Să exmatriculăm violența! Reușim? Cel puțin să-i dăm avertisment de exmatriculare ...

abordări teoretice

Oana-Camelia BălanSCOALA GIMNAZIALA AVIATOR ALEXANDRU SERBANESCU COLONESTI (Olt)21 feb. 2024

Politicile sistemului de învățământ din România au evoluat în ultimii 10 ani în încercarea de a face față cerințelor noi și provocatoare ale unei democrații în dezvoltare și ale unei economii în tranziție.
Violența este o realitate din ce în ce mai palpabilă în zilele noastre, în societatea actuală. Nu este de dorit, dar este totuși un pas măreț dacă o recunoaștem și încercăm să facem ceva în acest sens.
Dacă literatura managementului dezvoltă direct rezolvarea conflictelor apărute, adică atunci când deja au luat o formă vizibilă, gravă, cu efecte negative evidente, în educație, problema majoră este aceea a prevenirii, a utilizării în așa fel a strategiilor de influențare a elevilor, încât să se diminueze, să se îngusteze câmpul de manifestare, închegare a cauzelor. A ajunge la stări conflictuale în clasă este deja tardiv în educație și dovedește lacune importante tocmai în managementul clasei, al activităților, al relațiilor, al strategiilor, al evaluării, al disciplinării.
Elena Joița este de părere că „evoluția stărilor tensionale, de la apariția singulară, de scurtă durată, monocauzală până la izbucnirea conflictului, reflectă un drum care trebuie sesizat, identificat, analizat oportun de către profesor și rezolvat prin intervenție adecvată. Profesorului i se cere cultură psihopedagogică, managerială, cunoașterea continuă a elevilor, studiul analitic al evoluției sale și a clasei și intervenția oportună.”
Putem să tragem concluzia că se încearcă să se facă o schimbare a acestui fenomen, se caută modalități de a se atrage atențea asupra acestuia pe toate căile posibile.
A vorbi despre violență acolo unde ne așteptăm să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil. În ultimii ani, violența în rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Violența în rândul minorilor este în continuă creștere. Câteva întrebări se impun pe marginea acestui subiect: Putem vorbi de o creștere a violenței în rândul elevilor? Care sunt faptele ce pot fi încadrate în violența școlară? Există zone și școli care sunt mai predispuse la violență? Ce poate face școala pentru prevenirea violenței juvenile? Cauzele creșterii violenței în rândul minorilor în școală sunt: influența mass-mediei; influența mediului în afara școlii; influența negativă datorată divorțului părinților.
Putem face multe lucruri dacă vom începe cât mai mulți să conștientizăm fenomenul. Există numeroase proiecte în derulare având ca temă acest fenomen al violenței, de altfel, fiecare școală în parte are în desfășurare în fiecare an, de ceva vreme încoace, cel puțin un proiect educațional care se fundamentează pe această temă a violenței.
Un proiect îndrăzneț este acela „Tinerii împotriva violenţei”, proiect al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, care se derulează cu sprijin din partea Fondului Social European, îsi propune să dezvolte structuri de informare, monitorizare şi comunicare pentru a acţiona în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă în şcoli. Cofinanaţat din Fondul Social European, proiectul contribuie în mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operaţional Sectorial de Dezvoltarea a Resurselor Umane, POSDRU şi se înscrie în domeniul major de intervenţie 1.1 Acces la educaţie şi formare profesională de înaltă calitatate. Simona Tănase, managerul acestui proiect consideră că „Şcolile au nevoie de susţinere prin dezvoltarea unor structuri şi mecanisme de formare, informare, monitorizare şi comunicare la nivel local, regional şi naţional în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenelor de violenţã în şcoalã.”
Un alt proiect cu cun impact major a fost acela realizat în anul 2005 de Institutul de Științe ale Educației, în colaborarea cu Unicef, coordonatori fiind Mihaela Jigău, Aurora Liiceanu și Liliana Preoteasa, purtând titlul Violența în școală. Au fost urmărite multiplele aspecte care conduc la apariția violenței în școli, în special.
În ultima perioadă pare că și mass-media acordă o importanță sporită acestui fenomen, astfel încât în data de 23 martie 2018, Tribuna Învățământului titrează astfel prin cuvintele Elenei Alina Ghiță astfel: „Dunele de nisip se schimbă după vânt, dar deșertul rămâne. Ce rămâne în urma violenței în școală? „Deșertul” sufletesc și regretul că există această violență, semnalată în toată presa scrisă și vorbită, de la formele cele mai agresive, cum ar fi crimele, violurile, bătăile, până la cele mai puțin șocante, cum ar fi violențele verbale, toate acestea susținute de o serie de imagini ce se perindă zilnic prin fața ochilor noștri. Ce este violența? Violența este greu de definit, este definită în raport cu agresivitatea. Agresivitatea se definește ca formă a comportamentului ofensiv care se consumă în plan verbal, constituind reacția individului la o opoziție reală ori numai imaginară a celorlalți. Termenul de agresivitate vine din latinescul agradior, care înseamnă „a merge către…” și a evoluat la agredire, care înseamnă „a merge către … cu un spirit, cu tendința de ataca”. Odată cu lucrarea lui K. Lorentz „On Agression” s-a consolidat și popularizat ideea naturii biologice a agresivității. Instinctul agresivității oferă șanse de supraviețuire și reproducere mai mari. Chiar dacă natura instinctuală a agresivității a fost criticată și respinsă, nu pot fi negați în totalitate factorii biologici în producerea agresivității.”
De-a lungul vremii au fost încercate variante diverse pentru a elimina acest exces de putere sau măcar a-l diminua. Apariția jandarmilor în imediata apropiere a școlilor, apariția polițistului de proximitate arondat fiecărei școli, a portarilor, chiar a camerelor video din interiorul unora dintre școli pare că ajută oarecum la prevenirea acestui fenomen. Îmbucurător este faptul că de încercat, se încearcă o schimbare, ONG-urile se zbat și ele din răsputeri să se facă auzite.
Conchid, subliniind ideea că oricât s-ar încerca forme ale violenței vor exista întotdeauna, astfel și politici educaționale în ceea ce o privește, dar măcar să nu rămânem indiferenți, să sprijinim cât putem, mai ales din postura noastră de cadre didactice. Poate noi sau în noi ar putea fi rezolvarea!

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, F., Balica, M., Fartușnic, C., Horga, I., Ionescu, M., Jigău, M., Liiceanu, A., Măruțescu, A., Săucan, D., Voinea, L., Violența în școlă, Editura Alpha MDN, București, 2006;
2. Joița, E., Managementul educațional. Profesorul – manager, Editura Sitech, Craiova, 2004;
3. Neacșu, M., G., Politici educaționale. Note de curs;
4. Neculau, A., Manual de psihologie socială, Editura Collegium Polirom, Iași, 2004;
5. Nicu, A., Politici educaționale. Repere teoretice și pragmatice, Editura Ascr, Cluj-Napoca, 2013;
6. Stan, E., Managementul clasei, Editura Aramis, București, 2006;
7. Truță, E., Mardar, S., Relația profesor – elevi: blocaje și deblocaje, Editura Aramis, București, 2005;
8. https://www.didactic.ro/96534_politici-educationale-abordari-ale-unor-probleme-cheie;
9. http://www.invatamant-superior.ro/wp-content/uploads/2013/08/analiza-politici-rom-rmn-t05.pdf
10. http://www.tineriimpotrivaviolentei.edumanager.ro/materiale-informative-proiect/77-violena-in-mediul-colar.html.

violență, proiecte, soluții

Un material util si de actualitate!

Elena Dorina Drăniceanu acum 944 zile

Simona-Ionela Manoloaia

Colegi

Coleg pentru

Multumim pentru materialul prezentat!

Liliana Lazăr acum 941 zile

Coca Stana

Profil

Colegi

Coleg pentru

Interresanta abordare! De reflectat!

Coca Stana acum 937 zile

Să exmatriculăm violența! Reușim? Cel puțin să-i dăm avertisment de exmatriculare ...

Comentarii

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach