Importanța învățării prin descoperire și lucru în echipă

Articolul tratează importanța lucrului în echipă și a învățării prin descoperire. În cadrul grupului se află elevi cu personalități și nevoi diferite, iar profesorul, împreună cu elevii, trebuie să găsească modalitățile cele mai potrivite de a-i face pe aceștia să colaboreze și să se susțină. Dacă elevii nu vor fi încurajați și nu vor fi implicați în aflarea informațiilor, aceștia nu vor simți satisfacția de a face parte dintr-un proiect sau de a li se recunoaște meritele.

În cadrul cursului online ”Abordări bazate pe proiecte”, am învățat cât de importantă este implicarea totală a elevului în sarcinile de lucru și cum se poate dezvolta acesta dacă i se oferă libertatea de a lua decizii și de a căuta căi de lucru personalizate în funcție de propriile necesități.

Majoritatea profesorilor au tendința de a grupa elevii și de a le da anumite sarcini de lucru bazându-se pe faptul că liderul grupului respectiv va coordona activitatea și va împărți sarcinile în funcție de dorința de participare a fiecărui membru, or activitatea în sine nu are rolul de a implica toți elevii numai de dragul de a se crea o bună comunicare la nivelul grupului, ci de a duce la bun sfârșit o sarcină de lucru într-o manieră originală specifică fiecărui elev participant.

Altfel spus, elevii participă la activitate în funcție de atracția fiecăruia pentru materie sau pentru sarcina de lucru, interesul lor scăzând odată cu implicarea crescută a cadrului didactic și privarea participanților de a culege ei înșiși înformațiile și de a le prelucra.

Am observat, din activitatea mea la catedră, că unii elevi, în cadrul activităților pe grupe, își pierd interesul pentru activitate dacă au un lider ce preia întregile atribuții sau care îi exclude din activitate pe cei pe care îi consideră inferiori din punct de vedere al capacității de culegere și prelucrare de informații. De multe ori și profesorul reacționează așa, preferând ca sarcina să fie dusă la bun sfârșit, chiar dacă nu toți elevii participă în mod egal la îndeplinirea ei.

Așa cum spuneam, cursul ”Abordări bazate pe proiecte” m-a ajutat să înțeleg necesitatea implicării tuturor elevilor în activități și plierea acestor activități în funcție de nevoile și capacitățile fiecărui participant. Voi da un exemplu de activitate bazată pe lucrul în echipă și pe descoperire la care iau parte elevi diferiți din punct de vedere al stilurilor de învățare:

Pentru ziua lui Mihai Eminescu s-a pregătit o activitate în care clasa a fost împărțită în 5 grupe a câte 4 elevi. Fiecare grupă a primit un număr și o sarcină de lucru. Elevii din grupa a patra au primit ca sarcină de lucru crearea unui proiect cu titlul: ”Viața lui Mihai Eminescu” având la dispoziție două săptămâni până la prezentare. Profesorul le oferă libertatea de a se organiza pentru a strânge informații și de a întocmi un plan necesar în elaborarea proiectului. Timp de 4 zile, elevii se vor organiza și vor pune la punct detaliile, apoi le vor prezenta profesorului.

În a patra zi, elevii își prezintă mapa cu informațile culese. Fiecare a contribuit cu câte ceva, însă șeful grupei are materialul cel mai stufos. Profesorul întreabă fiecare elev în parte de modul cum au strâns materialele pentru a vedea dacă munca depusă a fost superficială sau nu. Liderul a cules infrmații din surse scrise, din bibioteca școlii, dar și din bibioteca județeană, a scos imagini relevante pentru fiecare material scris și a reformulat informațiile găsite pentru a da o notă de originalitate. Al doilea elev a apelat la internet și nu a modificat în niciun fel informațiile găsite, mulțumindu-se doar cu ce a putut printa de pe anumite site-uri. Al treilea elev a adus doar imagini, dar fără informații, iar al patrulea a spus că nu a găsit nimic pentru proiect.

Chiar dacă este o activitate pe grupe, elevii din interiorul aceleiași grupe sunt în competiție fără a realiza că lipsa unei munci colective va trage grupa în jos. Există și elevi, precum elevul al patrulea, care nu contribuie cu nimic la proiect deoarece nevoile sale nu se pliază pe nevoie grupului.

Ei bine, acest elev trebuie susținut cel mai mult de profesor și de grup. El nu trebuie îndepărtat sau descurajat prin ignorarea de către ceilalți elevi sau de către cadrul didactic. Acest elev trebuie îndrumat către strângerea de informații valorificându-i-se abilitățile lui unice și care, la prima vedere, ar părea că nu își au rostul într-un proiect precum cel prezentat mai sus. Dacă acest elev este un bun orator, lui i se va da dreptul de a reprezenta grupa, de a vorbi despre materialele celorlalți elevi, despre maniera cum vor fi ele îmbinate și va avea sarcina de a convinge juriul că grupa sa merită să câștige competiția. Dacă are abilități practice, atunci acest elev trebuie îndrumat cătrea crearea unui colaj prin care să se valorifice informațiile culese astfel încât să aducă un plus de originalitate grupei și să demonstreze că și el s-a implicat la fel ca și ceilalți în proiect. Profesorul trebuie să-i învețe pe toți elevii să se susțină unul pe celălalt, să se încurajeze și să se implice deopotrivă în realizarea sarcinilor.

Orice activitate care are în centrul ei căutarea adevărului de către elev este o activitate care îi va dezvolta acestuia stima de sine și capacitatea de a lua decizii asumate.

În concluzie, o activitate pe grupe nu trebuie să se bazeze numai pe interacțiune, ci și pe susținere, motivare și respect, iar sarcinile de lucru pentru fiecare membru trebuie să se plieze pe abilitățile fiecăruia pentru că ”omul poate deveni om numai prin educaţie. El nu e nimic decât ceea ce face educaţia din el” (Immanuel Kant- Despre pedagogie).

Bibliografie:
Kant, Immanuel (2002). Despre pedagogie. București: Editura Paidea, traducere de Traian Brăileanu.
Matei, Sultănica (2015). Dezvoltarea abilităților de comunicare ale elevilor din ciclul primar. În: Romanian Journal of Education, Volumul 2, pg.57-70.