Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 0
Servicii AI: 0
UTILIZAREA UMORULUI ÎN PREDAREA NOŢIUNILOR DE GRAMATICĂ ÎN GIMNAZIU
"... o glumă amestecată în observaţie face mai mult decât o regulă posacă şi plină de o rece erudiţie." (I.H. Rădulescu)
E adevărat că gramatica este o ştiinţă şi, ca orice ştiinţă, ceva serios. Mulţi oameni păstrează în suflet amintiri nu prea vesele de la orele de analiză morfologică şi sintactică din timpul şcolii. Nu este vina gramaticii, dar nici a lor. Asprimea rece cu care unii pedagogi predau diverse discipline are deseori urmări păgubitoare. Prin intermediul metodelor tradiţionale, predarea gramaticii în gimnaziu impunea o anumită exigenţă înclinată spre rigiditate, încât elevul memora mecanic noţiunile gramaticale. Astăzi, prin intermediul metodelor moderne aplicate la orele de gramatică, elevul îşi dezvoltă gândirea critică, realizează conexiuni, descoperă, devine pionul principal într-o lecţie de predare, întrucât activităţile sunt, în mare măsură, centrate pe elevi.
Este ştiut că despre lucrurile serioase se poate discuta cu folos nu doar încruntând sprâncenele, ci şi zâmbind. Îmbinarea metodelor activ-participative cu unele metode umoristice, cu diverse jocuri atent concepute de profesorul de limba română facilitează elevilor oportunitatea de însuşire a noţiunilor şi a normelor gramaticale.
Umor şi…gramatică! Este un titlu ciudat? Nu. Ştiinţa vorbirii şi a scrierii corecte apelează cu bune rezultate la umor. Valoroşi scriitori români au recurs la umor pentru a condamna stâlcirea limbii.Vasile Alecsandri a urcat-o pe scenă pe cucoana Chiriţa pentru a le arăta contemporanilor cum nu trebuie să vorbească, apoi a scris Dicţionarul grotesc pentru a ridiculiza pe cei care poceau limba. Bogdan Petriceicu Haşdeu a tratat probleme de limbă în comedia Trei crai de la răsărit, unde unul dintre crai face pe franţuzistul, iar altul apare drept un etimologist încăpăţânat. Ion Luca Caragiale, marele nostru dramaturg, s-a arătat preocupat în mod stăruitor de problemele limbii. Multe dintre scrierile sale sunt presărate cu comic de limbaj armonizat cu alte tipuri de comic. Autorul Scrisorii pierdute afirma cu mândrie că nimeni nu cunoaşte limba română atât de bine ca el. Luki, fiul său, şi-l amintea aplecat deseori asupră manuscriselor, ezitând asupra necesităţii unei virgule, asupra topicii unui adverb. Dramaturgul se simţea răspunzător faţă de cititorii săi care, considera el, ar avea tot dreptul să-i retragă preţuirea dacă ar găsi greşeli în operele semnate de el. Este de înţeles de ce ilustrul dramaturg nu a putut să treacă cu indiferenţă pe lângă contemporanii săi care vorbeau sau scriau incorect româneşte, astfel ne-a oferit nouă, cititorilor, admirabile lecţii de limba română printr-un mare număr de schiţe, snoave, procese-verbale, telegrame, scrisori, un bogat material pentru studiul limbii prin exemple negative.
De la Anton Pann până la Tudor Muşatescu şi nu numai, mulţi maeştrii ai umorului românesc ne-au lăsat drept moştenire texte umoristice, multe fragmente ale acestora fiind prezente în manualele alternative şi supuse studiului gramatical. Utilizarea unor astfel de texte în orele de gramatică provoacă râsul, ajută elevul să distingă anumite greşeli şi totodată să-şi însuşească forma corectă a exprimării/a scrierii, după caz.
Propun spre exemplificare câteva astfel de texte extrase din operele marilor maeştrii:
Textul nr.1
,,Pe vremea când se vorbea despre moratoriu.
La o judecătorie de pace se înfăţişează un proces pentru şapte franci şi jumătate datorie de
chirie. Judecătorul întreabă pe datornică:
- De ce nu vrei să plăteşti restul chiriei, babo, după învoială?
- Plătesc, măiculiţă, da' ... mi-e frică să nu păţesc ceva.
- Ce să păţeşti?...
- Vez' că mi-a spus ginere-meu, că s-a făcut la mitropolie o lege cu murături - ce-o fi aia! -
pacum că nu mai are voie nimeni să-ţi plătească datoriile ...”
I.L.Caragiale, Din revista Claponul (1877)
Pronunţia greşită a unui cuvânt poate duce la rezultate comice. Bătrâna chiriaşă din
fragmentul de mai sus auzise că e ceva despre moratoriu (în franceză: moratorie, în latină:
moratorium), dar, cuvântul fiind nou, ea confundă termenul juridic cu unul gospodăresc:
murături. Pronunţia aceasta o încurcă şi mai rău: "lege cu murături - ce-o fi aia!" Necunoscând sensul cuvântului, bătrâna crede că noua lege îi interzice să-ţi achite chiria. În realitate, legea moratoriului acordă posibilitatea de amânare a plăţii unor datorii.
Pacum (pecum) e o formă populară a conjuncţiei precum. Şi în scris, şi în vorbire vom
recurge la forma literară.
Textul nr.2
,,Dragă Tanţi,
Aseară, când mă-ntorceam acasă de la biro că tocma eram trist şi aluneca fiind polei căci plouă şi-ngheaţă consecutiv ceea ce este o mizerie încât trebuie să te ţii de case, m-am întâlnit în dreptul lui Ologescu cu factorul poştal ce tocmai îmi aducea scumpa ta scrisoare plină de atâtea dulci autografe şi impresii ceea ce mi-a infiltrat în tot corpul şi fizicul meu moral o mare nerăbdare spre a ajunge mai repede acasă spre a o citi şi deci am căzut în dreptul lui Gregureanu că râdea şi lumea de mine în ce poziţie eram şi cu scrisoarea ta în mână, din cauza poleiului.
De prisos să-ţi mai scriu că nici mamei nu i-am zis sărut mâna nemaivăzând că era în antreiaşi spre a ajunge cât mai repede în odaia mea şi de a desface plicul tău scris într-un mod atât de grafologic ceea ce ţi-l cunosc dintr-o mie.
Ah! Dragă Tanţi! Nici nu poţi deduce câtă fericire am resimţit citind la gura sobei, deşi nu era foc, neavând lemne că nu se mai găseşte, splendida ta scrisoare cu tot ce ai memorizat în ea atât de literat cât şi drăgălaş că nimeni nu te-ntrece pe tine ca intelect de cap, având un stil care pot să zic că este cel mai nostim şi râzi de te prăpădeşti.[…]
Al tău, cu toată dragostea ce te doresc, Costel (Tudor Muşatescu, Din volumul Doresc ca micile mele rânduri…1945)
Când citeşti scrisoarea cuiva, poţi trage concluzii certe asupra nivelului său de cultură. Mai mult decât prin caligrafie, omul se autocaracterizează prin logica înşiruirii ideilor, prin construcţia frazelor, prin vocabular, prin ortografie.
Costel, autorul scrisorii către Tanţi, e un mic funcţionar poştal, un personaj nu prea evoluat, ce seamănă izbitor cu personajele caragialiene. Trecând la analiza scrisorii lui, voi trata mai întâi greşeli de vocabular. Voind să-şi epateze iubita, Costel utilizează cuvinte mai puţin obişnuite în cercul lui. Nu sunt termeni savanţi, dar nu este deprins cu folosirea lor şi îi confundă cu alţii. El scrie ,, plouă şi-ngheaţă consecutiv” în loc de ,,alternativ”; o scrisoare poate fi autografă, nu ,, plină de atâtea dulci autografe”, căci astfel fiecare cuvânt în parte pare a fi un autograf. În expresia ,,fizicul meu moral”, cuvintele se bat cap în cap. Costel înţelegea prin ,,grafologic” un scris frumos (caligrafic). ,, Intelect de cap”, ,,spirite comice” sunt expresii pleonastice. Apreciind ,,modul atât de literat” în care i-a scris Tanţi, Costel confundă substantivul literat (om de litere) cu adjectivul literar ( cu însuşiri literare). Scris şi pronunţat biro(cu accentul pe o), cuvântul redă pe jumătate pronunţia franceză, forma lui statornică de actuală este birou.
Frazele lui Costel sunt atât de încâlcite, seamănă cu un ghem de aţă încurcată. Încă din prima frază, Costel vrea să-i spună lui Tanţi că a primit scrisoarea ei în ajun şi că era foarte nerăbdător s-o deschidă. El încarcă fraza cu alte câteva idei: în ce împrejurare i s-a înmânat plicul, starea lui sufletească, starea vremii şi nu numai în acea seară, unde s-a întâlnit cu poştaşul, accidentul suferit din cauza grabei, hazul trecătorilor. Cu puţin efort, fraza se poate relua într-o alcătuire corectă. De exemplu: ,,Aseară, când mă-ntorceam acasă de la birou şi eram trist, m-am întâlnit în dreptul lui Ologeanu cu factorul poştal ce tocmai îmi aducea scumpa ta scrisoare. Cuprins de nerăbdare, doream să ajung acasă cât mai repede, ca s-o citesc. Pe stradă era polei, fiindcă în ultima vreme plouă şi îngheaţă alternativ, aşa că, din pricina grabei, am căzut în dreptul lui Gregureanu. Lumea, văzându-mă pe jos, cu scrisoarea ta în mână, a râs de mine.”Luând fraza astfel formulată, trecem la analiza ei. O frază cât de amplă are nevoie cel puţin de o propoziţie principală. Propoziţiile secundare se sprijină pe propoziţia principală. Propoziţia principală este: ,,Aseară m-am întâlnit cu factorul poştal în dreptul lui Ologeanu.” După complementul circumstanţial de timp, exprimat printr-un adverb ( aseară) autorul scrisorii introduce o propoziţie CT, ca să indice mai exact momentul: ,, Când