S-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița, județul Gorj, fiind al șaselea copil în familia Mariei și a lui Radu Nicolae Brâncuși.
A urmat școala primară la Peștișani și Brădiceni, după care s-a înscris la Școala de Arte și Meserii din Craiova, pe care a absolvit-o în anul 1898. S-a mutat la București unde a urmat Școala de Belle-Arte, remarcându-se ca student prin realizarea unor lucrări artistice, precum: Bustul lui Vitellius, Capul lui Laocoon, Studiu, Ecorșeu.
Prima comandă pentru un monument public a primit-o în 1903, când i s-a cerut să realizeze bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București.
În anul 1904, Constantin Brâncuși, după ce și-a luat rămas bun de la mama sa, a plecat spre Paris, trecând prin Budapesta, Viena și München, a călătorit pe jos prin Bavaria și Elveția până la Langres, în Franța, însă lângă Lunéville a fost surprins de o ploaie torențială și s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind nevoit să-și continue drumul cu trenul.
În anul 1905 a fost admis la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts și a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala.
În luna ianuarie a anului 1907, a fost angajat de Rodin ca practician, dar, convins că „La umbra marilor copaci nu crește nimic”, a lucrat puțin timp, preferând să închirieze un spațiu pe strada Montparnasse, unde și-a amenajat atelierul propriu.
Esența sufletului românesc a fost exprimată prin artă de către Constantin Brâncuși în ansamblul monumental “Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, având aliniate pe direcția mișcării Soarelui - de la răsărit la amurg, pe o axă de 1275 metri – Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.
Aceste opere magnifice, unice în lume, au fost realizate de genialul sculptor în perioada 1935-1938, pentru a cinsti memoria eroilor Gorjului care s-au jertfit în războiul de întregire a patriei dintre anii 1916-1918, proiectul fiind finanțat de Liga Națională a Femeilor Gorjene.
Pe Calea Eroilor se află și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, lăcașul sfânt fiind construit între anii 1927 și 1938 de către arhitecții Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter pe locul unei biserici ridicate în 1777.
Drama unei familii afectate de război este surprinsă magistral în ansamblul monumental prin succesiunea a trei momente din viața unui membru devenit erou, și anume: secvența trăirii emoționale intense la Masa Tăcerii, despărțirea de cei dragi la Poarta Sărutului, respectiv călătoria pe verticală către cer și eternitate a sufletului celui căzut la datorie.
De remarcat că activitatea creatoare a lui Brâncuși a atins cote maxime până în anul 1940, perioadă în care a realizat și alte opere valoroase precum cele din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului și sculpturile în lemn.
Marele artist a participat la cele mai importante expoziții de sculptură din Franța, Elveția, Olanda, Anglia și SUA. În cadrul unor expoziții colective din Paris și București a inaugurat ciclurile: Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
Numeroase lucrări ale lui Brâncuși se află la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Este regretabil că autoritățile române au refuzat oferta lui Brâncuși de a lăsa moștenire României toate lucrările nevândute și uneltele sale.
Constantin Brâncuși a murit în data de 16 martie 1957, la ora 2 dimineața, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. Înainte de trecerea în veșnicie, a mărturisit: „Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.
