Excursia noastră – lecție interdisciplinară fără manuale, centrată pe elev

Excursia reprezintă pentru elevii mei prima opțiune pentru activitățile extrașcolare, deoarece le oferă posibilitatea de a se manifesta liber, de a socializa în alte contexte decât mediul școlar, de a-și îmbogăți experiența de viață. Ea este o lecție interdisciplinară fără manuale prin care li se dezvoltă dragostea față de țară, față de natură, față de semeni. Instruirea copiilor se face în afara mediului școlar, iar observațiile, discuțiile, dezbaterile sunt mai profunde și mai detașate, achizițiile învățării se fac mai rapid și sunt mai persistente. Impresiile în urma acestei activități vor motiva elevii să fie mai atenți la lumea înconjurătoare, să se implice mai mult în viața socială.
Articolul descrie modalitatea concretă de valorificare a unei excursii, transformând-o într-un parcurs de învățare.

Am început anul școlar 2016-2017 cu elevii mei de clasa a III-a cărora le-am cerut să propună  activitățile  extrașcolare pe care să le derulăm pe tot parcursul anului școlar. Primul lucru pe care l-au spus a fost: excursie.

Am pornit la „drum”, prin a stabili data, traseul, activitățile și finalitățile. Elevii au spus că sunt interesați să vadă peșteri și pentru că excursia a fost planificată a se derula doar pe parcursul unei zile, am hotărât să avem un traseu mai scurt: Alexandria – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Horezu – Baia de Fier (Peștera Muierilor) – Peștera Polovragi și retur. Am luat harta fizică a României, harta turistică și harta teritorial-administrativă și am stabilit traseul. Am observat formele de relief pe care le parcurgem: câmpie, deal, munte. Am localizat județele și orașele mai importante pe care le străbatem. Am calculat distanța dintre principalele localități ale traseului și timpul care ne trebuie pentru deplasare, dar și pentru popasurile pe care le vom face și am stabilit de cât timp avem nevoie pentru a putea vizita tot ce ne-am propus, am stabilit ora de plecare și ora de sosire. Elevii au avut apoi de căutat, din diverse surse, informații despre locurile pe care le avem de vizitat pentru a ne pregăti fizic și sufletește pentru lecția de viață în natură.

Am pornit la drum la ora 6 dimineața, pe drum de câmpie, și în primă etapă am observat natura la sfârșit de toamnă, în această formă de relief, de la câmpul arat, pe alocuri – iarbă uscată, copaci aproape goi, frunze de la verde-pal la maro, ruginiu, galben-roșcat. Am observat satele adunate, răsfirate și risipite din fiecare zonă, arhitectura gospodăriilor și am constatat că principalele îndeletniciri ale oamenilor din mediul rural sunt agricultura și meșteșugăritul.

Nu de puține ori, drumul ne-a fost tăiat de turmele de oi și cirezile de vite, fie dimineața când se îndreptau spre pășune, fie seara când se întorceau de la păscut. Am prins și am imortalizat cu ajutorul aparatului de fotografiat atât răsăritul cât și apusul soarelui, am stabilit ora acestor momente ale zilei și am constatat pe viu că zilele sunt mai scurte decât nopțile.

Mergând cu autocarul, dar și pe jos, am observat mediul înconjurător și am constatat că obiectele apropiate se văd în mărime naturală și cu cât privești în depărtare, acestea se micșorează, acest lucru ajutându-i pe elevi să realizeze apoi desenul în perspectivă despre care vorbisem la lecțiile de arte vizuale și abilități practice.

Am remarcat apoi așezările urbane cu străzile asfaltate, cu aglomerarea de locuințe, cu furnicarul oamenilor care se îndreptau dimineața spre locurile de muncă, platformele industriale de la marginea acestora, multitudinea firmelor care își aveau sediul aici și am realizat comparații între modul de viață al oamenilor de la sate și cei de la orașe – locuințe, ocupații, modul de a-și petrece timpul liber, accesul la informații, instituțiile care există în aceste așezări omenești.

