Modalități de evitare a supraîncărcării elevilor

Pregătirea științifică superioară a unui cadru didactic nu reprezintă garanția unui profesor bun. Esențială este și capacitatea de a comunica elevilor cunoștințele, de a le prezenta într-o formă accesibilă, evitând supraîncărcarea elevilor, astfel încât aceștia să obțină rezultate cât mai bune.
În aceste articol sunt prezentate modalități de evitare a supraîncărcării elevilor. Profesorul trebuie să aibă tact, să fie deschis la nou, să cunoască psihologia copilului, să-și perfecționeze metodele de predare-învățare-evaluare, fiindu-i necesare noțiuni de pedagogie.

Profesorul de matematică nu are menirea doar de a-i învăța pe elevi matematica. El trebuie să le sublinieze acestora rolul disciplinei în dezvoltarea societății, oferind motivații puternice învățării, prin metodele și limbajul științific el dezvoltă inteligența, spiritul creator, talentul elevilor, îl învață să gândească logic, să caute adevărul și noutatea, să lucreze singuri, dar și în echipă. De asemenea, el trebuie să le dezvolte spiritul de obiectivitate, de corectitudine, de etică, fiind un exemplu pentru ei în acest sens.

În ceea ce privește evitarea supraîncărcării elevilor, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: respectarea principiilor didactice, proiectarea didactică și alegerea de strategii în funcție de specificul vârstei și de particularitățile grupului de elevi (metode, mai ales activ participative), activitatea de predare-învățare, comunicarea didactică, evaluarea elevului, legătura școlii cu familia.

Principiile procesului de învățământ sau principiile didactice sunt norme generale care stau la baza proiectării, organizării și desfășurării activităților de predare-învățare, ghidând realizarea optimă a obiectivelor educaționale.

Spre deosebire de alte științe cum ar fi biologia, fizica sau chimia, legăturile matematicii cu realitatea nu sunt atât de ușor de remarcat. Conexiunile bilaterale între aceasta și multe alte științe l-au determinat pe academicianul Solomon Marcus să denumească matematica o punte de legătură între toate disciplinele. În acest sens, anumite domenii ale matematicii au apărut din nevoia de a lămuri unele situații în cadrul altor discipline. Noțiunile matematice predate în școală asigură bagajul necesar frecventării cursurilor unei facultăți care studiază discipline ce aplică aparatul matematic în teorie și practică.

Pentru evitarea supraîncărcării elevilor, se impune o proiectare reală, corelată cu clasa în discuție, conform programei școlare, care să eșaloneze conținuturile cât mai echilibrat pe parcursul anului școlar, de asemenea se impune stabilirea pentru fiecare lecție a setului de obiective (operaționale, în special) în mod corect și respectarea acestora în alegerea metodelor și în dozarea timpului de lucru.

În ultima perioadă, computerele și tehnica informațională au devenit un mijloc de învățământ foarte utilizat. Studiile pedagogice au dovedit eficiența materialelor de instruire interactive, multimedia, arătând că ele stimulează creativitatea și facilitează învățarea prin exersare, descoperire, nu prin memorare.

Pentru fiecare unitate de învățare (lecție), profesorul trebuie să-și stabilească cu claritate seturile de probleme ce se vor rezolva în clasă, problemele propuse ca temă pentru acasă. La clasă, nu este recomandat să se rezolve cât mai multe probleme, numărul de exerciții și probleme trebuie să fie corelat cu conținutul acestora, cu timpul avut la dispoziție și cu capacitățile de lucru ale elevilor.

Profesorul are rolul principal în formarea la elevi a deprinderilor de muncă independentă, de cercetare, lucrul individual stând la baza obținerii performanței în matematică. Sprijinul acordat trebuie dozat cu grijă; în cazul în care ajutorul este insuficient, elevul nu poate progresa singur, iar dacă nu mai are ce afla, motivația pentru rezolvarea problemei dispare.

Problemele ce constituie teme pentru acasă trebuie să fie gradate din punctul de vedere al dificultăților, să fie într-o continuitate firească cu cele lucrate în clasă și să poată fi rezolvate fără a conduce la supraîncărcarea sau saturarea elevului. Este indicat ca ele să reunească în rezolvare cât mai multe noțiuni din lecția predată sau (și) din lecțiile anterioare, având în vedere recapitularea, reproducerea unor rezultate dar și activitatea creatoare a elevului.

O clasă de elevi este un ansamblu viu care are structură și dinamică proprie. Deseori, în timp, ea se scindează în mai multe grupuri care uneori pot face ca atmosfera din cadrul colectivului să fie tensionată. Profesorul trebuie să fie în permanență atent la comportamentul clasei pentru a împiedica apariția acestei situații, el trebuie să cunoască liderii grupurilor a căror influență este mai mult sau mai puțin pozitivă/ negativă.

Pentru ca informația să poată fi transmisă cu succes de la profesor la elev, ea trebuie transpusă într-o formă accesibilă atât emițătorului cât și receptorului; faptul că elevii nu înțeleg limbajul folosit de profesor este considerat a fi un principal motiv al eșecului școlar. Deasemenea, în cazul în care codarea mesajelor trimise este realizată prin mijloace diferite, este important să realizăm coerența acestora, pentru a nu dezorienta receptorul.
Profesorul de matematică este situat într-o poziție particulară: el are dreptate (demonstrează adevărul) și poate explica de ce are dreptate.

Studiile au arătat că elevii preferă profesorii care păstrează ordinea, sunt stricți, pedepsesc indisciplina, îi țin ocupați, oferă exemple, îi ajută și se fac înțeleși, sunt interesanți, aparte, sunt cinstiți, consecvenți, nu favorizează pe nimeni, sunt prietenoși, amabili, glumesc.

Relația profesorului cu clasa și cu fiecare elev în parte este deosebit de importantă. Ea se realizează și se definitivează în timp prin implicarea ambelor părți. Acest tip de relație nu trebuie să rămână la stadiul formal, ci se personalizează mereu.