De ce să introducem activităţile ludice în învăţarea limbilor moderne?

Ca metodă modernă de educație, jocul face parte din viața școlară, nu numai la orele de sport, ci și la celelalte discipline de învățământ, pentru că pur și simplu avem nevoie să depășim cadrul rigid impus de programele școlare. Interesul principal al activităților ludice este de a acționa și de a reacționa în diferite situații de comunicare, deoarece jocul permite un scenariu apropiat de situațiile reale. În practică, atunci când cineva alege un joc, cu scopul de a-l utiliza la ore, ia în calcul variabile ca natura grupului, numărul de elevi, nivelul de cunoștințe de limbă, personalitatea membrilor, vârsta elevilor, timpul necesar realizării activității propusă, riscurile de a nu cunoaște prea bine sau deloc un grup, dacă și cum putem folosi o anumită activitate, dar și momentul în care putem introduce jocul într-o anumită activitate. În cadrul orelor de limbi moderne (și nu numai), jocul permite în primul rând inițierea unor activități de spargere a gheții (atunci când avem un grup în care se simte lipsa comunicării sau este divizat de disensiuni, sau un grup nou format), are rolul de a anima activitățile ce au ca scop revizuirea unor noțiuni gramaticale, de vocabular etc.

Jocul face parte din viața noastră, este distractiv,  implică spontaneitate, libertate, creativitate, deoarece îndeplinește o nevoie de relaxare, explorare și descoperire a individului. Jocul nu este doar atributul copiilor,  jocul poate fi folosit pentru toate grupele de vârstă, de la cei mai tineri până la adulți, de la cel mai timid până  la cel mai ambițios.

Ca metodă modernă de educație, jocul face parte din viața școlară, nu numai la orele de sport, ci și la celelalte discipline de învățământ,  pentru că avem nevoie să depășim  pur și simplu cadrul rigid impus de programele școlare. Periodic, avem nevoie să revizuim cunoștințele dobândite anterior de către elevi, astfel încât să putem experimenta diverse jocuri sau chiar activități distractive pentru o mai bună consolidare a acestor achiziții. Jocul rămâne factorul de stimulare a unei activități ludice și, având în vedere importanța sa, acesta este prevăzut cu obiective clare, bine definite și ușor de realizat.

Interesul principal al activităților ludice este de a acționa și de a reacționa în diferite situații de comunicare, deoarece jocul permite un scenariu apropiat de situațiile reale.
În practică, atunci când cineva alege un  joc, cu scopul de a-l utiliza la ore, ia în calcul variabile ca natura grupului, numărul de elevi, nivelul de cunoștințe de limbă, personalitatea membrilor, vârsta elevilor, timpul necesar realizării activității propusă, riscurile de a nu cunoaște prea bine sau deloc un grup, dacă și cum  putem folosi o anumită activitate, dar și momentul în care putem introduce jocul într-o anumită activitate. Precizarea regulilor și a etapelor în cadrul unui joc este extrem de importantă, deoarece acestea trebuie sa fie clare și pe înțelesul tuturor, și trebuie să stabilească scopul și durata. În cazul în care setul de reguli și /sau etape este deosebit de complex, este mai bine ca anunțarea acestora să se facă pe rând, pe parcursul jocului, pentru a nu bulversa participanții la activități.

Jocul copiilor prezintă beneficii din punct de vedere emoțional, ce permit depășirea egocentrismul, permite adoptarea unei poziții de lider, ajută la realizarea unor legături în grup, îi învață pe copii să gestioneze relațiile de colaborare, să-și exprime acordul sau dezacordul, să descopere singuri regula unui joc, să stabilească relații bazate pe respect reciproc.

Există, de asemenea, unele limitări ale utilizării jocurilor în orele de limbi moderne, cum ar fi frica de necunoscut, de schimbare, de renunțare la unele privilegiile, lipsa de timp, de spațiu și chiar de informații.

În cadrul orelor de limbi moderne (și nu numai), jocul permite în primul rând inițierea unor activități de spargere a gheții (atunci când avem un grup în care se simte lipsa comunicării sau este divizat de disensiuni, sau un grup nou format), are rolul de a anima activitățile ce au ca scop revizuirea unor noțiuni gramaticale, de vocabular etc.

