Toate articolele din categoria: Articole Propuse
Eu și școala incluzivă
Școala incluzivă înseamnă conform tuturor datelor existente, o școală în care este recunoscut dreptul oricărui copil la educație. Aceasta presupune, de fapt, înțelegerea diferențelor de adaptare și învățare specifice fiecărui copil în parte. Pentru aceasta cadrul didactic implicat într-o astfel de școală trebuie să învețe să colaboreze și să lucreze în echipă pentru a eficientiza activitățile de predare-învățare la nivelul fiecărui elev.
Articolul constituie o reflecție (și o invitație la reflecție) asupra importanței școlii incluzive și, mai ales, asupra relației în care mă aflu eu, ca profesor al unor elevi cu cerințe educaționale speciale, cu acest tip de școală.
Strategii moderne pentru recuperarea și integrarea elevului cu CES
Termenul cerinţe educaţionale speciale desemnează o abordare educativă diferenţiată și specializată a elevilor cu deficienţe mentale, dizabilităţi fizice, afecţiune somatice etc. Este o provocare să lucrezi cu copiii cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă, dar nu este imposibil deoarece și ei au potenţial pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri prin care să fie activat. Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator ȋn educaţia specială se subordonează principiilor didacticii generale, cu menţiunea că este nevoie de flexibilitate și adaptare la particularităţile aptitudinale ale elevilor. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor, cadrele didactice pot valorifica cele mai operante modalităţi de lucru, mixând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, utilizând diverse tehnici terapeutice, obiectivul fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și integrarea socio-profesională.
Articol integral →Jocul – mijloc eficient de cultivarea bucuriei de a învăța în educația antepreșcolară
Cercetătorii arată că jocul este forma dominantă a activității infantile. Jocul are întotdeauna o valoare funcțională imediată sau tardivă. El pregătește numeroasele adaptări și fixează achizițiile prețioase ale copilului. Mai ales pentru vârsta micii copilării, procesul educativ poate beneficia de avantajele pe care le prezintă jocul dacă sunt create condiții optime pentru exprimarea conduitei ludice și se apelează strategic (în funcție de vârsta copilului), la diferite forme de joc din repertoriul infantil: jocul de mișcare, jocul de construcție, jocul cu reguli, jocul simbolic.
Articol integral →Domeniul estetic și creativ și valoarea sa formativă în activitatea cu preșcolarii
Ne dorim să insuflăm copiilor dragostea de frumos şi artă, de la cele mai fragede vîrste. Prin activităţile artistico-plastice din grădiniţă, formăm deprinderile şi abilităţile de utilizare corectă a instrumentelor de lucru, să creeze spaţii plastice, conform cerinţelor date şi să-şi educe spiritul estetic şi creativ.
Articol integral →Particularități ale dezvoltării psihosociale a copilului preșcolar
Articolul prezintă etapele de dezvoltare psihosocială a copilului preșcolar din perspectiva teoriilor formulate asupra dezvoltarii psihosociale de către Erik Erikson și J. Piaget. Accentul se pune pe dezvoltarea graduală a socializării la această vârstă.
Articol integral →Strategii educaționale pentru motivarea elevilor să învețe o limbă străină
Pentru profesorii debutanți, dar și pentru mulți dintre cei experimentați, găsirea unor mijloace și strategii adecvate de motivare a elevilor să învețe, de a participa activ, în timpul orelor de limbi străine, este una din provocările principale, care stă la baza predării eficiente.
Acest articol conține mai multe strategii educaționale, „trucuri”, din experiența personală, care vin în sprijinul celor interesați de o colaborare eficientă cu elevii.
De ce să introducem activităţile ludice în învăţarea limbilor moderne?