mă întorceam acasă de la birou”. Până aici totul este corect, dar mai departe lucrurile iau altă întorsătură. Costel alipeşte propoziţiei de timp o subordonată ,, că tocmai eram trist”. Conjuncţia că are sens cauzal (= căci, fiindcă). Dar ce legătură cauzală este între întoarcerea tânărului şi tristeţea sa? În loc de că, aici trebuia utilizată conjuncţia coordonatoare copulativă şi. Un şi apare la începutul celei de-a treia propoziţii secundare: ,,şi aluneca”. Dar şi leagă două propoziţii de acelaşi fel. Din punct de vedere gramatical, ,,şi aluneca” e deci cauzală, ceea ce nu are nici un sens.. Cum arătam anterior, toată partea asta a frazei, despre polei, trebuie extrasă şi trecută spre sfârşitul alineatului, acolo unde Costel povesteşte cum a căzut. Continuăm analiza şi observăm că după cele două cauzale urmează o a treia ,, căci plouă”, o a patra ,,şi-ngheaţă”. Aceste propoziţii sunt completate printr-o propoziţie apozitivă ,,ceea ce este o mizerie”. Semnatarul scrisorii continuă cu ,,încât trebuie”…Conjuncţia încât introduce o consecutivă ale cărei regente sunt cele despre ploaie şi îngheţ. Cum însă propoziţia apozitivă nu este izolată prin virgule, consecutiva pare subordonată acesteia. Astfel, impresia despre confuzia gramaticală sporeşte. Sunt opt propoziţii secundare intercalate în lanţ între complementul de timp aseară şi restul propoziţiei principale. Sunt multe erori de corectat, dar mă opresc aici. Toate frazele lui Costel se află într-o mare suferinţă.
Inspirată de astfel de texte, am aplicat cu succes la fiecare clasă exerciţii bazate pe corectarea unor texte, în cadrul Momentului ortografic. Astfel, la clasele V-VII m-am axat pe vocabular, ortografie şi morfologie, iar la clasa a-VIII-a şi pe frază. Elevii izbucneau deseori în râs la citirea unor astfel de texte, în clasă se instala o atmosferă pozitivă, iar depistarea greşelilor crea o competiţie acerbă.
Exemplu de exerciţii aplicate la clasa a-V-a:
1. În biletul de mai jos sunt 10 greşeli de ortografie. Găseşte-le şi corectează-le cu roşu!
,, Dragă Mihai,
Vin-o mâine pe la mine. Vreu să te rog să mă ajuţi să egzersez puţin la gramatică. Mama a zis că o să facă prăjitură cu mere şi o să-ţi deie şi ţie. Sigur îţi va place! Dacă vei venii, să şti că nu va trebuii să stai mult. Ştiu că ieşti tare ocupat.
Mulţumesc,
Virgil”
2. Citeşte cu atenţie următoarele afişe şi anunţuri care conţin greşeli. Scrie-le tu corect!
3. Corectează greşelile din enunţurile următoare, apoi explică colegului de bancă de ce s-au produs greşelile identificate.
Bibliografie:
1. Roman Ion, Umor şi…gramatică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 33; 141;
2.Constantinescu Mihaela, Umorul conversaţional- strategii de sprijin, în Pană Dindelegan 2006, pag. 405.
Comentarii
Vă împărtăşesc ideile ! Interesantă abordare !
Iulia-Marinela Ochian acum 1843 zile
Foarte interesant!„ Despre lucrurile serioase se poate discuta cu folos nu doar încruntând sprâncenele, ci şi zâmbind.” E foarte adevărat și faptul că profesorul zâmbește face lecția mult mai „abordabilă” pentru elevi.
Luminița Melania Dîngă acum 1843 zile
Umorul este foarte important pentru pastrarea starii de confort si de bine in timpul oricarei activitati de predare invatare. Va felicit pentru articol!
Alexandra Naghi acum 1842 zile
Cu bucurie vă împărtășesc gândurile și cred că nu vom putea răzbi cu încrâncenare, ci cu umorul - uneori amar - pe care ni-l dă înțelepciunea.
Costina-Florentina Dan acum 1842 zile
MINUNATA IDEE !!
Mariana Lulache acum 1842 zile
Interesant! Felicitări pentru abordare!
Laura-Ana Chiroban acum 1842 zile
FELICITĂRI!
Mihaela Sandu acum 1841 zile
Felicitări pentru abordare! Sunt total de acord cu ceea ce ați scris.
Diana Cristea acum 1838 zile
Mul'umesc pentru aprecieri!
Ecaterina Pastramă acum 1815 zile
Felicitări! Într-adevăr, științele sunt exacte, dar nu rigide.
Și eu folosesc deseori umorul în mod constructiv, fie el și ușor ironic, dar amuzant, gustat și de cei în cauză, în orele mele de fizică și atracția devine cea dorită. Un zâmbet destinde atmosfera și face minuni!
Georgeta-Mihaela Popescu acum 1544 zile
Ministerul Educaţiei