EXEMPLE DE JOCURI:

1. Jocul cu mingea

Obiectivele  jocului:
a) Să se prezinte (nivel începători – fără a folosi adjectivele pozitive, vocabularul fiind sărac la început).
b) Folosiți adjective pozitive. (nivelurile A1-B1)
Regulile jocului.
Jucătorii sunt aranjați în cerc. Conducătorul jocului, care poate fi profesorul sau unul dintre jucători, își rostește prenumele și adaugă un adjectiv pozitiv legat de una dintre trăsăturile  persoanei / personalității sale și care începe cu litera inițială a prenumelui său, apoi trece mingea la vecinul său din dreapta care salută,care repetă prenumele liderului, își rostește prenumele și adaugă adjectivul său pozitiv (Numele meu este Carmen și sunt creativă./ Je m’appelle Carmen et je suis créative.).  Al treilea jucător trebuie să menționeze cele două nume anterioare, la care să adauge  propriul său prenume și adjectiv pozitiv și așa mai departe. Cu cât un jucător este mai departe de lider, cu atât lista numelor ce trebuie rostite este mai lungă și dificultatea jocului crește. Ultimul jucător este cel care are cele mai multe nume pe care trebuie să și le  amintească în ordinea corectă. Pentru un grup care se cunoaște deja nu este deloc dificil, însă pentru un grup nou format e nevoie de atenție și memorie bună a numelor. Odată finalizată prima rundă, se poate efectua o a doua rundă, schimbând de această dată sensul.

Variante.
Pentru a mări gradul de dificultate, fiecare participant efectuează un gest original (o înclinare a capului, un salut cu mâna, o săritură, o reverență etc.), în timp ce-și rostește prenumele și adjectivul pozitiv, apoi pasează mingea vecinului din dreapta. Fiecare nume este asociat cu gestul făcut, iar jucătorii trebuie să refacă fiecare mișcare în timp ce rostește lista de nume, ceea ce face mai dificil jocul, dar și mult mai distractiv.

2. Portretul chinezesc (nivelurile A1-B1)

Obiectivele jocului.
• Să se prezinte grupului. / • Să demonstreze imaginație.
Scopul:  Cunoașterea celorlalți membri ai grupului.
Regulile: Portretul chinez este un joc clasic utilizat pentru spargerea gheții în momentul în care membrii grupului nu se cunosc deloc sau se cunosc prea puțin și are rolul de a-i ajuta pe participanți să descopere care sunt asemănările, deosebirile, pasiunile ce i-ar putea lega. Acest joc permite participanților să se prezinte întrun  mod distractiv și cu imaginație. Fiecare jucător trebuie să realizeze propriul său „portret chinezesc“ pe o foaie de hârtie, răspunzând la întrebările adresate de către  moderator și care încep cu formula „Dacă aș fi ….“.
De exemplu:
• Dacă aș fi un animal, aș fi …/ • Dacă aș fi un obiect, aș fi …/ • Dacă aș fi o emisiune de televiziune, aș fi …/ • Dacă aș fi o floare, aș fi …/ • Dacă aș fi o melodie, aș fi …/• Dacă aș fi un aliment, aș fi …/ • Dacă aș fi o pasăre, aș fi … etc.

3. Telefonul fără fir (toate nivelurile)

Principiul jocului este simplu: un singur cuvânt este șoptit la urechea vecinului, care la rândul său care va face același lucru. Primul jucător pregătește un cuvânt, pe care îl scrie pe o foaie de hârtie. Primul jucător șoptește cuvântul în urechea jucătorului din stânga sa și tot așa mai departe. Cuvântul va fi șoptit doar o singură dată și în așa fel încât să nu poată fi auzit de ceilalți participanți. Cuvântul este șoptit de  la un jucător la altul până când se ajunge la primul jucător. Primul jucător repetă cuvântul pe care l-a primit, apoi citește cu voce tare cuvântul original. Toți jucătorii pot compara apoi cele două cuvinte și încearcă să stabilească unde s-a pierdut sensul comunicării. Jocul devine mai complicat și mai atractiv în momentul în care se folosește o propoziție.

4. Jocul lui Kim (toate nivelurile) –

Atenție, ne concentrăm și observăm cu mare atenție!
Cine va fi cel mai atent?
Obiectivele jocului:
• Exersarea concentrației/ • Observarea și memorarea./ • Dezvoltarea acuității vizuale.
Numărul de jucători:  2 jucători minimum
Cum se  joacă: Desemnați un conducător de joc. Pe o masă așezați mai multe obiecte: carte, creion, foarfece, cană, lingură, furculiță, diverse jucării de mici dimensiuni, monede etc. Jucătorii au la dispoziție 1 minut pentru a memora toate obiectele, apoi se întorc cu spatele la masă. Între timp, conducătorul de joc va schimba ceva: se adaugă un obiect, se elimină un altul, sau pentru dificultate se schimba locurile obiectelor. Jucătorii se vor întoarce cu fața pentru a vedea din nou masa: primul care găsește diferența câștigă și devine noul conducător de joc. În cazul mai multor obiecte eliminate, adăugate sau mișcate de la locul lor, câștigător este considerat jucătorul care a identificat cele mai multe diferențe.

Bibliografie: 
1. CURTA, Adina, Du jeu aux activités ludiques, Aeternitas, Alba-Iulia, 2006.
2. www.bonjourdefrance.com/index/indexjeu.htm
3. www.jeuxetcompagnie.fr
4. www.lewebpedagogique.com/jeulangue