Ca metodă modernă de educație, jocul face parte din viața școlară, nu numai la orele de sport, ci și la celelalte discipline de învățământ, pentru că pur și simplu avem nevoie să depășim cadrul rigid impus de programele școlare. Interesul principal al activităților ludice este de a acționa și de a reacționa în diferite situații de comunicare, deoarece jocul permite un scenariu apropiat de situațiile reale. În practică, atunci când cineva alege un joc, cu scopul de a-l utiliza la ore, ia în calcul variabile ca natura grupului, numărul de elevi, nivelul de cunoștințe de limbă, personalitatea membrilor, vârsta elevilor, timpul necesar realizării activității propusă, riscurile de a nu cunoaște prea bine sau deloc un grup, dacă și cum putem folosi o anumită activitate, dar și momentul în care putem introduce jocul într-o anumită activitate. În cadrul orelor de limbi moderne (și nu numai), jocul permite în primul rând inițierea unor activități de spargere a gheții (atunci când avem un grup în care se simte lipsa comunicării sau este divizat de disensiuni, sau un grup nou format), are rolul de a anima activitățile ce au ca scop revizuirea unor noțiuni gramaticale, de vocabular etc.
Articol integral →Învățarea si poveștile digitale
Poveștile digitale pot fi folosite pentru a introduce sau reactualiza cunoștințe din diferite domenii, principalul rol fiind acela de a facilita discuțiile în clasă, încurajând ascultarea activă și comunicarea. Astfel, poveștile digitale pot deveni o parte integrantă a oricărei lecții din multe domenii. Această metodă permite dezvoltarea imaginației, a creativității, a inovației, a competențelor digitale și a responsabilității față de propria creație. Elevii pot lucra individual sau în echipe și își pot crea propriile povești digitale. Poveștile digitale permit elevilor să însuflețească o serie liniară de evenimente, transformându-le într-o experiență multidimensională.
Articol integral →Importanța activităților extracurriculare pentru elevi și profesori
Proiectele m-au învăţat că lumea nu se rezumă la orizontul literaturii, care să le ofere elevilor un spaţiu privilegiat al reflecţiilor, al evadării din cotidian, al găsirii unor răspunsuri facile şi mulţumitoare. Nu se rezumă nici la felul cum încerc să îmi educ elevii, cu privire la comunicarea interumană, la exprimarea elevată, elegantă, pertinentă, argumentată a opiniilor. Nici la curajul de a expune ideile personale într-un cadru potrivit, cu graţie, dar fermitate. Am constatat că ceea ce fac în orele de limbă română e util pentru spirit, pentru dezvoltarea ulterioară a copiilor, că îi învăţ multe lucruri importante, pentru examenele cu care se confruntă, că îi ajut să urce treptele cunoaşterii de sine. Predau o materie de studiu care le oferă şansa de a găsi în cărţi ceea ce nu găsesc în realitate. Dar, odată cu implicarea în proiecte, am înţeles că sunt atât profesor şi, în acelaşi timp, sunt parte integrantă, ca cetăţean, a lumii în care trăiesc, aşa cum elevii nu sunt doar componente esenţiale ale procesului de învăţământ, ci şi actanţi în universul cotidian, în existenţa lor de zi cu zi.
Articol integral →Inteligența emoțională – factor condițional al unei educații de calitate
Calitatea educaţiei este condiţionată în primul rând de competenţele profesorilor, de concepţia lor pedagogică, de măsura în care ei construiesc un demers educaţional centrat pe nevoile şi interesele educabililor. Cultura calităţii trebuie să devină pentru orice dascăl un referenţial la care să se raporteze constant încă din momentul proiectării actului didactic. A manageria eficient situaţiile educaţionale tipice şi a identifica prompt soluţii pentru situaţiile educaţionale atipice implică din partea profesorului nu numai valorificarea unor competenţe cognitive, metodologice, manageriale etc., ci şi o serie de competenţe emoţionale. Competenţele emoţionale sunt „ingredientele” necesare pentru o proiectare corectă a demersului educaţional, pentru o predare de calitate, pentru optimizarea comunicării didactice, a relaţiilor educaţionale, pentru construirea unui climat educaţional armonios.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei