Anxietatea matematică și starea de bine a elevilor: o provocare de actualitate pentru profesorul de matematică

cercetare educaţională

Sanda BarbuLiceul Teoretic Ion Creangă, Tulcea5 aug.

1. Introducere
În ultimii ani, tot mai multe rapoarte internaționale readuc în atenția cadrelor didactice un fenomen vechi, dar adesea minimalizat: anxietatea matematică. Conform raportului PISA 2022 dedicat strategiilor de învățare, la nivel internațional s-a constatat o creștere a nivelului de anxietate resimțit de elevi la orele de matematică, comparativ cu datele înregistrate cu un deceniu în urmă (OECD, 2023; Edupedu.ro, 2024b). Paradoxal, în cazul României, situația pare să fi evoluat în sens opus: nivelul mediu de anxietate matematică raportat de elevii români de 15 ani a scăzut semnificativ, de la 0,40 de puncte în 2012 la 0,18 puncte în 2022, ajungând foarte apropiat de media OCDE, de 0,17 puncte (Edupedu.ro, 2024a).
Această cifră ar putea fi citită drept o veste bună. Totuși, un studiu intern realizat în 2025 în rândul a peste 1.180 de elevi din clasele profesorilor participanți la un program de formare continuă arată că peste 70% dintre aceștia recunosc că le este frică de notele proaste și de eșecul la matematică (Aspire Teachers, 2025). Diferența dintre cele două seturi de date sugerează că, dincolo de indicatorii agregați, anxietatea matematică rămâne o realitate cotidiană, vizibilă pentru orice profesor care intră la clasă cu o lucrare de control sub braț.
Pentru cadrele didactice de matematică, înțelegerea acestui fenomen nu este un exercițiu teoretic, ci o necesitate practică: anxietatea matematică influențează modul în care elevii învață, modul în care se raportează la propriile rezultate și, nu în ultimul rând, starea lor generală de bine. Articolul își propune să sintetizeze cele mai recente date despre anxietatea matematică, să analizeze cauzele și efectele acesteia și să prezinte strategii didactice aplicabile la clasă, validate de cercetări recente.
2. Ce este anxietatea matematică? Definiții și manifestări
Anxietatea matematică este definită în literatura de specialitate drept o reacție emoțională negativă – de tensiune, frică sau disconfort – declanșată de situațiile care implică numere, calcule sau rezolvarea de probleme matematice (Ashcraft, 2002). Fenomenul nu trebuie confundat cu simpla lipsă de interes pentru disciplină: anxietatea matematică are și o componentă fiziologică reală, manifestată prin bătăi accelerate ale inimii, transpirație, senzație de greață sau „minte golită” în timpul testelor (Grecu, 2025).
Studierea sistematică a acestui fenomen a început încă din anii ’70, odată cu apariția primelor instrumente de măsurare standardizate. O contribuție de referință o constituie meta-analiza realizată de Hembree în 1990, care a evidențiat o corelație constantă între nivelul ridicat de anxietate matematică și rezultate slabe, dar și o motivație scăzută pentru studiul matematicii (Hembree, 1990; Grecu, 2025).
Cercetătorii vorbesc astăzi despre o relație bidirecțională între anxietate și performanță: pe de o parte, abilitățile matematice scăzute pot genera anxietate; pe de altă parte, anxietatea ridicată poate bloca accesul la resursele cognitive necesare rezolvării unei probleme, ducând la rezultate slabe care, la rândul lor, alimentează anxietatea (Maloney & Beilock, 2012). Astfel, mulți elevi care evită temele de matematică sau lecțiile la această disciplină nu fac acest lucru din lene, ci ca o formă de auto-protecție față de o experiență emoțională neplăcută – comportament care, pe termen lung, adâncește lacunele și întărește sentimentul de incompetență.
3. România în oglinda cercetărilor recente: date de actualitate
Raportul Național PISA 2022, realizat de Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație în colaborare cu OCDE, oferă o imagine detaliată a situației din România (Ministerul Educației și Cercetării, 2023a). Conform acestuia, doar 51% dintre elevii români de 15 ani ating cel puțin nivelul 2 de competență la matematică – nivelul minim considerat necesar pentru a putea interpreta și folosi informații matematice simple în situații din viața reală (Ministerul Educației și Cercetării, 2023b).
