwell, Planck și Einstein, au adăugat câte o cărămidă la construcția edificiului magnific al culturii universale.
  Până  la Aristotel (n. 384 î.Hr – d.322 î.Hr ), nu s-a făcut distincţie între filosofie şi ştiinţă, abordarea  realităţii obiective fiind unitară la vremea respectivă.  Pe măsura acumulării datelor ştiinţifice şi a diversificării concepţiilor filosofice, au apărut numeroase modele de interpretare a devenirii și structurării Existenţei pe diverse nivele de organizare a materiei, de la microcosmos, la macrocosmos şi megacosmos.
   Spre deosebire de filosofie, implicată în cunoaşterea generalizată a Existenţei, ştiinţa se raportează  prin cauze şi legi  la analiza  proceselor şi fenomenelor din realitatea obiectivă.  Deşi sunt modalităţi diferite de reflecție umană,  filosofia și ştiinţa converg asimptotic și se completează în descifrarea adevărului despre lumea în care trăim.
  Desigur, problematica adevărului este foarte complexă, semnificaţiile acestui concept au provocat şi mai provoacă încă mari dispute  printre gânditori. Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar tipurile de adevăr (analitic şi sintetic, formal şi factual, logic şi matematic) ar putea decide asupra valabilităţii cunoştinţelor din domenii extrem de diverse, altfel spus, asupra înțelegerii Existenței.
  În condițiile unei explozii informaționale fără precedent și a unei dinamici sociale profunde, se impune selectarea  cunoștințelor științifice esențiale  și formarea competențelor de bază care asigură  integrarea  în societate a tinerilor.  Pentru ca absolvenții unei instituții de învățământ să aibă  succes pe piața concurențială a muncii, se impune regândirea strategiilor educaționale și adaptarea permanentă la nevoile sociale a conținutului programelor școlare.
   Dacă raţiunea va triumfa, civilizaţia mileniului trei va aparţine culturii, în care  progresul științific, tehnic şi tehnologic va marca  profund  rolul şi statutul omului pe Terra. 
  Desigur, într-o societate a cunoașterii, se va schimba modul de gândire și de acțiune umană, creativitatea fiind o posibilitate veritabilă  de manifestare sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
   Lucrarea “Orizontul științei” este adresată  tuturor celor interesați de consolidarea și sistematizarea cunoștințelor științifice de nivel mediu, fiind structurată astfel:
I. Retrospectivă în știință
II. Mecanica clasică
III. Oscilații și unde mecanice  
IV. Termodinamica 
V. Electricitate şi magnetism
VI. Câmpul electromagnetic
VII. Optica 
VIII. Teoria relativităţii
IX. Teoria cuantică
X. Fizica atomului 
XI. Fizica nucleului şi a particulelor elementare
XII. Fizica solidului  
XIII. Dispozitive și circuite electronice 
XIV. Evoluția mijloacelor de comunicare 
XV. Astronomie
XVI. Viața se exprimă în limbaj genetic
XVII. Diviziunea celulară
XVIII. Devenirea umană
XIX. Despre adevăr
XX. Teoria unitară a Existenței
  Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Orizontul științei” pot accesa legătura web
http://www.academia.edu/113683003/Orizontul_stiintei