Un prim popas important l-am făcut la Grădina Zoologică din Râmnicu-Vâlcea, unde elevii au văzut animale de la noi din țară, dar și din alte țări în mărime naturală. Am discutat despre importanța grădinilor zoologice, dar și despre necesitatea ca animalele să trăiască în mod natural, să nu fie scoase din mediul lor de viață. Elevii au avut ca exercițiu de imaginație, să spună ce-ar simți ei dacă ar fi închiși într-o cușcă, într-o colivie, într-un țarc,ce nu ar mai putea face din ceea ce fac în mod obișnuit. Răspunsurile au fost uimitoare.

Au înțeles de ce linia orizontului este o linie imaginară, au recunoscut unele dintre semnele de circulație învățate, dar au aflat și semnificația altora necunoscute de ei până atunci. Peșterile vizitate le-au îmbogățit cunoștințele despre acest mediu de viață, au aflat cum s-au format ele, au rămas uimiți la vederea stalactitelor, a stalagmitelor și a coloanelor formate în timp îndelungat, ce viețuitoare sunt atrase de întuneric și umezeală, unii dintre ei și-au înfrânt fobiile de spații închise, au coborât și au urcat coastele muntelui, au comparat vegetația din cele trei forme de relief străbătute, au exclamat de uimire de câte lucruri este în stare natura să creeze.

Dacă la științele naturii învățaseră despre sol, felurile și importanța acestora, au asistat la o lecție vie despre arta olăritului adusă la rang de măreție la Atelierele de ceramică de la Horezu. Au înțeles de ce este necesar să păstrăm vii obiceiurile, îndeletnicirile și tradițiile poporului român și să le transmitem mai departe generațiilor viitoare. Au trăit profund sentimentul de patriotism și au înțeles că prin ceea ce fac românii, în orice domeniu de activitate, duc faima țării mai departe, dincolo de hotarele ei.

Am apreciat cum, la popasurile făcute, au ales suveniruri pentru membrii familiei care îi așteptau acasă, știind chiar gusturile fiecăruia, ceea ce înseamnă că respectul, grija pentru ceilalți, iubirea sunt  parte a sufletului lor, sunt sentimente înălțătoare de care au dat dovadă cu o puritate și o sinceritate pe care ar trebui să le transmită și multora dintre adulți.

Copiii au înțeles că natura are legile ei, scrise și nescrise, că stă în puterea noastră, a oamenilor să le respectăm căci mai devreme sau mai târziu, răul pe care îl facem Pământului se va întoarce împotriva noastră.

Excursia a fost o lecție centrată numai pe elevi, au observat în tăcere, au pus o mulțime de întrebări, s-au minunat, au petrecut timpul în aer liber, și-au exprimat opiniile fără rețineri, au hotărât ce să facem și cum să facem, au interacționat mai mult decât de obicei, s-au grupat și s-au regrupat după interese comune în anumite momente, au fost grijulii unii cu ceilalți, au fost răbdători,  și-au îmbogățit experiența de viață, luând contact direct cu obiectele din natură.

Deși în zilele noastre, copiii sunt purtați de părinții lor pe meleaguri natale și străine încă de mici, dorința de a participa la excursiile organizate de clasă este foarte mare. Nici nu ajunsesem acasă și deja plănuiau o altă ieșire în natură, cât mai repede și de mai multe zile. Nu vă pot descrie trăirile copiilor, farmecul și candoarea lor, uimirea și privirile întrebătoare, plăcerea de a se zbengui, de-a prinde în mână picurii de ploaie, rugămințile ca soarele să se arate dintre nori, teama de-a nu se prăvăli în prăpastie, chiotele de bucurie în joaca din poienițe, ochii cercetători și critici în același timp. Nu pot exprima în cuvinte și așa, acestea prea puține, câtă bucurie a încăput în sufletele lor de-o șchioapă. N-au simțit oboseală, n-au avut nevoie de pauză, n-au întrebat când plecăm acasă. Am trăit alături de ei bucuria de a fi copil, fapt ce mi-a întărit încă o dată convingerea că, indiferent de vârstă, trebuie să fiu, până la linia de sosire, un dascăl al secolului XXI.