Crochiu: managerul şcolar
Zăloagă Ana-Maria (n. 1980), profesor preuniversitar, Doctor în ştiinţe umaniste cu distincţia "Summa cum laude" în anul 2012 pentru lucrarea "Aspecte ale imaginarului slav în creaţia lui Velimir Hlebnikov", în cadrul Şcolii Doctorale de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, Facultatea de Litere, Iaşi.
Beneficiar al unui grant Socrates-Erasmus la Universitatea Konstanz (Germania) (2004-2005), ca student la Masteratul de Culturologie slavă, şi al unui stagiu de pregătire doctorală la aceeaşi universitate în 2010, oferit de Fundaţia „Eugen Lozovan”, Danemarca.
Autor al unor lucrări prezentate la diferite simpozioane şi conferinţe internaţionale şi naţionale: "Avangarda rusă între avangarde", "Legile timpului şi ale limbii în concepţia lui Velimir Hlebnikov", "Slavitatea în concepţia lui Velimir Hlebnikov", "Le mythe de l’éternel retour dans la création de Khlebnikov", "Velimir Khlebnikov – à propos du slavisme/ de la slavité", "Le logos de Khlebnikov – périple dans les mythologies du monde ou La nouvelle mappemonde",Foray into Chlebnikov’s avatars: Ra-Razin-Logos" etc.
Lider, manager, director – mai multe lexeme care surprind rolul complex al celui care conduce o unitate şcolară. Omul care însumează competenţe solide de management, dar şi real tact pedagogic, o bună cunoaştere a şcolii, a oamenilor, capacitate de previziune şi de intervenţie, directorul de şcoală trebuie să se dedice întru totul activităţilor şcolii şi să înţeleagă că propria identitate se impregnează de cea a instituţiei şi invers, că ilustrează, alături de echipa sa, cadre didactice, părinţi, elevi, personal didactic auxiliar şi nedidactic, imaginea unei şcoli.
Societatea bazată pe cunoaştere se defineşte printr-un perpetuu dinamism, generat de nevoile din ce în ce mai diverse ale lumii în care trăim. Putem afirma că traversăm o perioadă extrem de dificilă, având în vedere complexul de provocări, oportunităţi, ameninţări şi probleme care constituie oglinda ţării noastre democratice, aflată în curs de dezvoltare şi aliniere la atât de mult vizatele standarde europene. Dorinţa de intrare în rândul ţărilor civilizate este legitimă şi implică o serie de transformări radicale în ceea ce priveşte sistemul juridic, educaţional, politic, economic etc., dar şi în privinţa preocupărilor oamenilor de rând, a migraţiei forţei de muncă, a modificării condiţiilor de trai ş.a. Pe cale de consecinţă, adaptarea la noile realităţi este necesară şi se impune inclusiv în cadrul sistemului educaţional, factor de maximă importanţă care, alături de elemente ce ţin de educaţia nonformală şi informală, asigură educarea şi formarea cetăţenilor.
Şcoala românească, prin formatorii ei, directori de şcoală sau profesori, diriginţi sau pedagogi, trebuie să demonstreze o reală capacitate de anticipare şi de acţiune pro-activă. Cadrele didactice îndeplinesc un rol multiplu, fiind pentru elev nu doar ghidul în tainele vreunei ştiinţe exacte sau arte, ci şi mediator între acesta şi cei din jur, consilier, îndrumător, prieten, sprijin etc. Directorul, modelul uman şi profesional al tuturor celor din subordine, persoana cu funcţia şi răspunderile pe măsură, responsabilul de funcţionarea şi organizarea întregii activităţi dintr-o şcoală, conjugă atribute ale liderului şi ale managerului, în egală măsură.
Atribuţiile managerului şcolii, reglementate prin instrumente specifice, vizează planificarea, organizarea, controlul, decizia, îndrumarea şi evaluarea activităţii educative din unitatea şcolară. În termenii lui Henry Fayol, vorbim despre cinci funcţii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul. Toate acestea se pot realiza prin concentrarea asupra reuşitei elevilor şi, implicit, a profesorilor, dar şi printr-o disponibilitate deosebită de a participa activ, responsabil şi dedicate la toate actvităţile legate de şcoală. Atragerea de fonduri, gestionarea corectă a resurselor materiale şi umane, a situaţiilor de criză, un corect management al riscului – reprezintă premise ale activităţii bune ale unui director în şcoala românească a secolului XXI.
Titulatura de manager sau de director este mai puţin semnificativă având în vedere complexul de roluri şi responsabilităţi ale celui care este preşedintele consiliului profesoral, al consiliului de administraţie al şcolii, reprezentant al instituţiei pe care o conduce, al comunităţii educative. Conducerea unei şcoli trebuie să conjuge cooperarea, lucrul în echipă, capacitatea de schimbare în mai bine cu o componentă pragmatică, legată de menţinerea echilibrului şi funcţionalitatea instituţională.
La modul ideal, un director de şcoală ar trebui să se orienteze atât spre oameni, formabili şi formatori sau parteneri educaţionali, cât şi spre sarcini, astfel încât să optimizeze procesul instructiv-educativ. Având un comportament echilibrat, echidistant, întotdeauna integru, sobru, directorul se impune prin acţiuni complexe şi gesturi simple, prin spiritul de colegialitate şi prin imparţialitatea pe care în permanenţă trebuie să le manifeste.
Capacităţile organizatorice şi abilităţile comunicativ-colaborative legitimează un director de şcoală care va găsi întotdeauna soluţii la probleme emergente.
De asemenea, pregătirea profesională, capacitatea managerială, consecvenţa, inteligenţa, integritatea şi transparenţa – devin condiţii sine qua non ale unui bun director de şcoală. Claritatea viziunii, transpunerea obiectivelor, a ţintelor strategice în practică, în realizări semnificative ale şcolii – sunt alte aspecte de luat în calcul. Desigur, capacitatea de a stimula permanent elevii şi colegii de cancelarie, de a motiva întreg personalul, de a inspira pe toţi cei din jur, de a reduce orice disconfort, modestia şi capacitatea de a eficientiza colaborarea – reprezintă tot atâtea aşteptări de la un director de şcoală. Până la urmă, directorul este membru al unui grup, ilustrează cultura organizaţională şi etosul şcolii respective, reprezintă, împreună cu ceilalţi, valorile şi principiile unei instituţii.
Cine este, aşadar, directorul sau managerul şcolar ideal? Nu se identifică un răspuns singular, dar un director bun este un om al şcolii, un profesionist, un pedagog bun, un coleg extraordinar, un factor decizional şi motivant. Crochiul directorului de şcoală cuprinde atâtea calităţi umane, atâtea competenţe, încât deciziile acestuia trebuie să poarte emblema profesionalismului şi să fie orientate spre îmbunătăţirea activităţilor din şcoală. Credem că este mai puţin semnificativă preferinţa pentru un termen (director) sau altul (manager, lider) care să denumească statutul şi rolurile multiple ale celui care răspunde de funcţionarea unei şcoli, cu toate compartimentele acesteia. De altfel, literatura de specialitate distinge ferm între caracteriticile unui conducător şi cele ale unui manager. Aşa cum se constată în învăţământul românesc actual, se impune o reconfigurare a stilurilor de conducere, a viziunii managementului strategic, tactic şi operativ, a strategiilor prin care să se asigure finalităţile educaţiei. Între toate acestea, identificarea şi stimularea unui bun director sau manager şcolar rămâne o provocare.
Cuvinte cheie: director, lider, manager şcolar, competenţe manageriale, management școlar, administrație școlară
Accesări: 7.048




Ministerul Educaţiei