Un mare voievod

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)20 feb. 2021

Mihai Viteazul a fost domnul Țării Românești între 1593 -1600, fiind considerat unul dintre marii generali și voievodul unificator al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.
   S-a născut pe 15 ianuarie 1558, în familia nobiliară a Drăculeștilor, iar înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
La vârsta de 26 de ani s-a căsătorit cu Stanca, nepoată a lui Dobromir, mare ban al Olteniei, având împreună doi copii: Nicolae Pătrașcu și Domnița Florica.
După ce a ajuns domn al Țării Românești în 1593, Mihai a decis împreună cu boierii să nu mai plătească tribute turcilor, încheind în anul 1594 alianțe cu Sigismund Báthory, principele Transilvaniei, şi cu Aron Vodă , domnul Moldovei. Ofensiva generală împotriva Înaltei Porți, cunoscută în istorie ca Războiul cel Lung, a început prin atacarea cetăților turcești de pe ambele maluri ale Dunării, mai precis: Giurgiu, Turnu, Hârșova, Silistra și altele.
Pentru pedepsirea voievodului răzvrătit, la Constantinopol s-a decis înlocuirea acestuia cu Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, fiind trimisă în acest scop o armată turcească, însă a fost învinsă la Rusciuk, pe 25 ianuarie 1595, deși a fost sprijinită și de o oaste a tătarilor, ambele pașale fiind ucise.
   În timp ce Mihai ducea tratative cu Sigismund pentru ajutor militar, turcii conduși de Sinan Pașa au trecut Dunărea, aducând cu ei pe Mihnea ca pretendent la tronul Țării Românești. Bătălia a avut loc la Călugăreni pe 13 august 1595 și s-a soldat cu victoria tactică a românilor.
A doua zi după bătălie, Mihai și-a retras oastea spre București, apoi spre Târgoviște, fiind urmărit de turci care au ocupat cele două orașe, însă pentru scurt timp, deoarece a primit sprijin de la Sigismund Báthory și Ștefan Răzvan, recucerind Târgoviștea pe 8 octombrie, Bucureștiul pe 12 octombrie, iar pe 21 octombrie a eliberat și cetatea Giurgiu, luându-se o pradă enormă.
Cu vistieria golită după luptele antiotomane, Mihai a fost nevoit să adopte o măsură de supraviețuire administrativă nepopulară: „legarea țăranilor de glie” prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) au fost siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment.
În cursul anului 1596, marele voievod a continuat să-i hărțuiască pe turci, trupele sale au atacat Babadagul, Vidinul, Plevna, ajungând până la Sofia.
În acest context, Pașa Hassan din Belgrad a transmis lui Mihai că a fost acceptat ca domn de către sultan și anunţa că Mihai Viteazul a primit steag de domnie de la sultan şi că între cei doi conducători este pace. Însă, la scurt timp după semnarea (9 iunie 1598) la mănăstirea Dealu a tratatului dintre împăratul austriac Rudolf al II-lea şi Mihai Viteazul, turcii au atacat Muntenia, fiind înfrânți de români la Silistra și Vidin.
   Situația geopolitică favorabilă lui Mihai Viteazul s-a schimbat pe 29 martie 1599, atunci când Andrei Báthory a fost ales principe al Transilvaniei în locul vărului său Sigismund Báthory.
Noul principe al Transilvaniei îl somează pe Mihai să părăsească tronul Munteniei în favoarea lui Simion Movilă. Mihai Viteazul se adresează împăratului Rudolf al II-lea, care îi transmite un răspuns favorabil în luna august, dar nu intervine împotriva lui Andrei Báthory.
În acestă situație deosebit de complexă, Mihai trece cu oastea sa munții în Transilvania, prin pasul Buzău, la 5 octombrie 1599, face joncțiunea la Tălmăciu cu un al doilea corp de oaste, primind și sprijin de la secui. Voievodul Mihai a obținut o victorie strălucită în bătălia de la Șelimbăr (18 octombrie 1599), iar pe 1 noiembrie 1599 a intrat triumfător în Alba Iulia, primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy.
Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai Viteazul a fost conducătorul de facto al Transilvaniei, a făcut donații de domenii unor boieri munteni și a înființat mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia, un pas important în recunoașterea oficială a confesiunii ortodoxe.
              Din cauza atitudinii ostile a lui Ieremia Movilă, în primăvara anului 1600, oștile lui Mihai au trecut din Transilvania şi Muntenia în Moldova, pe care au cucerit-o în doar trei săptămâni.
             Mihai Viteazul este primul domnitor care a reușit în anul 1600 unirea tuturor românilor, titulatura folosită de voievod fiind de : „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Din păcate este și anul sfârșitului domniei sale, având ca dușmani nu numai pe nobilii maghiari din Transilvania, înţeleşi cu generalul Basta, ci și inamici poloni.
   La 18 septembrie 1600, Mihai Viteazul a fost înfrânt de generalul Basta în bătălia de la Mirăslău, situația fiind agravată de ocuparea Moldovei de către trupele polone.
   Forțat să ia calea pribegiei, Mihai a ajuns la Viena pe 2 ianurie 1601, unde a fost primit de arhiducele Matthias, care l-a ajutat să ia legătura cu Rudollf al II-lea, voievodul ajungând pe 23 februarie 1601 la Curtea Imperială de la Praga. Împăratul acceptă să-l sprijine pe Mihai, cu condiția să-l ajute pe generalul Basta ca să-l înlăture pe Sigismund Báthory , devenit între timp noul principe al Transilvaniei.
    Împreună cu generalul Basta, Mihai îl învinge pe Sigismund în bătălia de la Guruslău (3 august 1601), apoi continuă lupta pentru a recupera Țara Românească de la Simion Movilă.
Pentru a preveni posibilitate unei noi uniri a românilor, în dimineața zilei de 9 august 1601, atunci când Mihai se pregătea să plece din tabăra de la Turda spre Făgăraş, generalul Basta a trimis un detașament de 300 mercenari pentru a-l aresta. Din cauză că s-a opus arestării, Mihai a fost împușcat și înjunghiat, după care i s-a tăiat capul, trupul său rămânând dezbrăcat în colbul taberei. Capul lui Mihai Viteazul a fost luat de comisul Radu Florescu, care l-a dus în Muntenia și l-a înmormântat la mănăstirea Dealu.
Pentru posteritate, Mihai Viteazul reprezintă eroul care a luptat împotriva invadatorilor, a realizat prima unire a românilor și a ctitorit numeroase lăcașuri sfinte, ca de exemplu mănăstirea cu hramul Sfântul Nicolae din Bucureşti, cunoscută azi sub numele „Mihai Vodă”, mănăstirea Clococioc (sau Clocociov) de lângă Slatina (județul Olt), bisericile de la Ocna Sibiului, Lușărdea și cetatea Făgăraș. Numele său este purtat de 9 localități din România, străzi, numeroase licee, colegii și instituții militare, iar chipul său a fost reprezentat în tablouri pictate de Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp sau Constantin Lecca.
       Cititorii pasionați de istoria României se pot informa din celebra lucrare „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” a lui Nicolae Bălcescu.
Mă rog lui Dumnezeu să avem parte în viitor de conducători ai României care se ridică la nivelul voievodului Mihai Viteazul.