Educația nonformală și avantajale sale

Nicoleta PetreaȘcoala Gimnazială, Homocea (Vrancea)21 iun.

Educația nonformală și avantajale sale

Educația nonformală înseamnă orice acțiune organizată în afara sistemului școlar, prin care se formează o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea lor în practică. Acest tip modern de instruire elimină stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse și al temelor obligatorii. Înseamnă plăcerea de a cunoaște și de a te dezvolta.
Educaţia nonformală (latinescul „nonformalis” – fără norme, în afara formelor organizate în mod oficial pentru un anumit gen de activitate) (Bontaş, 1998, p. 23), cuprinde totalitatea acţiunilor şi influienţelor educative structurate, organizate şi instituţionalizate, dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ (Stan, 2001). Există de la începutul secolului XX, odată cu constituirea în Germania a unei asociaţii a tinerilor – Wandervogels – ca o reacţie împotriva caracterului livresc al şcolii, prin care tinerii erau îndemnaţi să călătorească, să cunoască natura, ţara.

Caracteristici:

acţiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printr-o mare flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere pe interesele şi posibilităţile elevilor (Cucoş, 1999, Stan, 2001);
caracter facultativ sau opţinal;
include următoarele tipuri de activităţi: paraşcolare (de perfecţionare, reciclare etc.), perişcolare (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri ştiinţifice, vizionări de filme etc);
elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi;
nu se pun note, nu se face o evaluare riguroasă;
permite lărgirea orizontului cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini şi interese speciale;
se valorifică aptitudinile şi interesele elevilor;
cunoaşte modalităţi diferite de finanţare;
organizarea ei este planificată
poate fi o cale de ajutor pentru cei cu şanse mici de a accede le o şcolarizare normală (săraci, izolaţi, analabeţi, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale)
activităţile sunt organizate de specialişti (Văideanu, 1988, citat în Cucoş, 1999);
se disting patru opţiuni metodologice de desfăşurare a educaţiei formale:

centrată pe conţinuturi (sănătate, planning familial, formare agricolă);
centrată pe problemele vieţii cotidiene;
pentru conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor individuale);
educaţia umanistă (cultivarea unei imagini corecte despre sine, încrederea în capacitîţile de iniţiativă, de creaţie şi decizie) (Srinivasan, 1985, citat de Stanciu, 1999, p. 34).

Obiectivele educației nonformale:
Obiectivele educației nonformale nu urmăresc să excludă modul tradițional de educație,
ci să completeze instruirea pur teoretică prin activități atractive, la care să aibă acces un
număr cât mai mare de tineri.
Acestea sunt:
- completarea orizontului de cultură din diverse domenii ;
- crearea de condiții pentru formarea profesională;
- sprijinul alfabetizării grupurilor sociale defavorizate - asigurarea unui mediu propice exersării și cultivării diferitelor înclinații, aptitudini și capacități.

Avantaje:
• spaţiu instructiv-educativ mult mai flexibil decât cel strict şcolar (mai mare libertate de acţiune);
• o mai bună selectare a informaţiilor;
• facilitează munca în echipă;
• realizează un demers pluri şi interdisciplinar;
• accentuiază obiective de tip formativ – educativ.
Dezavantaje:
• absenţa unor demersuri evaluative sistematice;
• cultivarea derizoriului, vehicularea unei culturi desuete.

Tipurile de educație nonformală:
Educația nonformală se împarte în două tipuri principale, variind în funcție de
activitățile specifice:
• activități extradidactice: cercuri de discipline, ansambluri sportive și artistice, concursuri, olimpiade etc.
• activități extrașcolare: proiecte de ecologie și formare civică, excursii, acțiuni social-
culturale (în clubul elevilor, la muzeu, la teatru, în biblioteci etc.) Educația nonformală
însoțește cu succes formarea educațională a tinerilor și rămâne una dintre variantele optime
pentru susținerea plăcerii de cunoaștere și de afirmare profesională în lumea contemporană.

Exemple de activități nonformale care completează cu succes educația tradițională:

1.Activități extracurriculare
Unitățile de învățământ oferă programe de educație nonformală sub forma de activități extracurriculare precum - excursii, proiecte sociale și culturale, acțiuni ecologice, cercuri pe discipline sau programul Școala Altfel.