În ceea ce privește anxietatea propriu-zisă, datele sunt contrastante. Pe de o parte, la nivelul indicatorului general de anxietate matematică, România a înregistrat una dintre cele mai mari scăderi din lume în ultimul deceniu, de la 0,40 de puncte în 2012 la 0,18 puncte în 2022 (Edupedu.ro, 2024a). Pe de altă parte, atunci când vine vorba despre activitățile dificile de la ore, 58,3% dintre elevii români declară un nivel ridicat de anxietate, semnificativ peste media OCDE de 36,9%; pentru sarcinile care presupun conectarea informațiilor noi cu cele anterioare, procentul elevilor români (40,1%) este aproape identic cu media OCDE (39,3%) (Edupedu.ro, 2024b).
Aceeași sursă arată că, la nivel OCDE, peste jumătate dintre elevi (57,8%) consideră că inteligența nu poate fi schimbată semnificativ, iar 34,5% cred că unele persoane „pur și simplu” nu sunt bune la matematică, indiferent de cât de mult ar învăța; în România, procentele sunt mai mici (42,8% și, respectiv, 27,9%), dar reprezintă, totuși, o parte considerabilă a populației școlare (Edupedu.ro, 2024b).
Climatul de clasă joacă, de asemenea, un rol important. Potrivit Raportului Național PISA 2022, 21% dintre elevii români declară că nu pot lucra eficient la majoritatea orelor, iar 28% afirmă că nu îl ascultă pe profesor în timpul lecției (Ministerul Educației și Cercetării, 2023c). În același timp, 78% dintre elevi consideră că profesorii sunt interesați de starea lor de bine, însă 27% spun că se simt intimidați de cadrele didactice, iar fetele raportează un nivel mai scăzut al satisfacției față de viață comparativ cu băieții – 7,2 față de 7,9, pe o scală de la 0 la 10 (Ministerul Educației și Cercetării, 2023a).
La nivel internațional, un amplu studiu coordonat de cercetători canadieni, care a analizat date de la peste 1,1 milioane de elevi din mai multe evaluări internaționale, a constatat că nivelul mediu al anxietății matematice dintr-o școală sau dintr-o clasă poate prezice performanța elevilor la matematică, independent de nivelul individual de anxietate al fiecărui elev. Printre factorii care contribuie la acest fenomen se numără percepția elevilor asupra competenței profesorilor și volumul temelor pentru acasă (Edupedu.ro, 2022).
În fine, studiul realizat de Aspire Teachers în 2025, în cadrul programului DataMathLab, pe un eșantion de 1.182 de elevi, confirmă aceste constatări la nivel local: peste 70% dintre elevi declară că le este frică de notele proaste și de eșecul la matematică – o anxietate anticipativă care se traduce direct în performanțe sub potențialul real în cadrul examenelor (Aspire Teachers, 2025).
4. De unde vine această frică? Cauzele anxietății matematice
Factori legați de elev. Lipsa de încredere în propriile abilități matematice este unul dintre cei mai importanți predictori ai anxietății. Elevii care au acumulat eșecuri repetate dezvoltă o relație tensionată cu disciplina, pe care tind să o evite, ceea ce le accentuează, în timp, lacunele (Maloney & Beilock, 2012).
Mentalitatea despre inteligență. Convingerea că abilitățile matematice sunt înnăscute și imuabile – „nu sunt făcut pentru matematică” – este unul dintre cele mai puternice mecanisme de întreținere a anxietății (Dweck, 2006). Datele PISA arată că o proporție importantă a elevilor, atât la nivel OCDE, cât și în România, subscrie la aceste credințe (Edupedu.ro, 2024b).
Practicile pedagogice. Testele cu limită strictă de timp, accentul exagerat pus pe notă, volumul mare de teme și metodele de predare axate pe memorare mecanică, fără înțelegere conceptuală, sunt frecvent menționate drept factori declanșatori ai anxietății (Grecu, 2025).
Atitudinea și competența percepută a profesorului. Elevii care nu au încredere în competența profesorului lor de matematică prezintă, în medie, niveluri mai ridicate de anxietate, iar acest tipar se manifestă la nivel de clasă sau de școală, nu doar individual (Edupedu.ro, 2022).
Mediul familial. Anxietatea matematică se poate transmite de la părinți la copii, mai ales atunci când părinții cu un nivel ridicat de anxietate matematică sunt implicați direct în temele acestora (Maloney și colab., 2015).
