Dezvoltarea socio-emoțională și provocările actuale

Provocările  globale ale omenirii  (digitalizarea, telemunca sau  alte forme de muncă, migrația forței de muncă, schimbările climatice, schimbările  pandemice) determină ample schimbări ce influențează atât ființa umană, familiile și comunitățile  (sănătatea mintală, calitatea vieții) cât și nivelul economic mondial (crește gradul de sărăcie, apare șomajul). Războiul ruso-ucrainean precedat de pandemia de COVID-19 i-a determinat pe mulți să devină anxioși, temători, nesiguri, fricoși, fapt ce a creat numeroase transformări atât la nivel de persoană dar și la nivel de familie, existând uneori relații tensionate. În asemenea vremuri dificile, dezvoltarea competențelor socio-emoționale e mai importantă ca niciodată.
Învățarea socio-emoțională (SEL) poate fi definită ca parte integrantă a educației și dezvoltării  umane. Ea e un proces de învățare a abilităților sociale și emoționale și e la  fel de importantă precum învățarea cititului și a socotitului. Este cel mai eficient proces de învățare dacă începe devreme și continuă pe tot parcursul vieții. Abilitățile socio-emoționale sunt importante nu doar pentru succesul la școală ci și la muncă, în viață.

Cu mare ușurință, oricine poate lesne constata slaba calitate a vieții, lipsa unui comportament autentic și firesc, în limitele normalului, lipsa unui echilibru al conștiinței dar și al conștienței acțiunilor noastre cotidiene. În “Psihologia educației” a lui Neacșu găsim enunțuri cu o mare valoare de adevăr:
„Omul viitorului este un om fără afectivitate!”
„Afectivitatea este un azil pentru toate fenomenele psihice fără adăpost!”

Psihologia contemporană a dizolvat afectivitatea în alte categorii mai comprehensive, mai concrete și mai susceptibile de individualizare, precum persoană, caracter, temperament, motivație ș.a. „Viața emoțional-afectivă a actorilor educației nu se prezintă ca o realitate psihică uniformă pentru toți  subiecții analizați. Uneori, ea este intraductibilă, incomparabilă, o structură posibil decompozabilă în aspecte perceptive, experiențe intime, schimbări sau modificări de limbaj corporal, expresivitate  motrică puternic diferențiată (fugă, ezitare, retragere, ocolire, alte răspunsuri/ reacții acționale etc).”

Educația, în ziua de azi, atât la nivel de familie cât și la grădiniță, școală, biserică sau alte comunități este deficitară în sensul  că  este  una a dezechilibrelor dintre dominantele formativului cognitiv și cele ale afectivului. Așa cum spunea Ion Neacșu, „impactul emoțional al labirinturilor ne pot zdruncina echilibrul fără intervenția unei Ariadne pregătite să ne conducă” (Neacșu, 2018, pag.8), din lipsa unui stil de a reacționa în mod conștient și intenționat nu doar la întâmplare.

Celebrul psiholog S. Freud a evidențiat faptul că îmbolnăvirile psihice (nevrozele,  psihopatiile) dar și modificările somato-fiziologice (alergiile, tulburări gastrice și cardiace etc.) sunt efectele unei emoționalități tulburate afectiv și duc la psihopatologie  umană. Pentru a se evita ajungerea la aceste îmbolnăviri psihice e necesară educarea socio-emoțională și spirituală a copilului de la o vârstă fragedă. Cunoscutul psiholog român, profesorul ieșean V. Pavelcu propunea în mod imperativ satisfacerea dorințelor copilului doar cu o motivare pentru ca efectele să nu devină un scop și să nu fie condiționați negativ atunci când se formează sensibilitatea emoțional-afectivă și spirituală a copiilor.

Scopul acestei lucrări este implicarea  cu maximă responsabilitate în cunoașterea și îmbunătățirea umanului, după cum spunea Ion Neacșu si Mihaela Suditu în Educația  emoțional-afectivă, „prin emoții  și viața   afectivă, restauratoare  ale echilibrelor între logos, etos și patos”. Această cunoaștere și îmbunătățire umană e necesară de la cea mai  fragedă vârstă, dar pentru a ne direcționa corect spre descoperirea unui copil trebuie să luăm în considerare afectivitatea acestuia după cum afirma și cunoscutul autor de limba franceză M.  Debesse.

Obiectivele  zilei de azi ar trebui să urmărească prioritizarea  emoțiilor pozitive și acceptabile  din punct de vedere social, etic/moral și religios. îmbogățirea și diversificarea repertoriului emoțional afectiv și spiritual atât al celor care educă cât și al educabililor, concentrarea eforturilor creative pentru realizarea unui echilibru între cognitiv, emoțional și spiritual.

Este foarte important ca în mediul familial, școlar, social, religios, la nivelul unor grupuri mici sau  mari să se instaureze “un climat emoțional sănătos, tonic și creativ constructiv“ ca un prim pas în evoluția calității vieții. Familia este celula de bază a societății, dacă în familie este un climat maladiv putem spune atunci că și societatea este  bolnavă. Nicio familie nu se naște învățată, e nevoită să  învețe pe  parcursul vieții. Majoritatea timpului este petrecut la locul de muncă iar timpul liber este folosit pentru satisfacerea celorlalte nevoi personale. Prea puțini sunt cei care sunt interesați să caute o cale de a se dezvolta în mod intenționat în domeniul socio-emoțional și spiritual.

Atunci când ajung la dezechilibre, se simt nevoiți să apeleze la un specialist în  domeniu. Din păcate, însă prea puțini își  fac o vizita înăuntrul  propriului corp, stau de vorbă cu ei  înșiși. Tot puțini acceptă și recunosc că au probleme ce necesită un sprijin sau o intervenție. Costurile pentru întâlnirile cu specialiștii, pentru cei  mai mulți, sunt  mult prea mari în raport cu veniturile lunare care în majoritatea acestora abia acoperă cheltuielile casnice lunare (taxe, abonamente, coșul  zilnic). Ca și în cazul bolilor fizice e important să previi și nu să tratezi o suferință. În societatea românească erau în trecut  adevărați mentori fie  că aveau  o pregătire specializată în domeniu (preoți, dascăli, medici și asistenți medicali…) fie se numărau printre înțelepții comunității locale, religioase, etnice, familiale…

Bibliografie
Daniel David, Psihologia poporului român, Editura Polirom, 2015
Neacșu, Ion. Psihologia Educației. 2018 ed., vol. 1, Iași, Polirom.
Neacșu, Ion, and Mihaela Suditu. Educația Emoțional-Afectivă. București, Polirom, 2020.
Mielu Zlate, Fundamentele Psihologiei, Editura Polirom, (ediția a IV-a, 2009)