2.Cursuri de comunicare online
Prezența online face deja parte din rutina digitală a tinerilor, și nu numai, iar educația pe tema comunicării în mediul online este puțin abordată la școală. Dar nu trebuie să lipsească din educația nonformală, cursuri precum Digital Discovery ajută elevii să învețe cum să fie prezenți online în siguranță și să poată identifica sursele de pericol.

3.Cursuri de programare jocuri
Pasiunea pentru jocuri se poate transforma într-o carieră în domeniul tech iar la cursul Unity oferit de Logiscool tinerii descoperă culisele jocurilor preferate pentru a învăța să creeze unele proprii folosind cunoștințele obținute de la orele de matematică, informatică.

4.Cursuri video
Pasiunea pentru foto-video este una de viitor într-o lume dominată de vizual iar cadrul tradițional oferă posibilități limitate de explorare a acestui talent. Se poate dezvolta urmând un curs de producție și editare video cum este cel oferit de Logiscool unde tinerii învață cum să filmeze, să editeze, chiar să folosească un green screen pentru rezultate spectaculoase.

5. Cluburi sportive
Include educația fizică în programul de formare, orele de la școală nu sunt, de multe ori suficiente. Practicarea de sporturi vine cu beneficii deja cunoscute, amintim doar câteva precum - îmbunătățește concentrarea și atenția, crește încrederea în sine, combate depresia și anxietatea.

6.Activități outdoor
Activitățile în aer liber sunt esențiale pentru o dezvoltare armonioasă, mai ales în vremurile actuale în care ne petrecem timpul în fața unor ecrane și avem nevoie să ne deconectam. Organizații cum sunt Cercetașii României oferă distracție cum un scop - acela de a ști, de a explora și de a descoperi lumea și pe tine.

7.Acțiuni ecologice
Activitățile ecologice au căpătat amploare în ultimii ani și sunt o bună ocazie pentru tineri, dar și adulți, să observe impactul omului asupra mediului și să se implice activ pentru a aduce o schimbare în comunitatea lor.

8. Ateliere de creație
Înclinația către creație, fie că vorbim de haine, tablouri, sculpturi, aplicații sau chiar roboți poate fi explorată cu succes prin participarea la ateliere sau cursuri. La cursul de robotică LEGO tinerii învață cum să creeze propriul robot inteligent descoperind soluții la provocări de robotică și inginerie.

9. Ateliere de teatru și actorie
Sunt activități nonformale care ajută tinerii să-și dezvolte abilitățile de exprimare și comunicare, de vorbit în public, de lucrat într-o echipă. Sunt o bună ocazie pentru tineri să descopere diverse roluri din domeniul artistic - actor, scenarist, regizor, inginer de sunet sau lumini.

10.Zilele porților deschise
Unele companii și instituții organizează evenimente cum sunt zilele porților deschise în care publicul are ocazia să arunce o privire asupra întregului proces de producție sau funcționare. Sunt o bună sursă de informații despre domeniile de interes și o ocazie să descoperi lucruri noi.

Prin aceste caracteristici, educaţia nonformală se plasează în afara sistemului de învăţământ formal, însă în strânsă corelaţie cu acesta, fiind menită să ofere serviciile sale copiilor şi tinerilor şi să atingă obiectivele educaţionale preconizate/identificabile. Educaţia nonformală se încadrează în conceptul educaţiei pe parcursul întregii vieţi şi este privită ca o strategie de creare/constituire a societăţii bazate pe cunoaştere.

Bibliografie:
Antonesei, L. (coordonator) (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Un „abecedar” pentru studenţi, masteranzi şi profesori, Ed. Polirom, Iaşi
Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Paralela 45, Bucureşti
Cerkez M, Costea, O(coord.),Sarivan, L(2009), Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi perspective în şcoala românească , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Paralela 45, Bucureşti

Material util, bine structurat.

Ileana Raluca Stochiță acum 105 zile

Alte articole ale autorului

PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT28 iun.1 comentariu
ȘCOALA INCLUZIVĂ O PROVOCARE?28 iun.1 comentariu
RAPORT DE ACTIVITATE EDUCATOARE - AN ȘCOLAR 2025 - 2026-MODEL21 iun.5 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

Nicoleta Petrea

Educația nonformală și avantajale sale

Comentarii

Raluca Elena Botoagă

Sorina Anca Păuniță

Claudia-Emilia Frînculeasă

Adelina Șandru

Mirela Iordache

Ileana Raluca Stochiță

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach