RECOMANDĂRI PRIVIND ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE PE CARE AR TREBUI SĂ ŞI LE ASUME DIVERŞI ACTORI SOCIALI PENTRU DEZVOLTAREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII FORMĂRII PROFESIONALE ÎN ROMÂNIA
Într-o societate a cunoaşterii factorii de decizie ar trebui să încurajeze şi să motiveze indivizii pentru a-şi asuma responsabilităţi privind managementul propriei vieţi şi pregătiri profesionale.
Instituţiile de formare trebuie să dezvolte metode de predare de tip participativ, în care cursanţii au un rol important în cadrul formării.
Schimbările apărute în domeniul muncii (globalizare, influenţa ştiinţei şi tehnicii, flexibilitatea formelor de angajare, sporirea exigenţelor privind competenţele etc.) impun persoanelor adulte un efort continuu de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru a se putea adapta la noile cerinţe.
1.1. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile statului
• Definirea structurii şi organizării sistemului de învăţare şi formare profesională.
• Coordonare în:
- administrarea infrastructurii globale
- definirea cadrului legislativ
- stabilirea standardelor
- asigurarea şi monitorizarea calităţii
- stabilirea mecanismelor de acreditare a calificărilor naţionale
- specificarea modalităţilor de autorizare a programelor de formare profesională
• Asigurarea interimatului până când partenerii sociali pot să-şi asume pe deplin noile roluri şi monitorizarea transferului de responsabilitate.
• Încurajarea partenerilor sociali de a participa şi a-şi asuma responsabilităţi în definirea strategiilor, în managementul implementării şi în alocarea resurselor necesare.
• Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru ca acestea, după obţinerea stabilităţii necesare, să contribuie la rândul lor la asigurarea resurselor formării profesionale continue.
• Profesionalizarea managerilor şi pregătirea persoanelor cu funcţii de decizie pentru a înţelege corect: cultura organizaţională, economia de piaţă, tendinţele pieţei muncii, noile cerinţe privind competenţele, schimbarea valorilor şi atitudinilor, importanţa parteneriatului, a abordărilor interdisciplinare şi consultărilor, asumarea responsabilităţilor şi motivarea angajaţilor.
• Definirea criteriilor pentru elaborarea standardelor ocupaţionale şi a celor de formare profesională şi promovarea mecanismelor pentru asigurarea calităţii.
• Definirea politicii trebuie aibă la bază consensul social, luând în considerare opiniile partenerilor sociali şi să creeze un cadru care să asigure flexibilitatea necesară implementării la nivel local, în funcţie de condiţiile concrete, a acestor politici.
• Conceperea unui sistem cadrul de calificări acceptabil atât la nivel naţional cât şi la nivel european (internaţional)
• Eliminarea barierelor artificiale dintre calificările academice şi cele profesionale, ca urmare a noilor cerinţe privind cunoştinţele şi competenţele necesare: o bază largă de cunoaştere, competenţe transversale de bază, cunoştinţe şi competenţe tehnice, competenţe manageriale etc.
1.2. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile partenerilor sociali (patronate şi sindicate)
• Patronatele au responsabilitatea atragerii unei forţe de muncă posesoare a competenţelor necesare pentru atingerea obiectivelor instituţionale propuse, formarea profesională fiind văzută ca o modalitate de creştere a performanţelor companiilor şi de motivare a personalului.
• Investesc în formarea profesională continuă pe baza următoarelor considerente:
- creşterea competitivităţii, ca urmare a utilizării creative a noilor competenţe dobândite;
- adaptarea mai rapidă a angajaţilor la schimbările determinate de noul model de organizare a muncii şi de delegarea de responsabilităţi;
- implicarea angajaţilor în proiectarea propriei formări profesionale îi motivează şi îi face mai loiali faţă de instituţia în care lucrează;
- sporirea motivaţiei şi loialităţii faţă de companie se poate realiza şi prin oferirea unor cursuri de formare la alegerea angajaţilor, chiar dacă nu au legătură cu locul actual de muncă.
• Înţeleg beneficiile cooperării şi parteneriatului cu sistemul educaţional şi de formare profesională la toate nivelurile.
• Trebuie să adopte unui sistem de credite, care să permită cursurilor de scurtă durată, realizate în întreprinderi să constituie "blocuri" în construirea unei calificări viitoare.
• Au responsabilitatea de a stabili în cadrul organizaţiilor lor a unor sisteme şi mecanisme pentru determinarea şi înregistrarea performanţelor angajaţilor, precum şi de a concepe împreună cu salariaţii un plan de acţiune, pentru îmbunătăţirea performanţelor.
• Preocuparea faţă de nevoile pe termen lung ale angajaţilor şi includerea într-o nouă formă de contracte a responsabilităţii angajatorilor faţă de dezvoltarea competenţelor transferabile ale angajatorilor, astfel încât să se asigure perspectiva ocupării unui loc de muncă în cazul mobilităţii de la un angajator la altul.
1.3. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile furnizorilor de formare profesională-liceelor tehnologice si scolilor profesionale
• Înţelegerea principiilor de funcţionare şi a cerinţelor economiei de piaţă.
• Trecerea de la modelul de formare bazat pe transferarea informaţiilor şi cunoştinţelor de la profesor la cursant, la cel bazat pe dezvoltarea competenţelor, ceea ce presupune schimbarea statutului cursantului, de la o dependenţă pasivă, la o participare activă.
• Renunţarea la metodele tradiţionale, valoroase pentru vechiul model, şi dezvoltarea şi utilizarea unor metode noi de formare profesională corespunzătoare noilor cerinţe (presupunând conţinuturi, metode de predare şi materiale didactice noi).
• Motivarea personalului didactic de calitate pentru a rămâne în sistemul de formare profesională şi de a nu fi tentaţi să caute un alt loc de muncă; în acest sens furnizorii de formare profesională din sectorul privat pot juca un rol forate important.
• Pregătirea continuă a personalului implicat în formarea profesională pentru a-şi asuma corect rolul încredinţat, pe baza unui parteneriat între guvern, patronate şi furnizorii de formare profesională, care să stabilească un sistem de asigurare a calităţii formării formatorilor.
• Introducerea unui sistem intern de asigurare a calităţii serviciilor furnizate.
• Păstrarea legăturii cu agenţii economici şi crearea de parteneriate de lunga durata, cu avantaje durabile pentru ambele parti.
2. CONCLUZII SI PROPUNERI DE IMBUNATATIRE A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE SI FORMARE PRIN COOPERARE SI CONLUCRARE INTRE PROFESOR- MAISTRU INSTRUCTOR- MENTOR DE PRACTICA
2.1.Comcluzii
Procesul de învățare în IPT propune o nouă atitudine atât față de cunoaștere cât și față de viață, în consens cu viziunea privind implementarea strategiilor de învățare pe tot parcursul vieții, care subliniază importanța cunoașterii mai profunde a nevoilor potențialilor beneficiari ai învățării și nevoia de creare a unei culturi a învățării. Metodele de învățare în IPT se concentrează în primul rând pe dezvoltarea de abordări centrate pe elev, luând în considerare nevoile de formare specifice acestuia. Sunt luate în considerare și nevoile persoanelor care s-au înstrăinat de procesul educațional, cât și contextele formale sau non-formale, în care procesul de educație se poate desfășura.
Accesul persoanelor la formare profesională si educație depinde nu doar de motivația și capacitatea acestora de a învăța, ci și de crearea de condiții adecvate pentru a învăța în diverse contexte, mai ales la locul de muncă. În acest sens IPT utilizează în unitățile de învățământ de profil dotări specifice și promovează inițiativa în dezvoltarea de parteneriate cu agenți economici, astfel încât elevii să fie plasați în situații reale de viață profesională activă relevante pentru calificarea pe care doresc să o dobândească.
În cadrul învățământului profesional și tehnic, procesul didactic este proiectat și desfășurat în conformitate cu specificul/principiile centrării pe elev, atât în contextul predării, al învățării, cât și al evaluării, situațiile de învățare și de evaluare astfel gestionate încât dobândirea achizițiilor învățării de către elevi să fie consolidata și să aibă rol adaptativ - social și profesional -, iar diferențele individuale și nevoile/ interesele elevilor să se constituie în repere centrale.
2.2. Propuneri de imbunatatire a procesului de învățare si formare prin cooperare si conlucrare intre profesor- maistru instructor- mentor de practica
Pentru a fi respectate principiile centrării pe elev, în IPT ,propun sa fie utilizate strategii și metode care valorifică stilurile individuale de învățare.
Aceastea se concretizează în urmatoarele tipuri de activitati:
· activități de învățare proiectate pornind de la experiențele elevilor, bazate pe implicarea efectivă a acestora în activități practice
· sustinerea autonomiei elevilor în alegerea modului în care se informează pe o anumită temă și a modului în care își prezintă rezultatele studiului individual
· dezvoltarea și încurajarea competențelor elevilor de a identifica singuri informațiile care le sunt necesare, evitându-se utilizarea informațiilor standardizate, gata prelucrate
· consultații oferite elevilor, cu scopul de a analiza preocupările lor individuale cu privire la învățare și de a cere îndrumări în privința eficientizării acestui proces
· crearea de situații de învățare favorabile dobândirii de achiziții de învățare specifice anumitor domenii disciplinare, dar și achiziții fundamentale, transferabile, precum lucrul în echipă, spiritul antreprenorial etc..
· evaluarea elevilor, în contexte în care să fie posibilă aplicarea achzițiilor în situații specifice, apropiate de viața reală
· combinarea activităților, în cadrul lecțiilor, astfel încât să fie posibilă manifestarea unei diversități de stiluri de învățare, în legătură cu care elevii să își exprime preferințele, opțiunile; reflecția elevilor asupra celor învățate, asupra modului în care au învățat, pentru a se autoevalua, în funcție de succesul pe care l-au avut metodele de învățare pe care le-au folosit
Dincolo de ceea ce aduce nou în rolul elevilor și al cadrelor didactice, centrarea învățării pe nevoile fiecarui elev în procesul didactic dezvoltă schimbarea perspectivei asupra mediului de învățare, asupra școlii ca organizație și asupra comunității în care aceasta este plasată.
Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev și utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, s-a pus accentul pe strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învățare.
Utilizarea cu precadere a urmatoarelor strategii:
· Lecția pleacă de la experiențele elevilor și cuprinde întrebări sau activități care să îi implice pe elevi
· Elevii sunt lăsați să aleagă singuri modul în care se informează pe o anumită temă și prezintă rezultatele studiului lor
· Elevii pot beneficia de consultații, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învățare și pot cere îndrumări
· Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informațiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informații standardizate
· Pe lângă învățarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă
· Se fac evaluări care le permit elevilor să aplice teoria în anumite situații din viata reală
· Lecțiile cuprind o combinație de activități, astfel încât să se facă apel la o diversitate de stiluri pe care elevii le preferă în învățare
· Lecțiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învățate, a modului în care au învățat și de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învățare în cazul lor
2.3.Firma de exercițiu-metoda moderna interactive de invatare prin simulare on-line
· Firma de exercițiu - reprezintă o metodă interactivă de învățare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, o concepție modernă de integrare și aplicare interdisciplinară a cunoștințelor, o abordare a procesului de predare-învățare care asigură condiții pentru probarea și aprofundarea practică a competențelor dobândite de elevi/studenți în pregătirea profesională.
Introducerea metodei de învățare prin firma de exercițiu, în învățământul profesional și tehnic din România s-a realizat, începând cu anul 2001, printr-un proiect inițiat în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est dezvoltat de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) în colaborare cu Ministerul Educației și Culturii și Kulturkontakt din Austria -proiectul ECO NET. Pornind de la rezultatele obținute, Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului a luat decizia strategică de a disemina pe plan național această metodă de predare-învățare. Astfel, în perioada 2001-2004, metoda a fost implementată în cadrul instruirii practice în 10 școli incluse în proiectul ECO NET.
Rezultatele obținute au permis extinderea utilizării metodei “firma de exercițiu” la nivelul tuturor unităților de învățământ preuniversitar cu profil servicii, prin introducerea conținuturilor specifice în curriculumul național, în anul școlar 2006-2007
Rețeaua internațională EUROPEN
ROCT- Romanian centre for training firms
Competitia BUSINESS PLAN in anul scolar 2011-20112
3.INFORMAŢII PRIVIND CADRUL LEGISLATIV AL DERULĂRII PRACTICII COMASATE LA AGENŢII ECONOMICI
3.1. Rolul instruirii practice și astagiilor de pregătire practică la agenții economici.
În învățământul profesional și tehnic se acordă o atenție sporită formării și dezvoltării deprinderilor practice și a compețentelor asociate activitățlor și operaților specifice desfășurate în condițiile reale de muncă de la agenții economici. Astfel, planurile de învățământ prevăd ore de pregătire în laboratorul tehnologic, în ateliere și stagii de pregătire practică la agenții economici.
Toate activitățile sunt organizate cu respectarea strictă a Normelor de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă.
