Nu ştiu dacă pot să vorbesc despre o filosofie despre educaţie, nu am ajuns încă la maturitatea care să-mi permită să teoretizez, însă obişnuiesc să fiu onestă şi consecventă cu mine însămi, dar mai ales cu copiii mei. Îmi place foarte mult ceea ce fac şi cred că dacă există dragoste, dorinţă şi un pic de sacrificiu se poate face o treabă bună. Eu vin dintr-un oraş mic, cu perspective limitate pentru copii, aşa că aici educaţia nu înseamnă numai formare şi cizelare, ci ŞANSA unui viitor mai bun. Prin urmare, dacă ar trebui să vorbim de filosofia mea despre educaţie aş putea spune aşa: Visele nu sunt imposibile, crede şi învaţă!.
Referitor la strategiile şi metodele privind educaţia timpurie cu posibile semnificaţii pentru mine, cred că nicio strategie nu poate fi aplicată şi nu poate genera rezultate fără ca piticuţul acela care stă în faţa ta să fie liniştit emoţional, să ştie că-i eşti sprijin şi apărare şi, mai ales fără să-i stârneşti curiozitatea. Aşa că zi de zi, activitatea mea didactică se desfăşoară în direcţia aceasta. Vreau ca din mâna mea să iasă oameni sănătoşi, veseli şi optimişti. Abia după aceea îi vreau deştepţi şi dornici de cunoaştere.