Proiectul educativ – un stimulent al activității elevilor

În această lucrare, m-am oprit la prezentarea unui proiect educaţional bazat pe creativitatea şi inventivitatea elevilor. Prin acest lucru aş dori să punctez faptul că orice proiect educativ are rolul de a cultiva spiritul de echipă al elevilor, dar şi al cadrelor didactice. Prin formarea şi dezvoltarea competenţelor sociale şi comunicative, elevii pot să socializeze, dar şi să rămână ei înşişi fără a deveni inadaptaţi. Consider astfel că orice proiect educaţional are un rol important în creşterea calităţii învăţământului.

Sunt profesor de limba şi literatura română şi am observat de-a lungul timpului că orice tip de comunicare stă la baza unei societăţi moderne, ea fiind cea care asigură progresul omenirii. Principala misiune a acestui proiect educativ a fost nu de a-i îndoctrina pe elevi, ci de a-i pregăti pentru integrarea în comunitate, fapt imposibil în absenţa abilităţilor sociale şi de comunicare, abilităţi pe care aceste concursuri sau simple activităţi le-au dezvoltat.

Un proiect de mare valoare pentru liceul nostru a fost Interculturalitate România–Japonia. Acum câţiva ani, la propunerea unei doamne profesoare, am decis, în numele colegilor şi elevilor mei, să încheiem un parteneriat cu Societatea de Haiku din Constanţa, în cadrul proiectului educativ Interculturalitate România-Japonia: 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice româno-japoneze, pe durata noiembrie 2008 – decembrie 2009. Nu am stat prea mult pe gânduri, deoarece la auzul numelui Japonia, am ştiut că elevii vor fi receptivi şi se vor implica. Şi nu m-am înşelat!

Astfel, în cadrul şcolii noastre s-au realizat activităţi care au abordat tradiţiile şi civilizatiile româneşti şi japoneze, cultura şi arta acestora, propunându-şi să promoveze, în rândul elevilor, elemente de cultură, artă şi civilizaţie româno – japoneze.
Înainte de a hotărî data primei activităţi, m-am gândit oare cum aş defini eu termenul de  interculturalitate. Căutând prin DEX şi prin alte cărţi de specialitate, am descoperit că interculturalitatea este termenul ce denumeşte contactul dintre culturi, existenţa unui dialog între acestea şi nu în ultimul rând interacţiunea şi influenţa pe care o primesc reciproc.
Pentru evitarea oricărei confuzii şi pentru a rămâne într-o perspectivă antropologică, se preferă să se recurgă la termenii de cultură şi la relaţii interculturale decât la relaţii interetnice, atunci când se descriu relaţiile dintre diferitele grupuri de populaţie.

Ambasada Japoniei de la Bucureşti a aniversat în septembrie 2009, 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice:  România–Japonia, precum şi Anul  prieteniei dintre Japonia şi ţările danubiene: Austria, Bulgaria, România şi Ungaria (Japan – Danube Friendship Year 2009) şi de aceea s-a considerat că este o deosebită ocazie în a desfăşura evenimente, printr-un efort comun cu factori de răspundere din toate domeniile: cultură, artă, educaţie. Aşa cum afirma doamna profesoară Aurica Văceanu, coordonatorul proiectului la nivel judeţean şi preşedintele Societăţii de Haiku, obiectivul major îl constituie promovarea imaginii Japoniei şi a României, comparativ, deoarece cultura are un rol esenţial în dezvoltarea unei comunităţi tolerante şi creative, contribuind la dezvoltarea unui mediu socio-cultural armonios.

În cadrul acestui proiect se vor valorifica experienţa şi pasiunea unor profesori care au încercat prin diverse activităţi să introducă haiku-ul în sistemul educaţional românesc. Scopul este de a promova speciile lirice japoneze (haiku, haiga, haishin, haibun, renga/ renku rengay, tanrenga), precum şi origami, ikebana, teatru japonez, în vederea realizării unui suport de curs, ca opţional sau utilizarea la cercul literar, precum şi interrelaţionarea disciplinelor de referinţă: literatură, desen, muzică, artă fotografică, artă dramatică, limbi moderne.

Începând cu luna martie 2009 şi până în decembrie 2009, în liceul nostru, Colegiul Tehnic de Marină „Al. I. Cuza”, s-a desfăşurat proiectul educativ Interculturalitate româno – japoneză. Coordonatorul proiectului este doamna profesoară Elena – Claudia Pricop. Elevii implicaţi sunt în număr de 25, iar părinţi, 5. Toate activităţile se realizează însă sub aripa protectoare a doamnei director, prof. Iuliana Negreţ.