Pregătirea practică la agenții economici se organi]]>
RECOMANDĂRI PRIVIND ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE PE CARE AR TREBUI SĂ ŞI LE ASUME DIVERŞI ACTORI SOCIALI PENTRU DEZVOLTAREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII FORMĂRII PROFESIONALE ÎN ROMÂNIA
Într-o societate a cunoaşterii factorii de decizie ar trebui să încurajeze şi să motiveze indivizii pentru a-şi asuma responsabilităţi privind managementul propriei vieţi şi pregătiri profesionale.
Instituţiile de formare trebuie să dezvolte metode de predare de tip participativ, în care cursanţii au un rol important în cadrul formării.
Schimbările apărute în domeniul muncii (globalizare, influenţa ştiinţei şi tehnicii, flexibilitatea formelor de angajare, sporirea exigenţelor privind competenţele etc.) impun persoanelor adulte un efort continuu de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru a se putea adapta la noile cerinţe.
1.1. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile statului
• Definirea structurii şi organizării sistemului de învăţare şi formare profesională.
• Coordonare în:
- administrarea infrastructurii globale
- definirea cadrului legislativ
- stabilirea standardelor
- asigurarea şi monitorizarea calităţii
- stabilirea mecanismelor de acreditare a calificărilor naţionale
- specificarea modalităţilor de autorizare a programelor de formare profesională
• Asigurarea interimatului până când partenerii sociali pot să-şi asume pe deplin noile roluri şi monitorizarea transferului de responsabilitate.
• Încurajarea partenerilor sociali de a participa şi a-şi asuma responsabilităţi în definirea strategiilor, în managementul implementării şi în alocarea resurselor necesare.
• Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru ca acestea, după obţinerea stabilităţii necesare, să contribuie la rândul lor la asigurarea resurselor formării profesionale continue.
• Profesionalizarea managerilor şi pregătirea persoanelor cu funcţii de decizie pentru a înţelege corect: cultura organizaţională, economia de piaţă, tendinţele pieţei muncii, noile cerinţe privind competenţele, schimbarea valorilor şi atitudinilor, importanţa parteneriatului, a abordărilor interdisciplinare şi consultărilor, asumarea responsabilităţilor şi motivarea angajaţilor.
• Definirea criteriilor pentru elaborarea standardelor ocupaţionale şi a celor de formare profesională şi promovarea mecanismelor pentru asigurarea calităţii.
• Definirea politicii trebuie aibă la bază consensul social, luând în considerare opiniile partenerilor sociali şi să creeze un cadru care să asigure flexibilitatea necesară implementării la nivel local, în funcţie de condiţiile concrete, a acestor politici.
• Conceperea unui sistem cadrul de calificări acceptabil atât la nivel naţional cât şi la nivel european (internaţional)
• Eliminarea barierelor artificiale dintre calificările academice şi cele profesionale, ca urmare a noilor cerinţe privind cunoştinţele şi competenţele necesare: o bază largă de cunoaştere, competenţe transversale de bază, cunoştinţe şi competenţe tehnice, competenţe manageriale etc.
1.2. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile partenerilor sociali (patronate şi sindicate)
• Patronatele au responsabilitatea atragerii unei forţe de muncă posesoare a competenţelor necesare pentru atingerea obiectivelor instituţionale propuse, formarea profesională fiind văzută ca o modalitate de creştere a performanţelor companiilor şi de motivare a personalului.
• Investesc în formarea profesională continuă pe baza următoarelor considerente:
- creşterea competitivităţii, ca urmare a utilizării creative a noilor competenţe dobândite;
- adaptarea mai rapidă a angajaţilor la schimbările determinate de noul model de organizare a muncii şi de delegarea de responsabilităţi;
- implicarea angajaţilor în proiectarea propriei formări profesionale îi motivează şi îi face mai loiali faţă de instituţia în care lucrează;
- sporirea motivaţiei şi loialităţii faţă de companie se poate realiza şi prin oferirea unor cursuri de formare la alegerea angajaţilor, chiar dacă nu au legătură cu locul actual de muncă.
• Înţeleg beneficiile cooperării şi parteneriatului cu sistemul educaţional şi de formare profesională la toate nivelurile.
• Trebuie să adopte unui sistem de credite, care să permită cursurilor de scurtă durată, realizate în întreprinderi să constituie "blocuri" în construirea unei calificări viitoare.
