Un medic de referință

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)18 apr. 2020

Carol Davila (nume de naștere Carlo Antonio Francesco d’Avila, în franceză Charles d’Avila) a fost medic și farmacist român de origine franceză, care s-a născut în anul 1828 la Parma (Italia), fiind considerat de Sabina Cantacuzino ca fiind fiul natural al lui Franz Liszt și al contesei d'Agout; în realitate, el a fost primit de doamna d’Agout în timpul studiilor sale la Facultatea de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o în 1853.
După ce și-a dat doctoratul la Paris, a venit în Țara Românească, fiind invitat de domnitorul Barbu Știrbei pentru a organiza serviciul sanitar. Deși ar fi trebuit să stea doar 3 ani, a rămas până la sfârșitul vieții sale, punând bazele învățământului medical românesc și ale serviciului de ambulanțe.
A fost profesor de chimie la Universitatea din București, a organizat viața medicală sub patru domni, trei fiindu-i prieteni (Barbu Știrbei, Alexandru Ioan Cuza, Carol I), în 1860 fiind ridicat la rangul de general.
A promovat concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale, introducerea consultațiilor gratuite pentru bolnavii săraci, împreună cu farmacistul Hepites a pus bazele farmaciei românești, a sprijinit pe horticultorul austriac Ulrich Hoffmann pentru a înființa Grădina botanică din București, a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale, a fondat numeroase societăți și reviste de specialitate - Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor etc.
A avut mari probleme de sănătate: încă de la sosirea în București, din cauza locuinței întunecoase și umede în care a stat inițial, a suferit de reumatism, boală care a dus la pareza unui braț pe care îl va ține adesea îndoit la spate, iar în 1865 s-a îmbolnăvit de tifos, după ce a inspectat închisoarea de la Telega și a consultat deopotrivă soldați și pușcăriași. În timpul Războiului de Independență din 1877 a făcut antrax infecțios în regiunea cefii, fiind operat de urgență, iar după o furunculoză generală și o criză de sciatică a fost nevoit să umble în baston.
Prima sa soție, Maria Marsille (fiica medicului francez Alphonse Constant Marsille), a trăit doar un an după căsătorie (stingându-se din viață în 1860, la nașterea unui copil), în 1861 s-a recăsătorit cu Ana Racoviță (o brunetă frumoasă, nepoată a Goleștilor), având împreună patru copii (doi băieți și două fete): Alexandru (viitor scriitor și om de teatru), Elena (viitoarea Elena Perticari), Zoe (căsătorită Cuțarida) și Pia (Carol Nicolae Davila).
La 13 ianuarie 1874, Carol Davila a rămas văduv (Ana Racoviță a murit după ce un confrate al soțului său i-a dat din greșeală stricnină în loc de chinină), fiind profund afectat până la trecerea sa în veșnicie la 24 august 1884.
În ultima parte a vieții, Davila s-a dedicat activității medicale și formării unor noi generații de specialiști, rămânând în amintirea elevilor săi ca dascălul intransigent care “ne recomanda să fim cinstiți și să nu ne lăsăm mituiți”.
În memoria sa, Ministerul de Război a solicitat lui Constantin Brâncuși să realizeze un bust din bronz al generalului Carol Davila, care a fost expus din 1912 în curtea Spitalului Militar Central din București. În anul 2003, Carol Davila a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. În prezent, instituții de sănătate importante din România îi poartă numele: Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila", Spitalul Universitar de Urgențe Militar Central "Dr. Carol Davila", Școala Postliceală Sanitară "Carol Davila" etc.