Stereotipuri sociale și culturale. Mesaje de tipul „matematica e grea” sau stereotipurile legate de gen contribuie la formarea unor etichete interiorizate de elevi, care influențează modul în care aceștia interpretează propriile dificultăți (Ashcraft, 2002).
5. Ce efecte are asupra elevilor? Performanță și stare de bine
Consecințele anxietății matematice nu se limitează la notele obținute. Pe termen scurt, anxietatea ridicată este asociată cu blocaje cognitive în timpul evaluărilor, dificultăți de concentrare și o senzație acută de disconfort fizic, similară unui episod ușor de panică (Grecu, 2025).
Pe termen mediu și lung, elevii cu anxietate matematică ridicată tind să evite disciplinele opționale de matematică, domeniile STEM și carierele care presupun utilizarea frecventă a calculului, indiferent de potențialul lor real. Această „auto-eliminare” timpurie limitează semnificativ oportunitățile educaționale și profesionale ulterioare (Maloney & Beilock, 2012).
Anxietatea matematică afectează și starea de bine generală a elevilor. Datele PISA 2022 arată că, în România, fetele raportează un nivel mai scăzut al satisfacției față de viață decât băieții, diferența fiind printre cele mai vizibile la nivelul indicatorilor de bunăstare (Ministerul Educației și Cercetării, 2023a). De asemenea, climatul de la orele de matematică – perceput, de o parte dintre elevi, ca rigid, evaluativ și, în unele cazuri, intimidant – poate contribui la un sentiment general de stres școlar, cu efecte asupra motivației pentru învățare în ansamblu (Ministerul Educației și Cercetării, 2023c).
Nu în ultimul rând, există un efect de „contagiune” la nivel de clasă: într-un mediu în care mulți elevi resimt anxietate, aceasta tinde să se propage, influențând chiar și elevii care, individual, nu ar avea motive de îngrijorare (Edupedu.ro, 2022).
6. Ce poate face profesorul de matematică? Strategii validate de cercetare
Vestea bună este că anxietatea matematică nu este o fatalitate, iar profesorul are un rol-cheie în prevenirea și reducerea ei. Cercetările recente converg către următoarele direcții de acțiune:
1. Promovarea mentalității de creștere (growth mindset). Feedback centrat pe efort, strategie și progres, nu pe „talent” sau inteligență înnăscută. Elevii încurajați să adopte o astfel de mentalitate dezvoltă mai rar anxietate matematică și se implică mai activ la ore (Dweck, 2006; IJRIAS, 2025).
2. Predare conceptuală, nu doar procedurală. Cercetările recente arată că abordările care urmăresc înțelegerea profundă a conceptelor matematice sunt mai eficiente în reducerea anxietății decât intervențiile axate exclusiv pe reglarea emoțiilor (IntechOpen, 2025).
3. Evaluări cu presiune redusă. Testele contracronometru și miza excesivă pe notă amplifică anxietatea. Extinderea timpului alocat, posibilitatea de a relua o evaluare și folosirea mai frecventă a evaluării formative pot reduce stresul asociat testării (Grecu, 2025).
4. Învățare colaborativă. Lucrul în echipe mici, discuțiile despre strategii de rezolvare și „conversațiile matematice” (math talks) ajută elevii să înțeleagă că dificultățile sunt normale și partajate, nu un semn de incompetență individuală.
5. Conectarea matematicii cu viața reală. Aplicații practice, proiecte interdisciplinare și exemple din viața de zi cu zi fac materia mai accesibilă și reduc percepția unei „abstractizări amenințătoare”.
6. Conștientizarea mesajelor transmise, voluntar sau nu. Profesorii care manifestă răbdare, încredere în elevi și entuziasm pentru disciplină contribuie la reducerea anxietății la nivel de clasă; propria anxietate sau lipsă de încredere a profesorului se poate, dimpotrivă, transmite elevilor (Edupedu.ro, 2022).
7. Comunicarea cu familia. Informarea părinților despre efectele propriilor atitudini față de matematică asupra copiilor poate preveni transmiterea intergenerațională a anxietății (Maloney și colab., 2015).
8. Integrarea tehnologiei cu discernământ. Instrumentele digitale adaptive, jocurile educaționale și asistenții bazați pe inteligență artificială pot oferi feedback personalizat, în ritm propriu, fără presiunea comparației cu colegii – cu condiția ca utilizarea lor să fie ghidată pedagogic (IJRISS, 2025).
7. Concluzii
Anxietatea matematică este un fenomen real, documentat de cercetări extinse și relevant pentru fiecare oră de matematică. Datele recente arată o imagine nuanțată: la nivel agregat, indicatorii pentru România par să se fi ameliorat în ultimul deceniu, dar realitatea din clase – confirmată atât de studii internaționale, cât și de cercetări locale – indică faptul că o proporție mare de elevi continuă să experimenteze frică, tensiune și evitare în relația cu matematica.
Pentru profesorul de matematică, aceste constatări nu sunt un motiv de descurajare, ci un argument în favoarea unei abordări didactice care integrează, alături de rigoarea conținutului, atenția la dimensiunea emoțională a învățării. O oră de matematică în care elevii se simt în siguranță să greșească, să întrebe și să exploreze nu este doar o oră mai plăcută – este, conform cercetărilor prezentate, și o oră mai eficientă. Investiția în starea de bine a elevilor și investiția în performanța lor matematică nu sunt, prin urmare, două obiective separate, ci două fațete ale aceluiași demers educațional.
Bibliografie
1. Ashcraft, M. H. (2002). Math anxiety: Personal, educational, and cognitive consequences. Current Directions in Psychological Science, 11(5), 181–185.
2. Aspire Teachers (2025). „Nu sunt bun(ă) la matematică” – un mit sau o realitate? Partea I: „Mi-e frică de ea”. Studiu intern, programul DataMathLab. aspireteachers.ro
3. Dweck, C. S. (2006). Mindset: The New Psychology of Success. New York: Random House.
4. Edupedu.ro (2022). Anxietatea cauzată de matematică: nivelul de competență al profesorilor și volumul temelor pentru acasă – printre principalii factori de influență, potrivit unui studiu internațional. edupedu.ro
5. Edupedu.ro (2024a). Nivelul raportat al anxietății față de matematică în rândul elevilor români de 15 ani are printre cele mai mari scăderi din lume în ultimul deceniu – raport UNESCO. edupedu.ro
6. Edupedu.ro (2024b). Raportul PISA 2022 dedicat „strategiilor de învățare”: Folosirea matematicii în viața reală, evaluarea informațiilor online și atitudinea proactivă la clasă sunt probleme acute pentru elevii români. edupedu.ro
7. Grecu, A. E. (2025). Anxietatea elevilor provocată de matematică. Ziarul Lumina, secțiunea Societate – Psihologie.
8. Hembree, R. (1990). The Nature, Effects, and Relief of Mathematics Anxiety. Journal for Research in Mathematics Education, 21(1), 33–46.
9. IJRIAS (2025). Mind Over Math: Teacher’s Learning Support in Alleviating Anxiety among Grade 10 Students in Learning Mathematics. International Journal of Research and Innovation in Applied Sciences.
10. IJRISS (2025). Neuroscience Meets EdTech: Combating Mathematics Anxiety through Brain-Based Teaching and Technology-Enhanced Learning. International Journal of Research and Innovation in Social Science.
11. IntechOpen (2025). Teacher and Classroom Influences on Mathematics Anxiety – A Systematic Literature Review of Instruction, Teacher Support, and Classroom Structure.
12. Maloney, E. A., & Beilock, S. L. (2012). Math anxiety: Who has it, why it develops, and how to guard against it. Trends in Cognitive Sciences, 16(8), 404–406.
13. Maloney, E. A., Ramirez, G., Gunderson, E. A., Levine, S. C., & Beilock, S. L. (2015). Intergenerational Effects of Parents' Math Anxiety on Children's Math Achievement and Anxiety. Psychological Science, 26(9), 1480–1488.
14. Ministerul Educației și Cercetării (2023a). Informare de presă: Raportul Național PISA 2022. edu.ro
15. Ministerul Educației și Cercetării (2023b). Rezultatele Programului pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) 2022. edu.ro
16. Ministerul Educației și Cercetării (2023c). Raport național PISA 2022 – Notă de țară pentru România. edu.ro
17. OECD (2023). PISA 2022 Results (Volume I): The State of Learning and Equity in Education. Paris: OECD Publishing.