Educație și inteligență socială

Emel CadârCentrul Scolar pentru Educatie Incluziva Maria Montessori, Constanta18 iun. 2021

Inteligența socială reprezintă abilitatea de a îi conduce și inspiră pe ceilalți, cu ajutorul empatiei și implicării, iar cea emotională se referă mai mult la autocontrol și stăpânirea de șine. Cercetătorii în domeniu s-au întrebat dacă inteligenţa de tip social este un concept distinct de alte concepte înrudite, cum ar fi inteligenţa de tip academic, și s-au bazat pe anumite dificutăţi în definirea acestuia. Unele definţii fac referire primordial la componenta cognitivă prin abilitatea de a-i înţelege pe ceilalţi. Alte definiţii pun accent pe latura comportamentală, cum ar ficapacitatea de a interacţiona eficient cu cei din jur. Iar altele se bazează pe un fundament psihometric și definesc inteligenţa socială ca abiliate de a rezolva cu succes teste referitoare la aptitudini sociale. Se consideră că inteligenţa socială este diferită de inteligenţa academică și această diferenţă se poate observa cu ușurin
ţăîn viaţa de zi cu zi a oamenilor. Unii oameni care au succes în rezolvarea problemelor academice pot avea dificultăţi în rezolvarea situaţiilor de natură socială. De asemenea ei pot întâmpina greutăţi în înţelegerea cu ceilalţi, în timp ce alte persoanecare nu excelează din punct de vedere al inteligenţei academice, pot relaţiona eficient și răspund corespunzător în contexte sociale. Inteligenţa socială include în mod evident cunoașterea socială și interacţiunea socială.

Termenul de inteligenţă socială vizează capacitatea sau abilitatea omului de a realiza interacţiuni speciale, cu caracter adaptativ, în conformitate cu cerinţele şi provocările vieţii de zicu zi. Diversitatea de manifestare a capacităţii de interacţiune socială presupune abilitatea de a cunoaşte, stabili şi dezvolta relaţii interumane.

Abilitățile sociale sunt importante pentru dezvoltarea copiilor. Abilitățile sociale solide pot contribui la relațiile personale și la o carieră profesională. Există multe modalități prin care puteți ajuta copiii să își îmbunătățească abilitățile sociale.
Primul și cel mai important loc unde învățăm abilitățile sociale, desigur, este acasă și ceea ce facem ca părinți este mai important decât ceea ce spunem. În cartea “Tot ceea ce am nevoie să învăț în grădiniță” a lui Robert Fulghum, acesta spune: “Nu vă faceți griji că nu vă ascultă niciodată copiii, faceți-vă griji că ei vă urmăresc mereu”.

În planul educației copiilor şi tinerilor avem în vedere conceptul de reuşită şcolară, aplicabil şi în mediile universitare. Acest concept presupune o multitudine de factori cu grad ridicat de complexitate: biologici, sociali, psihologici, etc. Inteligenţa socială reprezintă
capacitatea de adaptare şi integrare a elevului, element important în configuraţia şcolară dobândită. Importanţa cunoaşterii gradului de performanţă şcolară rezidă în modalitatea prin care elevii reuşesc să se impună sau să se facă remarcaţi în procesul de formare educaţională.

Există elevi a căror nivel de pregătire şcolară este puternic corelat cu aptitudinile proprii acestora, după cum există elevi care au un potenţial aptitudinal înalt, dar rezultatele şcolare obţinute nu sunt concludente în raport cu valoarea nativă existentă. În aceste condiţii, succesul
sau insuccesul şcolar depind de o variabilitate de factori de natură motivaţională sau socială. De asemenea, efortul şcolar contribuie la succesul educaţional al viitorului adult. Reprezentativitatea evaluării potenţialului unui copil sau tânăr este necesară în condiţiile identificării traiectoriei de
perspectivă a acestuia, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele de context socioeconomic dintr-o societate. A vorbi despre capacitatea de adaptabilitate dezvoltată prin educaţie şi metodologie pedagogică reflectă noua paradigmă din sistemul de învăţământ contemporan.

Abilitatea socială, capacitatea de a relaţiona şi empatiza este pentru un elev o constantă în formarea sa ca viitor adult. În aceeaşi ordine de idei, un elev care a dezvoltat capacităţi de interacţiune socială cu mediul şcolar şi nu numai este un viitor adult câştigat în ceea ce definim
integrare socială normală în viaţă. Inteligenţa socială, capacitatea de a empatiza cu mediul de interacţiune presupune un sistem de schimburi şi interacţiuni complexe. Avem în vedere, două componente fundamentale. Prima, vizează adaptarea la necesităţile vieţii
şcolare, o cerinţă importantă pentru sistemele educaţionale ale timpurilor noastre. A doua componentă vizează calitatea dezvoltării personalit
ăţii. Desigur, putem considera că o bunădezvoltare a personalităţii individuale este o premisă necesară
de integrare socioprofesională în viitor.

sursa: asecib.ase.ro