Cadrul european comun de referință pentru limbi străine - Învățați, învățați, evaluați (CEFR) este un document publicat în 2001 de Consiliul Europei care definește nivelurile de competență într-o limbă străină în funcție de know-how în diferite domenii ale Expertiză. Principala inovație a acestui document constă într-o scară pentru evaluarea competenței lingvistice, independentă și transpozabilă în orice limbă. Cadrul este conceput pentru a realiza o unitate mai solidă între țările și limbile Europei și pentru a cunoaște caracteristicile culturale ale fiecărei țări membre, deoarece limbile și culturile pot contribui la o mai bună cunoaștere a altora.
Din primele capitole, CECR își definește obiectivele, obiectivele și funcțiile în lumina promovării plurilingvismului, ca răspuns la diversitatea lingvistică și culturală a Europei. Cu intenția de a oferi practicienilor din domeniul limbilor un instrument de lucru cât mai complet posibil, CECR încearcă să definească și să descrie în detaliu abilitățile generale și comunicative necesare pentru utilizatorul / cursantul unei limbi. Descrie și nivelurile de referință comune. ca strategii pentru implementarea abilităților generale și comunicative în vederea îndeplinirii sarcinilor comunicative specifice.
Competențele generale dezvoltate în capitolul 5 din CECR identifică în mod explicit cunoștințele socio-culturale, conștientizarea interculturală și abilitățile și cunoștințele interculturale ca obiective importante în învățarea unei limbi moderne. Bazat pe conceptele de cunoștințe, cunoștințe interculturale, cunoștințe socio-culturale și conștientizare interculturală, CECR facilitează implementarea predării, învățării și evaluării dimensiunii plurilingve și pluriculturale a unei limbi vii.

Nu mai contează nivelul de stăpânire al unui limbaj, ci capacitatea de a interacționa, de a comunica. Acesta este motivul pentru care CECR este un instrument de promovare a plurilingvismului.
Cadrul subliniază scopul comunicării pentru cursanții unei limbi străine și distinge patru seturi de activități de comunicare lingvistică: activități de producție: orală (vorbire) și scrisă (scris), activități de recepție: ascultare sau înțelegere orală, citire sau înțelegere a citirii și recepție audiovizuală , activități și strategii de interacțiune: interacțiune orală și interacțiune scrisă, activități și strategii de mediere: mediere orală și mediere scrisă.
Putem vorbi despre o împărțire a competenței lingvistice în activități de comunicare lingvistică. În cadru, sunt propuse o scară pentru evaluarea nivelurilor de calificare, proceduri de evaluare și autoevaluare, precum și instrumente pentru monitorizarea învățării comune.
Scala globală de competență lingvistică identifică trei niveluri generale împărțite în șase niveluri comune:
Nivelul A: utilizator elementar (învățământ obligatoriu), el însuși subdivizat în nivel introductiv sau de descoperire (A1) și intermediar sau obișnuit (A2)
Nivelul B: utilizator independent (liceu), împărțit în nivel de prag (B1) și avansat sau independent (B2)
Nivelul C: utilizator cu experiență, subdivizat în C1 (autonom) și C2 (competență).
Din această scară se poate concluziona că recunoașterea calificărilor lingvistice se bazează pe o bază solidă. „Evaluarea comparativă pe care o oferă (CEFR) permite dezvoltarea unor repere consistente în fiecare limbă și pentru fiecare nivel comun al scalei și ajută profesorii, studenții, proiectanții de cursuri și organismele de certificare să își coordoneze eforturile și să își plaseze producțiile în raport cu reciproc ".