Jocul – mijloc eficient de cultivarea bucuriei de a învăța în educația antepreșcolară

Cercetătorii arată că jocul este forma dominantă a activității infantile. Jocul are întotdeauna o valoare funcțională imediată sau tardivă. El pregătește numeroasele adaptări și fixează achizițiile prețioase ale copilului. Mai ales pentru vârsta micii copilării, procesul educativ poate beneficia de avantajele pe care le prezintă jocul dacă sunt create condiții optime pentru exprimarea conduitei ludice și se apelează strategic (în funcție de vârsta copilului), la diferite forme de joc din repertoriul infantil: jocul de mișcare, jocul de construcție, jocul cu reguli, jocul simbolic.

Fiind principalul său tip de activitate, copilul se exprimă în și prin joc. Pentru copiii mici, jocul înseamnă învățare. Prin joc copiii se exprimă liber. Este important să înțelegem ce reprezintă jocul pentru copii, cu mintea adultului și ochii copilului.

Jocul este pentru copil singurul mod prin care experimentează și integrează noțiuni noi, concepte noi. Jocul este o activitate ce face parte din viața noastră, un mod natural de a interacționa cu mediul și are un rol important în dezvoltarea afectivă, socială, fizică si intelectuală a copilului.

Garvey (1977) prezintă o serie de caracteristici ale jocului:

• jocul este în mod esențial plăcut și asociat cu afecte pozitive
• este o activitate executată de dragul ei, este recompensatoare în sine și nu depinde de realizarea scopurilor din afara situațiilor de joc
• este spontan și voluntar și nu este provocat sau controlat de cineva
• necesită o implicare activă a participantului
• nu este același lucru cu viața reală și nu trebuie luat în sensul strict.

Potrivit lui Gardner (1982), scopurile jocului în dezvoltarea copiilor sunt:

• mai bună cunoaștere a lumii
• un control mai adecvat al problemelor și al temerilor
• înțelegerea superioară a propriei persoane și a raporturilor cu lumea
• oferă de la început posibilitatea explorării relației dintre realitate și fantezie
• oferă o arenă în care formele de gândire semiologice, intuitive, pot fi liber testate.

Având în vedere că în acest an școlar coordonez o grupă de copii anteprescolari, în cadrul proiectului „Un start bun în viață”, vă propun câteva jocuri pe care le-am derulat cu copiii de 2-3 ani.

„Facem o excursie”

Scopul acestui joc este încurajarea utilizării limbajului expresiv și stimularea abilității de a mima o acțiune.Concomitent copiii învață vocabularul aferent acțiunii de a împacheta.

Materiale:
– o valiză mică sau un rucsac pentru fiecare copil;
– unul sau mai multe dintre următoarele lucruri: cămăși, șepcuțe, pantofi, animăluțe sau păpuși.

Pregătirea activității: Se adună materialele, se organizează spațiul destinat mimării acțiunilor.Obiectele se așează pe rafturi deschise. La acest joc participă cel mult patru copii, în funcție de materiale.

Desfășurarea jocului: Se observă  interesul copilului pentru activitate și se stabilește momentul când copilul este pregătit pentru joacă. Putem începe prin a-i da niște idei, sugerând copiilor să-și împacheteze lucrurile pentru a face o vizită unei rude. În timp ce împachetează, se pot face comentarii de tipul „Ana, ai nevoie de o șepcuță? Ce ai împachetat?”. După ce copilul își termină bagajul, îl putem întreba „Ești gata să pleci în excursie?”.  Copilul va transporta valiza într-o altă parte a camerei. Dacă nu face acest lucru, îi vom sugera un alt loc din cameră. Când ajunge la destinație, copilul poate despacheta lucrurile. El va fi stimulat în permanență să folosească limbajul, cerându-i-se să denumească obiecte, să refacă bagajul, să se întoarcă apoi să despacheteze din nou. Jocul  continuă atâta timp cât copilul manifestă interes.

Extinderi și variante: Jocul valizelor se poate juca și cu copii mai mari, folosind obiecte imaginare. Acesta poate începe cu „Am împachetat valiza bunicii și am pus în ea o periuță de dinți”. Următorul copil spune același lucru, adăugând un obiect în plus: „Am împachetat valiza bunicii și am pus în ea o periuță de dinți și un săpun”.

Acest joc este foarte potrivit pentru îmbunătățirea memoriei și îmbogățirea vocabularului.

„Facem picături de ploaie”

Scop: Copiii folosesc sticle pentru picături și apă pentru a face picături de ploaie. Ei exersează astfel deprinderile motrice fine și îi ajută să înțeleagă principiile de cauză și efect.

Materiale: sticluțe mici pentru picături, sticle pentru ingrediente, seringi, lighean sau măsuță pentru nisip și apă, apă.

Pregătirea activității: Se adună sticluțele și seringile (materiale necesare pentru un număr de șase copii). Jocul se poate desfășura în ligheanul cu obiecte destinate activităților senzoriale sau în vase așezate pe o măsuță joasă. Aceste vase se umplu cu apă.Se așează 2-3 copii la fiecare vas cu apă și maximum 6 la masa destinată activităților senzoriale.

Desfășurare: Se va explica copiilor că pot face picături de ploaie cu aceste obiecte. Se va demonstra principiul de golire  și se vor încuraja copiii să experimenteze cu sticluțe de diferite dimensiuni. Unora dintre ei li se va părea dificil și vor încerca să facă acest lucru pentru o perioadă scurtă de timp. Alții vor exersa timp mai îndelungat.

Extinderi: Copiilor mai mari le va face plăcere să folosească sticluțele umplute cu apă colorată, în recipiente de plastic transparente. Aceștia pot muta apa dintr-un recipient în altul și pot observa cum se combină și cum se schimbă culorile.

Se pot utiliza sticluțe umplute cu apă colorată pe hârtie în culori deschise cum sunt filtrele de cafea.Copiii pot face desene. Putem agăța aceste desene în spațiul destinat somnului sau pentru a fi observate de bebeluși.

Putem afirma, în concluzie, că orice joc, spontan sau elaborat, constituie pentru copiii de vârstă mica o situație de învățare.

Bibliografie:
1. „Educația timpurie în România”, Step by step-IOMC-UNICEF, Vanemmonde, 2004.
2. Squibb Betty, Deitz J Salltz. „Activități de învățare pentru copiii foarte mici”, UNICEF, Vanemmonde, 2005.