Design Thinking sau cum am învățat să gândim educația adulților altfel

dezvoltare profesională

Carmen Camelia MitracheAsociatia Culturala ARTEC (Dolj)22 aug.

Design Thinking sau cum am învățat să gândim educația adulților altfel

O experiență de mobilitate Erasmus+, Asociația Culturală ARTEC

Vorbim adesea, în educația adulților, despre nevoia de a pune cursantul în centrul formării, dar cât de des ne oprim cu adevărat să exersăm, pas cu pas, ce înseamnă asta? Această întrebare a stat la baza participării mele, ca formator al Asociației Culturale ARTEC din Craiova, la un curs structurat pe metodologia Design Thinking, desfășurat timp de o săptămână în Portugalia, la organizația Fundação Casa de Trabalho. Mobilitatea s-a derulat între 9 și 14 august 2026, prin programul Erasmus+, în cadrul Acreditării Erasmus+ pentru Educația Adulților, Anul V, proiect nr. 2025-1-RO01-KA121-ADU-000327725.

De ce Design Thinking în educația adulților?

Design Thinking este, în esență, un proces de rezolvare creativă a problemelor, construit în jurul empatiei față de utilizator, în cazul nostru, față de cursantul adult. În educația formală și non-formală, metoda ne obligă să ieșim din tiparul „predau ce știu eu” și să intrăm în tiparul „construiesc împreună cu cel care învață, pornind de la nevoile lui reale”.
Săptămâna de formare a urmat firul celor cinci etape ale procesului: empatizare, definire, ideare, prototipare și testare. Fiecare zi a adăugat un strat nou, de la teorie la aplicare directă.

O metodă care a făcut diferența: Empathy Mapping

Dintre toate exercițiile parcurse, cel care mi s-a părut cel mai transferabil în activitatea de zi cu zi a fost Empathy Mapping, cartografierea empatică. Practic, în grupuri mici, am construit hărți în jurul unui „cursant tip”, notând ce spune, ce gândește, ce simte, ce face și, mai ales, care sunt frustrările și nevoile lui reale, dincolo de ceea ce declară explicit.
Exercițiul pare simplu, dar efectul lui este puternic: te obligă să suspenzi pentru câteva minute rolul de „expert care predă” și să adopți perspectiva celui care are, poate, emoții contradictorii față de propria învățare (teamă de eșec, lipsă de timp, neîncredere în capacitățile proprii). Odată vizualizate pe hartă, aceste elemente devin puncte de plecare concrete pentru proiectarea unei activități educaționale. Așadar, nu mai improvizăm pornind de la presupuneri, ci de la observații structurate.
Am legat imediat exercițiul de propria experiență din cadrul organizației noastre, reflectând la câte dintre activitățile noastre pentru adulți sunt construite plecând de la ce credem noi că au nevoie participanții și câte pornesc de la o hartă reală a nevoilor lor.
„Eșecul ca oportunitate”, un mindset, nu doar o etapă. A doua zi a cursului a introdus faza de ideare și prototipare, prin tehnici precum brainstormingul Starfish, urmate de exerciții simple de testare și iterare. Ceea ce a rămas cu mine, dincolo de tehnicile în sine, a fost conceptul de „Failure as an Opportunity”, eșecul ca oportunitate de rafinare, nu ca punct final. Într-un domeniu în care adulții vin adesea cu o frică veche de eșec școlar, faptul de a exersa noi înșine, ca formatori, acest tip de gândire iterativă schimbă radical modul în care ne raportăm apoi la greșelile cursanților.

Comunicare, echipă și competențe cheie

Zilele următoare au adus în discuție dinamica de echipă, stilurile de comunicare, ascultarea activă, feedbackul constructiv prin metoda „sandwich”, precum și modelele lui Tuckman (etapele dezvoltării echipei) și Belbin (rolurile în echipă). Am legat toate acestea de Cadrul European de Referință pentru competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, explorând relația dintre creativitate, gândire critică și Design Thinking și modul în care aceste competențe pot fi cultivate deliberat, nu lăsate la voia întâmplării.

De la curs la practică: un plan de acțiune pentru organizația de trimitere

Ultima zi a fost dedicată transferului de învățare. Fiecare participant a plecat cu un plan individual de acțiune pentru integrarea Design Thinking în propria organizație. În cazul meu, planul pornește exact de la Empathy Mapping: propun introducerea acestui exercițiu ca etapă obligatorie în proiectarea oricărei activități noi pentru adulți în cadrul organizației noastre, înainte de a stabili obiective sau conținut.
Dincolo de instrumentele metodologice, mobilitatea a avut și o dimensiune de rețea profesională: am lucrat alături de educatori de adulți din alte țări europene, am comparat practici și am pus bazele unor colaborări posibile pentru viitoare proiecte europene.
Design Thinking nu este doar un set de instrumente, ci o schimbare de atitudine: dinspre „ce am eu de predat” către „ce are celălalt nevoie să descopere”. Este o lecție simplă, dar pe care merită să o exersăm constant, iar o mobilitate Erasmus+ este exact locul potrivit pentru a o exersa dincolo de teorie, alături de colegi din toată Europa.

Acest proiect a primit finanțare din partea Uniunii Europene. Acest articol reprezintă doar punctul de vedere al autorilor, iar Comisia Europeană nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.