Prima activitate pe care am susţinut-o în şcoala noastră a avut loc în luna mai şi s-a intitulat Pagoda – simbol al înălţării gândului. Aceasta a constat într-o serie de prezentări în PowerPoint, demonstraţii de arte marţiale japoneze, expoziţii de origami, precum şi panoul Japonia în imagini. Dintre prezentările în PowerPoint menţionăm: Satele nipone, Pagoda şi gândurile înalte,  Arta culinară japoneză. Panourile cu origami şi cel cu Japonia au încântat privirile invitaţilor, dar i-au captat şi fascinat definitiv parada costumelor tradiţionale japoneze şi demonstraţia de arte marţiale.
Fiecare elev participant a purtat în piept un haiku, mai exact câteva versuri care să-l caracterizeze, compuse de doamna profesoară Claudia Pricop:

Plouă încet –
Iar din picături
Iată – M-am născut!

Alerg spre soare,
Cu aripi de nori
Sunt eu – O visătoare!

Un colţ dintr-o stea,
O rază de soare
Şi viaţa nu moare.

Lângă un val,
Lângă un mal,
Peste pământ
Stau eu – UN IDEAL!

Cea de-a doua activitate pe care am susţinut-o în şcoala noastră a avut loc în decembrie şi s-a intitulat Japonia – Tradiţie şi Modernitate. Aceasta a constat într-o serie de prezentări PowerPoint, susţineri de referate în limba franceză şi creaţii proprii de haiku-uri în limbile română şi engleză. Dintre prezentările în PowerPoint menţionăm: Ceremonialul ceaiului, Hiroshima – ieri şi azi, Japonia modernă, Grădini superbe japoneze, Japonia – Luxul design-ului, Geisha, Arta culinară şi băuturile japoneze, Educaţia – încotro? (deosebirile dintre sistemele de învăţământ din Japonia şi România).
Sebastian Ichim din clasa a XII-a A a compus câteva haiku-uri în limba engleză:

Frozen rain
The winter cries
I’m sad.

Dark sky
White stripe
Something died.

Ca urmare a implementării proiectului în instituţia noastră, am descoperit un interes sporit din partea elevilor şi a cadrelor didactice, datorită, în special, interrelaţionării disciplinelor: literatură, desen, muzică, artă fotografică, artă dramatică, limbi moderne. Elevii reacţionează pozitiv, fiind stimulaţi de responsabilităţile pe care le au, creşte astfel motivaţia pentru învăţare şi creşte participarea unor elevi mai timizi la activitatea şcolară. Tot acum mi-am dat seama că relaţia profesor – elev nu mai este una tradiţională, elevii sunt mai deschişi şi mai „relaxaţi” în discuţii.

Atmosfera este una destinsă, elevii sunt mândri de ceea ce realizează. Ei sunt încurajaţi de ceilalţi profesori, iar acest fapt îi determină să se implice şi mai mult în astfel de activităţi. Munca depusă nu a fost în zadar, ci a constituit un prilej de bucurie, de distracţie deosebită din care a emanat rafinament, eleganţă, gust şi romantism.

Aceste două proiecte nu au făcut decât să deschidă minunatul drum pe care am plecat noi, dascălii, alături de nişte elevi deosebiţi şi a fost o adevărată încântare să descoperim idei interesante, perspective noi, spirit critic şi simţ artistic.

Datorită lucrului/ muncii în echipe, elevii au dovedit multă sensibilitate, umor, apropiere atât faţă de colegii pe care nu-i ştiau, cât mai ales faţă de profesori. Pentru noi, profesorii, este o mulţumire să constatăm că încă mai există interes pentru cultură şi pentru petrecerea timpului liber într-un mod educativ, prin pregătirea sârguincioasă a materialelor pentru aceste proiecte.

Participarea elevilor la competiţii sau manifestări artistice (aceste proiecte au fost elocvente) constituie o dovadă în acest sens. Plini de emoţie, dar şi de mândrie, elevii şi-au prezentat în faţa asistenţei gândurile şi sentimentele aşternute în chip poetic şi ne-au uimit prin luciditatea şi profunzimea ideilor din prezentările făcute.

Concluzionând, îmi meţin opinia iniţială cu privire la faptul că proiectele educative au un important rol în creşterea calităţii învăţământului românesc. Datorită acestora, elevii şi profesorii colaborează mult mai profund, dând la iveală comori de talent, îndemânare şi simţ artistic, pe care, în orele de curs obişnuite, poate nu reuşim să le descoperim.