Predică la Sfantul Ierarh Nectarie ,9 noiembrie .

sistem de învăţământ

Adrian Petru CodilăȘcoala Gimnazială, Băuțar (Caraș-Severin)9 nov. 2025

PREDICĂ LA SFÂNTUL IERARH NECTARIE TAUMATURGUL, 9 NOIEMBRIE 2025

Autor: Prof. gr. did. I Religie Ortodoxă, Codilă Adrian Petru

I. Introducere: Lumina sfințeniei în vremuri tulburi
„Pe sfinți care sunt pe pământul Lui, i-a preamărit Domnul și a arătat întru ei toată voia Sa” (Psalmul 15, 3).
Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni și tămăduitorul de suferințe, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor moderne. Viața lui străbate ca o rază de lumină prin negura secolului al XIX-lea, arătând lumii că Dumnezeu nu încetează să-și arate lucrarea harului nici în epocile raționalismului și ale credinței șubrede.

Născut în 1 octombrie 1846 la Silivria, în Tracia, și mutat la Domnul la 8 noiembrie 1920, Sfântul Nectarie este o dovadă vie că smerenia, răbdarea și dragostea curată pot face minuni și pot birui orice prigoană. El nu a fost un sfânt al altor vremuri, ci un model de sfințenie contemporană, un „apostol al milostivirii” și un „vindecător al celor bolnavi cu trupul și cu sufletul”.

II. Copilăria și chemarea lui Dumnezeu
„Din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă” (Psalmul 8, 2).
Copilul Anastasie Kephalas – viitorul Sfânt Nectarie – a crescut într-o familie simplă, dar credincioasă. Sărac, dar cu o inimă plină de credință, micul Anastasie își petrecea zilele rugându-se și citind Scriptura. Încă din copilărie a iubit liniștea, rugăciunea și viața bisericii, visând să slujească lui Hristos.

Cuvântul lui Dumnezeu a prins rădăcini adânci în sufletul său. La 14 ani, a plecat la Constantinopol, unde a trăit ani grei, muncind pentru a-și plăti studiile. Dar chiar și în lipsuri, nu s-a îndepărtat de Dumnezeu. Scrisorile sale de atunci sunt pline de o credință puternică și de încredere în Pronia cerească: „Totul este în mâinile Domnului; și chiar când nu avem nimic, avem totul, pentru că Îl avem pe Hristos”.

III. Studiile și formarea teologică
După o perioadă petrecută la școala mănăstirii din insula Chios, tânărul Anastasie s-a format sub îndrumarea duhovnicilor evlavioși. A fost hirotonit diacon în 1877, primind numele de Nectarie. Ulterior a mers la Atena, unde a studiat la Facultatea de Teologie, iar mai târziu a fost chemat în Egipt, în slujba Patriarhiei Alexandriei.

Patriarhul Sofronie al Alexandriei l-a remarcat pentru sfințenia și modestia sa și l-a numit Mitropolit de Pentapole (1889). Dar pentru smerenia lui a primit nu laude omenești, ci invidii și prigoană. Oameni vicleni au început să-l defăimeze, iar el, asemenea lui Hristos, a răspuns cu tăcere, blândețe și rugăciune.

„Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind, din pricina Mea” (Matei 5, 11).

IV. Prigonirea și răbdarea: Crucea smereniei
Viața Sfântului Nectarie este o mărturie că sfințenia nu se câștigă fără cruce.
El a fost acuzat pe nedrept, alungat din Patriarhie, lipsit de rangul său și condamnat la umilință. A fost nevoit să se întoarcă la Atena, fără slujbă, fără sprijin, fără bani. Dar nu s-a plâns. În loc de revoltă, a ales rugăciunea: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”

Într-o scrisoare adresată unui ucenic, spunea:

„Cel ce rabdă toate pentru Dumnezeu și nu cârtește, acela se face împreună-lucrător cu Hristos la mântuirea sa.”

Sfântul Nectarie a primit umilințele ca pe o binecuvântare. Știa că Dumnezeu îl pregătește pentru o misiune mai înaltă: aceea de a fi vindecător al suferințelor lumii.

V. Luminător și învățător al tinerilor
După prigoniri, Dumnezeu i-a deschis o nouă cale: a devenit director al Seminarului Teologic Rizarios din Atena, unde a format generații întregi de slujitori ai Bisericii.
A fost un profesor blând, înțelept și milostiv. Elevii îl numeau „părintele celor necăjiți”, căci îi ajuta din puținul lui și le dădea nu doar cunoștințe, ci și dragoste.

El le spunea adesea:

„Cel ce vrea să fie lumină pentru ceilalți trebuie să ardă el însuși.”

