Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 0
Servicii AI: 0
tilizarea softurilor educaționale și informatizarea invățămîntului- orizonturile zilei de azi
Utilizarea softurilor educaționale și informatizarea invățămîntului- orizonturile zilei de azi
Cighi Iliana Doina
Colegiul Tehnic Napoca
"...educaţia trebuie să prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informatice în
comunicare, să împiedice înstrăinarea omului, să lupte contra dorinţei de divertisment
permanent, contra fricii nejustificate faţă de noile tehnologii informatice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ." G. de Landsheere
Sunt aproximativ 20 ani de când computerul a pătruns în învăţământ. Dacă la început el era gândit ca un instrument de lucru pentru aşa numitele laboratoare de informatică, unde aveau acces elevii care se pregăteau în acest domeniu, ultimii ani au adus o adevărată revoluţie conceptuală în educaţie, computerul devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru toate disciplinele din programă. Trecerea de la utilizatori - specialişti în informatică la utilizatori, aşa cum este gândit azi termenul, s-a făcut, paradoxal în joacă ,prin jocurile pe computer dar a luat o amploare extraordinara.
Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare /instruire / învăţare. Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate, realitate care descoperă teorii vechi, care par special gândite pentru fundamentarea unui domeniu nou apărut. De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un grup insolit, format din buni pedagogi, specializaţi în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline dar şi informaticieni capabili să transforme în softuri temele educaţionale pe care ceilalţi le gândesc atât din perspectivă materiilor de studiu dar şi de strategie didactică. Dinamica noilor metode de învăţare este fundamental alta, elevul este învăţat cum să înveţe adaptând mijloacele propuse la propriile capacităţi şi abilităţi, este deprins mai degrabă să caute informaţia, folosind algoritmi precişi, decât să o reţină fără discernământ.
Întrebarea pe care probabil mulţi dintre noi o pun în acest context fiind dacă într-adevăr este nevoie de aceste schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare unor categorii de profesori sau elevi. Răspunsul este dat de chiar societatea spre care ne îndreptăm.Societatea informaţională nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului,rămâne la latitudinea fiecăruia cât de repede va şti să facă parte cu adevărat din ea şi aceasta nu numai ca o cerinţă exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare. Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicarii nu este de a demonstra că are rezultate imediate într -o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou spectru de performanţe superior, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultura şi civilizaţia contemporana. Se poate afirma cu certitudine că tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente de utilitate universală, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire şi comportament care va permite cadrelor didactice să facă fată oricarei noi cerinţe. Fiecare profesor va trebui sa capete o formaţie de bază în domeniul IAC(învățare asistată de computer).
Software-ul educaţional reprezinta o îmbinare a programarii pedagogice si a produsului informatic, un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial şi a evaluării formative); cu alte cuvinte, putem denumi soft educational orice produs software în orice format ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecţie, un curs etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale.
Este unanim acceptată o clasificare a softurilor educaţionale după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactivă de noi cunoştinţe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testareacunoştinţelor, dezvoltarea unor capacităţi sau aptitudini printr-o activitate de joc.
