Mi-am dorit să am încă o întâlnire cu profesorii, să fim împreună, să discutăm despre ceea ce ne lipsește. Mi s-a părut foarte potrivit să-l invit pe Vasile Brașovanu, fosr profesor Teach for Romania, actulamente formator pe ABC-ul emoțiilor în cadrul Seeding Knowledge. 

Așadar, în 5 aprilie, ne-am întîlnit în cadrul unui webinar pe care l-am intitulat „Oglindiri ale profesorilor cu Vasile Brașovanu.” 

„Cu ce gânduri, emoții, stări fizice încheiați o zi de școală?” 

Aproape o oră cei care am participat am ajuns să punem în cuvinte: „Seara, mă târăsc spre pat.” „Nu adorm.” „Copiii au venit cu probleme emoționale.„

Și altele.

Apoi, în următoarea oră, am încercat să răspundem la întrebarea: „Dar, voi cum vă simțiți?” „Tu, Violeta, cum te simți?” „Tu, Mihaela, cum ești?”

Nu e deloc lucru de mirare că noi, profesorii, la întrebarea: „Cum vă simțiți?„ răspundem prin a vorbi tot despre școală, despre elevi, despre munca noastră. 

S-a impus evidența: Trebuie să punem punct undeva. Trebuie să ne verbalizăm disconfortul, să ne dăm voie să greșim. Să ne căutăm colegii cu care putem vorbi, comunica. Și să punem punct la un moment dat zilei de școală. Să nu ne ducem ziua de școală cu noi în seară, cu noi în noapte. Și asta nu ne face profesori mai puțin buni. 

Copiii știu că am sărit pentru ei, că le sunt sprijin, că am învățat enorm. Părinții știu și ei. Dar, trebuie să punem punct undeva. 

Starea de bine a profesorilor o construim prin echilibru, colaborare (pe bune, nu pe hârtie!) și prin ce mai crede fiecare că-i face bine.