A scris numeroase lucrări teologice și pastorale, printre care „Despre sfințenie”, „Cuvinte morale” și „Tâlcuiri la Scriptură”. În ele strălucește aceeași credință neclintită și aceeași iubire de Dumnezeu.

VI. Mănăstirea din Eghina – Grădina rugăciunii
După ani de slujire, Sfântul Nectarie s-a retras pe insula Eghina, unde a întemeiat Mănăstirea Sfintei Treimi. Acolo a devenit duhovnic al maicilor, povățuitor și făcător de minuni.

Mulți veneau la el pentru sfat, pentru rugăciune, pentru vindecare. El îi primea pe toți, săraci sau bogați, bolnavi sau sănătoși, cu aceeași dragoste. Rugăciunile sale aveau putere, iar mâinile sale aduceau alinare.

Mărturiile vremii spun că vindeca boli incurabile, dar mai presus de toate, vindeca sufletele. O femeie paralizată s-a ridicat din pat după ce sfântul s-a rugat pentru ea. Alții s-au eliberat de demoni, alții de disperare.

„Vindecă, Doamne, pe cei bolnavi și mântuiește sufletele noastre” (Psalmul 6, 3).

VII. Adormirea și slava cerească
În toamna anului 1920, Sfântul Nectarie s-a îmbolnăvit grav. A fost dus la spitalul Areteion din Atena. Acolo, în smerenie, a continuat să se roage pentru ceilalți. În ziua de 8 noiembrie 1920, în vreme ce Biserica prăznuia pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, el a trecut la Domnul.

După adormirea sa, s-au petrecut minuni: trupul său a rămas neputrezit și plin de bună mireasmă, iar bolnavii atinși de hainele lui se vindecau.
Canonizarea lui a fost proclamată în 1961 de Patriarhia Ecumenică, iar de atunci milioane de credincioși îl cinstesc ca pe un mare tămăduitor.

VIII. Minunile Sfântului Nectarie
Vindecări de cancer, paralizii și boli grave.
Ajutor în necazuri, examene, lipsuri materiale.
Protecția familiilor și a preoților.
Mângâiere pentru cei în suferință sufletească.
„Isus Hristos ieri și azi și în veci este același” (Evrei 13, 8) — iar prin sfinții Săi, El continuă să lucreze. Sfântul Nectarie este „icoana vie” a acestei prezențe.

IX. Cuvinte pentru creștini de astăzi
Într-o lume plină de zgomot, de necredință și de suferință, Sfântul Nectarie ne învață puterea iertării, răbdarea în încercări și nădejdea în Dumnezeu.
El ne cheamă să nu răspundem răului cu rău, ci să ne lăsăm inimile pline de rugăciune.

„Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5, 17).
Aceasta a fost viața lui. Și de aceea rugăciunea lui nu a încetat nici acum: Sfântul Nectarie este viu prin harul lui Hristos, ascultă pe cei care îl cheamă și mijlocește pentru toți.

X. Încheiere: O rugăciune a inimii
„Sfinte Ierarhe Nectarie, făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
Învață-ne smerenia ta, răbdarea ta, iubirea ta de oameni.
Ajută-ne să purtăm crucea vieții cu pace, să ne tămăduim sufletele și să slujim cu credință în Biserica lui Hristos.”

Amin.

Bibliografie selectivă:
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediția Sinodală, București, 2019.
Viețile Sfinților, vol. XI, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2020.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Sfântul Nectarie din Eghina – Viața, scrierile, minunile, Editura Evanghelismos, 2002.
Ierom. Makarios Simonopetritul, Sinaxar – Luna Noiembrie, Muntele Athos, 1998.
Sf. Nectarie din Eghina, Cuvinte morale și duhovnicești, Ed. Bizantină, 2011.
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, București, 1996.
Rev. „Ortodoxia”, Patriarhia Română, nr. 4/2021, articol: „Sfințenia contemporană – chipul Sfântului Nectarie”.
Documente ale Patriarhiei Alexandriei și ale Mănăstirii Eghina.

11 comentarii11 accesări

Comentarii

Mariana Ivan

Profil

Colegi

Coleg pentru

„Isus Hristos este același ieri, azi și în veci” (Evrei 13, 8) — iar prin sfinții Săi El continuă să lucreze și astăzi. Sfântul Nectarie este o „icoană vie” a acestei prezențe dumnezeiești în lume.

Pe drumul vieții, mergem cu liniște atunci când pășim cu rugăciune, credință și încredere.
Însă această pace nu exclude responsabilitatea: suntem chemați să fim intenționați în ceea ce facem, să trăim cu rost, conștienți de prezența lui Dumnezeu în fiecare pas.

Mulțumim!
Felicitări!

Mariana Ivan acum 321 zile