• Au responsabilitatea de a stabili în cadrul organizaţiilor lor a unor sisteme şi mecanisme pentru determinarea şi înregistrarea performanţelor angajaţilor, precum şi de a concepe împreună cu salariaţii un plan de acţiune, pentru îmbunătăţirea performanţelor.
• Preocuparea faţă de nevoile pe termen lung ale angajaţilor şi includerea într-o nouă formă de contracte a responsabilităţii angajatorilor faţă de dezvoltarea competenţelor transferabile ale angajatorilor, astfel încât să se asigure perspectiva ocupării unui loc de muncă în cazul mobilităţii de la un angajator la altul.
1.3. Recomandări privind rolul şi responsabilităţile furnizorilor de formare profesională-liceelor tehnologice si scolilor profesionale
• Înţelegerea principiilor de funcţionare şi a cerinţelor economiei de piaţă.
• Trecerea de la modelul de formare bazat pe transferarea informaţiilor şi cunoştinţelor de la profesor la cursant, la cel bazat pe dezvoltarea competenţelor, ceea ce presupune schimbarea statutului cursantului, de la o dependenţă pasivă, la o participare activă.
• Renunţarea la metodele tradiţionale, valoroase pentru vechiul model, şi dezvoltarea şi utilizarea unor metode noi de formare profesională corespunzătoare noilor cerinţe (presupunând conţinuturi, metode de predare şi materiale didactice noi).
• Motivarea personalului didactic de calitate pentru a rămâne în sistemul de formare profesională şi de a nu fi tentaţi să caute un alt loc de muncă; în acest sens furnizorii de formare profesională din sectorul privat pot juca un rol forate important.
• Pregătirea continuă a personalului implicat în formarea profesională pentru a-şi asuma corect rolul încredinţat, pe baza unui parteneriat între guvern, patronate şi furnizorii de formare profesională, care să stabilească un sistem de asigurare a calităţii formării formatorilor.
• Introducerea unui sistem intern de asigurare a calităţii serviciilor furnizate.
• Păstrarea legăturii cu agenţii economici şi crearea de parteneriate de lunga durata, cu avantaje durabile pentru ambele parti.
2. CONCLUZII SI PROPUNERI DE IMBUNATATIRE A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE SI FORMARE PRIN COOPERARE SI CONLUCRARE INTRE PROFESOR- MAISTRU INSTRUCTOR- MENTOR DE PRACTICA
2.1.Comcluzii
Procesul de învățare în IPT propune o nouă atitudine atât față de cunoaștere cât și față de viață, în consens cu viziunea privind implementarea strategiilor de învățare pe tot parcursul vieții, care subliniază importanța cunoașterii mai profunde a nevoilor potențialilor beneficiari ai învățării și nevoia de creare a unei culturi a învățării. Metodele de învățare în IPT se concentrează în primul rând pe dezvoltarea de abordări centrate pe elev, luând în considerare nevoile de formare specifice acestuia. Sunt luate în considerare și nevoile persoanelor care s-au înstrăinat de procesul educațional, cât și contextele formale sau non-formale, în care procesul de educație se poate desfășura.
Accesul persoanelor la formare profesională si educație depinde nu doar de motivația și capacitatea acestora de a învăța, ci și de crearea de condiții adecvate pentru a învăța în diverse contexte, mai ales la locul de muncă. În acest sens IPT utilizează în unitățile de învățământ de profil dotări specifice și promovează inițiativa în dezvoltarea de parteneriate cu agenți economici, astfel încât elevii să fie plasați în situații reale de viață profesională activă relevante pentru calificarea pe care doresc să o dobândească.
În cadrul învățământului profesional și tehnic, procesul didactic este proiectat și desfășurat în conformitate cu specificul/principiile centrării pe elev, atât în contextul predării, al învățării, cât și al evaluării, situațiile de învățare și de evaluare astfel gestionate încât dobândirea achizițiilor învățării de către elevi să fie consolidata și să aibă rol adaptativ - social și profesional -, iar diferențele individuale și nevoile/ interesele elevilor să se constituie în repere centrale.
2.2. Propuneri de imbunatatire a procesului de învățare si formare prin cooperare si conlucrare intre profesor- maistru instructor- mentor de practica
Pentru a fi respectate principiile centrării pe elev, în IPT ,propun sa fie utilizate strategii și metode care valorifică stilurile individuale de învățare.
Aceastea se concretizează în urmatoarele tipuri de activitati:
· activități de învățare proiectate pornind de la experiențele elevilor, bazate pe implicarea efectivă a acestora în activități practice
· sustinerea autonomiei elevilor în alegerea modului în care se informează pe o anumită temă și a modului în care își prezintă rezultatele studiului individual
· dezvoltarea și încurajarea competențelor elevilor de a identifica singuri informațiile care le sunt necesare, evitându-se utilizarea informațiilor standardizate, gata prelucrate
· consultații oferite elevilor, cu scopul de a analiza preocupările lor individuale cu privire la învățare și de a cere îndrumări în privința eficientizării acestui proces
· crearea de situații de învățare favorabile dobândirii de achiziții de învățare specifice anumitor domenii disciplinare, dar și achiziții fundamentale, transferabile, precum lucrul în echipă, spiritul antreprenorial etc..
· evaluarea elevilor, în contexte în care să fie posibilă aplicarea achzițiilor în situații specifice, apropiate de viața reală
· combinarea activităților, în cadrul lecțiilor, astfel încât să fie posibilă manifestarea unei diversități de stiluri de învățare, în legătură cu care elevii să își exprime preferințele, opțiunile; reflecția elevilor asupra celor învățate, asupra modului în care au învățat, pentru a se autoevalua, în funcție de succesul pe care l-au avut metodele de învățare pe care le-au folosit
Dincolo de ceea ce aduce nou în rolul elevilor și al cadrelor didactice, centrarea învățării pe nevoile fiecarui elev în procesul didactic dezvoltă schimbarea perspectivei asupra mediului de învățare, asupra școlii ca organizație și asupra comunității în care aceasta este plasată.
Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev și utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, s-a pus accentul pe strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învățare.
Utilizarea cu precadere a urmatoarelor strategii:
· Lecția pleacă de la experiențele elevilor și cuprinde întrebări sau activități care să îi implice pe elevi
· Elevii sunt lăsați să aleagă singuri modul în care se informează pe o anumită temă și prezintă rezultatele studiului lor
· Elevii pot beneficia de consultații, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învățare și pot cere îndrumări
· Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informațiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informații standardizate
· Pe lângă învățarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă
· Se fac evaluări care le permit elevilor să aplice teoria în anumite situații din viata reală
· Lecțiile cuprind o combinație de activități, astfel încât să se facă apel la o diversitate de stiluri pe care elevii le preferă în învățare
· Lecțiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învățate, a modului în care au învățat și de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învățare în cazul lor
2.3.Firma de exercițiu-metoda moderna interactive de invatare prin simulare on-line
· Firma de exercițiu - reprezintă o metodă interactivă de învățare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, o concepție modernă de integrare și aplicare interdisciplinară a cunoștințelor, o abordare a procesului de predare-învățare care asigură condiții pentru probarea și aprofundarea practică a competențelor dobândite de elevi/studenți în pregătirea profesională.
Introducerea metodei de învățare prin firma de exercițiu, în învățământul profesional și tehnic din România s-a realizat, începând cu anul 2001, printr-un proiect inițiat în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est dezvoltat de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) în colaborare cu Ministerul Educației și Culturii și Kulturkontakt din Austria -proiectul ECO NET. Pornind de la rezultatele obținute, Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului a luat decizia strategică de a disemina pe plan național această metodă de predare-învățare. Astfel, în perioada 2001-2004, metoda a fost implementată în cadrul instruirii practice în 10 școli incluse în proiectul ECO NET.
Rezultatele obținute au permis extinderea utilizării metodei “firma de exercițiu” la nivelul tuturor unităților de învățământ preuniversitar cu profil servicii, prin introducerea conținuturilor specifice în curriculumul național, în anul școlar 2006-2007
Rețeaua internațională EUROPEN
ROCT- Romanian centre for training firms
Competitia BUSINESS PLAN in anul scolar 2011-20112
3.INFORMAŢII PRIVIND CADRUL LEGISLATIV AL DERULĂRII PRACTICII COMASATE LA AGENŢII ECONOMICI
3.1. Rolul instruirii practice și astagiilor de pregătire practică la agenții economici.
În învățământul profesional și tehnic se acordă o atenție sporită formării și dezvoltării deprinderilor practice și a compețentelor asociate activitățlor și operaților specifice desfășurate în condițiile reale de muncă de la agenții economici. Astfel, planurile de învățământ prevăd ore de pregătire în laboratorul tehnologic, în ateliere și stagii de pregătire practică la agenții economici.
Toate activitățile sunt organizate cu respectarea strictă a Normelor de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă.
Pregătirea practică la agenții economici se organi]]>