Este deosebit de important sa se evidentieze tipul de soft educational, din punct de vedere a continutului tematic si a strategiei, pentru a putea fi corect folosite. Iata câteva exemple:
Softul interactiv de învatare- are înglobată o strategie care permite feedback-ul și controlul permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcție de nivelul de pregatire al copilului;
Softul de simulare- permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament analog;
Softul de investigare- copilului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs) ci este un mediu de unde copilul poate să își extragă singur informațiile necesare rezolvării sarcinilor propuse;
Softul tematic- de prezentare, abordează subiecte/ teme din diferite domenii, arii curriculare din programa scolară, propunându-si oferirea unor oportunități de lărgire a orizontului cunoațterii în diverse domenii;
Softul de testare/ evaluare- este poate gama cea mai larg utilizată întrucât specificitatea sa depinde de mulți factori: momentul testării, scopul, tipologia interacțiunii (feedback imediat sau nu);
Softuri educative- în care sub forma unui joc se atinge un scop didactic, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli copilul este implicat într-un proces de rezolvare de probleme/ situații;
Avantaje şi dezavantaje ale utilizarii softurilor educaționale
Avantajele acestui tip de învăţare sunt următoarele: accesibilitate, flexibilitate,confortabilitate, utilizatorul putând hotărî singur, data şi ora la care se implică în activitatea deinstruire. Faţă de sistemul tradiţional de învăţământ, e-learning-ul prezintă numeroase avantaje :
independenţa geografică, mobilitatea – posibilitatea de a accesa conţinutul materialului educaţional de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului personal şi a reţelei;
accesibilitate online – o caracteristică importantă specifică acestui tip de educaţie, prin care se înţelege accesul la educaţie prin Internet în timp real, de oriunde şi oricând, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână; nu există dependenţă de timp;
prezentare concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
individualizarea procesului de învăţare – fiecare instruit are un ritm şi stil propriu de asimilare şi se bazează pe un anume tip de memorie în procesul de învăţare (auditivă sau vizuală), parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat şi repetat, controlându-şi rapid progresele, beneficiind de un feedback rapid şi permanent; unii subiecţi au un randament mai bun în weekend, alţii la primele ore ale dimineţii;
metode pedagogice diverse – programele e-learning trebuie să aibă la bază diverse metode pedagogice, care să ghideze subiecţii pe tot parcursul procesului de învăţare: la parcurgerea materialelor didactice, la realizarea proiectelor, la evaluarea online şi până la certificarea programului, dacă este cazul; o serie de experimente care studiază efectul pe care îl au utilizarea diverselor medii în însuşirea cunoştiinţelor au dus la concluzia că, în general, un material educaţional diversificat este reţinut în proporţie de 80% prin ascultare, vizionare şi interactivitate;
administrarea online – utilizarea sistemelor e-learning necesită asigurarea securităţii utilizatorilor, înregistrarea acestora, monitorizarea studenţilor şi a serviciilor oferite în reţea;
costuri reduse de distribuţie – software-ul educaţional sau soluţiile electronice de învăţare nu sunt ieftine. Totuşi, costurile lor sunt mai reduse decât cele implicate de o sesiune de învăţare “clasică”, deoarece sunt eliminate cheltuielile de deplasare, închirierea spaţiilor pentru cursuri, cazarea şi masa subiecţilor;
timp redus de studiu – în unele cazuri, în funcţie de soluţia de tehnică adoptată, şi timpul poate fi trecut la categoria reducerea costurilor: subiectul nu va întrerupe activitatea profesională pentru a urma un curs, ci va “pierde” doar câteva ore zilnic pentru a învăţa online sau offline, pe computer;
interacţiuni sincrone şi asincrone – cele două tipuri de interacţiuni dintre instructori şi instruiţi se pot completa;
tehnologii dinamice diverse – acestea permit un feedback pronunţat, în timp real, şi evaluări formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod facil şi de către evaluatorii cei mai avizaţi;
dacă învăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte; într-o clasă virtuală pot fi reuniţi subiecţi de toate vârstele, cu pregătiri diferite, neglijând graniţele spaţiale.
Dezavantajele educaţiei de tip e-learning sunt :
rata mare de abandon a studenţilor – acest tip de educaţie la distanţă necesită eforturi consistente şi susţinute din partea tuturor participanţilor la procesul instrucţional. Studenţii trebuie să fie extrem de motivaţi, altfel se instalează fenomenul de abandon şcolar care este mult mai frecvent în educaţia la distanţă decât în învăţământul tradiţional.
necesită experienţă în domeniul utilizării calculatoarelor – cursanţilor li se solicita anumite cunoştinţe în domeniul IT. În cele mai multe cazuri instalarea unui sistem elearning presupune instalarea de aplicaţii sau medii adiţionale care presupun cunoştinţe tehnice suplimentare. Pentru a minimiza acest dezavantaj, clientul poate folosi un browser web. Există cazuri în care această abordare nu este posibilă. În acest caz este necesară modularizarea aplicaţiei, realizarea unui kit de instalare şi a unui ghid al utilizatorului. În cazul în care sistemul prezintă o multitudine de funcţiuni care nu sunt modularizate, utilizatorul are reţinere în utilizarea acestora şi, în consecinţă, este diminuată eficienţa sistemului în sine.
costuri mari pentru proiectare şi întreţinere – acestea includ şi cheltuieli cu tehnologia, transmiterea informaţilor în reţea, întreţinerea echipamentului, producerea materialelor necesare. Comparativ, însă, cu toate costurile pe care le implică procesul educaţional clasic, acestea sunt net mai mici.
Cu toate aceste dezavantaje sau limitări, experienţa platformelor e-learning deja funcţionale a demonstrat faptul că participanţii la educaţie prin intermediul noilor tehnologii e-learning se familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ repede în ritmul natural al transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe prin acest modern şi eficient tip de educaţie.
In mod cert aceste noi concepte în educaţie nu le pot înlocui pe cele tradiţionale în mod radical. Îmbinarea tradiţiei cu noul poate conduce însă cu mult mai multă siguranţă la rezolvarea actualei crize a educaţiei, care se manifestă nu numai în România, dar şi la nivel mondial. De asemena este evident faptul că în acest moment există un uriaş decalaj între România şi ţările occidentale la nivel economic. Dar acest decalaj se manifestă poate la fel de pregnant, deşi nu la fel de evident, la nivel cultural şi educaţional. Învăţământul românesc actual oferă o foarte scăzută adaptabilitate la nevoile individuale ale fiecărui participant la procesul de instruire, iar această stare de fapt nu este de natură să reducă decalajele existente între România şi lumea occidentală. Utilizarea noilor tehnologii îmbinate cu noile metode de educaţie ar putea conduce la reducerea acestor diferenţe. Practicarea unui învăţământ total deschis reprezintă un ţel greu de atins prin mijloacele educaţiei tradiţionale chiar şi implementarea parţială a conceptului poate fi prohibitivă datorită costurilor uriaşe ale metodelor tradiţionale, situaţia se poate schimba în momentul în care se face apel la metodele moderne bazate pe tehnologiile informatice şi pe cele ale telecomunicaţiilor, folosind mijloacele multimedia. Aceste tehnologii pot elimina o mare parte din constrângerile de timp, accesul restrictiv la informaţie datorat distanţelor şi costurilor adiţionale educaţiei (cazare, transport, costul scoaterii din producţie) .
Bibliografie:
1. Adăscăliţei, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007.
2. Banciu Doina, 2001, Cartea electronica , Editura Ager, Bucuresti.
3. http:/
4. Ioniţă, A., Organizational Learning – a Sustainable Competitive Advantage, Proceedings of the International Symposium OL-KWM 2005.
5. Jurcău N. Psihologia Educaţiei, U.T.PRES, Cluj-Napoca, 2006.
6. Muntean, M. şi al., Consideraţii privind e-learning în societatea bazată pe cunoaştere Revista economică, nr. 4(28)/2003.
7. Vlada M., E-Learning şi software educaţional, Noi tehnologii de e-learning, Conferinţa
Naţională de Învăţământ Virtual, Software educaţional, Editura Universităţii din Bucureşti,2003.
Rezumat.
Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare /instruire / învăţare. Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate, realitate care descoperă teorii vechi, care par special gândite pentru fundamentarea unui domeniu nou apărut. De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un grup insolit, format din buni pedagogi, specializaţi în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline dar şi informaticieni capabili să transforme în softuri temele educaţionale pe care ceilalţi le gândesc atât din perspectivă materiilor de studiu dar şi de strategie didactică. Dinamica noilor metode de învăţare este fundamental alta, elevul este învăţat cum să înveţe adaptând mijloacele propuse la propriile capacităţi şi abilităţi, este deprins mai degrabă să caute informaţia, folosind algoritmi precişi, decât să o reţină fără discernământ.
Ministerul Educaţiei