Educaţia parentală – soluţii la problemele familiei din societatea actuală

cercetare educaţională

Mihaela-Florica FulgăȘcoala Gimnazială, Izbiceni (Olt)24 iul. 2023

Educaţia copiilor e obligaţia primordială a părinţilor. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament (respect, politeţe, cinste, sinceritate, decenţă în vorbire şi atitudini, ordine, cumpătare, grijă faţă de lucrurile încredinţate).
Răspunsul la întrebarea : „Cum îmi voi educa propriul copil?” este adesea „Nu ştiu!”
În timp, relaţiile tineri-adulţi, copii-părinţi s-au modificat. Tot mai mulţi copii provin din familii destrămate. În aceste medii nu există comunicare între adult şi copil. Este datoria părintelui de a oferi copilului său, sentimentul de siguranţă.
Puncte de reper în educarea adulţilor: educarea viitorilor părinţi, educarea părinţilor cu copii mici, relaţia şcoală-familie, rolul mass-media în educaţia părinţilor, programe de formare a formatorilor pentru educaţia părinţilor. Există motive pentru care şcoala şi familia trebuie să stabilească legături: părinţii sunt juridic responsabili de educarea copiilor lor, învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului, o bună parte a educaţiei se petrece în afara şcolii. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării.
Având în vedere schimbările rapide care se petrec astăzi în lume, diversitatea mediului în care trăim, necesitatea ca orice părinte să fie activ, bine informat şi în relaţii bune cu copiii, se impune realizarea unui nou model de educaţie pentru a fi un părinte responsabil. Este un fapt demonstrat că lipsa timpului alocat comunicării cu copiii, maturizarea precoce a acestora, diferenţele de mentalitaţi, de opinii, duc la o distanţare faţă de copii şi la aparitia unor conflicte ce impun găsirea unor soluţii practice. Educaţia pentru părinţi trebuie să fie o dimensiune atât a educaţiei formale, cât şi a educaţiei informale, iar în societatea în care trăim se impune ca fiecare părinte să aibă dreptul la o astfel de educaţie, pentru a-i uşura comunicarea cu copilul.
Modelul parental ajută cel mai mult, părintele este un exemplu pentru copil. Familia îl îndrumă să fie sociabil, să fie bun coleg şi prieten.
Fiecare părinte porneşte de la modelul de educaţie primit de el de la părinţii săi, fără a mai ţine cont de schimbările survenite în mediul în care trăim, de tentaţiile care apar la tot pasul şi care nu fac întotdeauna bine copiilor. Părinţii trebuie să ţină pasul cu aceste schimbări, să se adapteze pentru a înţelege nevoile propriilor copii. Dacă luăm în calcul şi faptul că unii părinţi nu cunosc preocupările copiilor, modelele lor,idealurile lor, prăpastia dintre ei se adânceşte în timp, iar relaţia părinte -copil devine una rigidă, protocolară şi nu una de prietenie cum ar fi normal şi cum doresc copiii . Pentru ei, părintele ar trebui să fie un prieten căruia să i se confeseze, care să le asculte problemele şi care să vina cu soluţii, cu sprijin moral şi nu numai material, cum consideră unii părinţi că e suficient. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului, cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. În unele familii, preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire, iar în altele aceasta este exagerată. Familia trebuie să fie ,,un colectiv sănătos", părinţii trebuie să fie un bun exemplu.
În relaţiile dintre părinţi şi copii se impune necesitatea unui simţ al măsurii ce presupune cunoaşterea temeinică de către părinţi a structurii de personalitate a copilului pentru a-şi adecva atitudinea şi comportamentul acestei structuri. Aşadar, ca părinţi vom fi mai exigenţi cu copilul comod şi cu cel îndrăzneţ şi mai puţin indulgenţi cu copilul harnic, timid şi cu cel mai puţin dotat.
De la aceste aşteptări neîmpărtăşite sau neînţelese se ajunge la conflicte din care au de suferit ambele părţi, dar mai ales copiii al căror psihic este mai fragil.
Noul model de părinte veşnic ocupat cu munca şi responsabil doar cu întreţinerea financiară a copilului a caştigat teren în defavoarea modelului tradiţional care are rabdare şi timp pentru copilul său.
Ȋn urma discuțiilor cu părinții, am hotărât să realizez proiectul educațional “Doi parteneri același scop”, proiect de parteneriat cu familia, care a presupus mai multe activităţi comune părinte – copil– şcoală, având ca scop apropierea familie de şcoală şi realizarea progresului şcolar.
Pe baza experimentului am realizat o multitudine de activităţi care au avut ca scop consolidarea familie cu şcoala, părintele având numeroase roluri:
• părintele devine o sursă de informaţie complementară – furnizând informaţii despre comportamentul copilului în familie şi în mediul apropiat, dar şi aspecte legate de sănătatea acestuia;
• părintele devine şi el o sursă educaţională – contribuind la educaţia propriului copil, ajutându-l în acumulare şi asimilarea zilnică a noilor cunoştinţe;
• părintele ca profesor – oferă cadre de referinţă pentru abordarea valorică a copiilor săi;
• părintele ca iniţiator al schimburilor din şcoală –adaptarea la cerinţele societăţii actuale, care ar avea ca scop dezvoltarea copilului.
Astfel, am ajuns la următoarele constatări:
• parentalitatea este cea mai importantă și motivantă menire;
• părinții sunt fundamentul familiei;
• abilitățile de părinte nu sunt ceva înnăscut, ele se învață;
• părinții își iubesc foarte mult copiii;
• părinții care vin la „cursuri pentru părinți” sunt cu totul speciali;
• părinții își cunosc cel mai bine copiii;
• nu există o rețetă unică de a fi părinte sau copil mai bun.
În loc de concluzie- Nu există o rețetă unică de a fi părinte. Fiecare trebuie să găsească soluții individuale în fața solicitărilor rolului de părinte, dar deschiderea față de ideile noi și învățarea unor metode diferite îi pot ajuta să îmbunătățească propriile abilități parentale.

4 comentarii16 accesări

Comentarii

Laura Blede

Profil

Colegi

Coleg pentru

Foarte bine prezentat

Laura Blede acum 1168 zile

Liliana Constăndoiu

Profil

Colegi

Coleg pentru

Felicitări ! Un material util nu doar profesorilor ci mai ales părinților. Fiecare familie și copil sunt unici, iar metodele de educație parentală pot varia în funcție de cultură, valorile familiei și nevoile individuale ale copilului. O educație parentală eficientă implică adaptabilitate și înțelegere a specificităților fiecărui copil, ajutându-i să crească într-un mediu sănătos și armonios.

Liliana Constăndoiu acum 1167 zile