Lectura, între necesitate și opțiune (Studiu)

Studiul „Lectura, între necesitate și opțiune” are în vedere importanța lecturii facultative, așa-zisa lectură „de plăcere”, în rândul adolescenților. Rolul major în stimularea gustului pentru lectură ar trebui să-i revină profesorului de limba și literatura română, deși persoana acestuia reprezintă doar unul dintre agenții modelatori ai personalității adolescentului de azi. În acest sens, pentru a le trezi liceenilor interesul și curiozitatea necesare, profesorul de limbă română propune înființarea unui cerc de lectură, în incinta bibliotecii școlii, în cadrul cărora propune elevilor participanți un set de opere literare din literatura română și cea universală destinate unor dezbateri în doi pași: lectura operei acasă și discutarea ei la cerc.

Argument

Este unanim recunoscut faptul că, prin lectură, se urmăreşte formarea unor competenţe şi abilităţi care se vor dezvolta pe mai multe tipuri de practici: lectura de informare, lectura de plăcere, lectura instituţionalizată. Se doreşte aşadar atât formarea unui lector competent, dar şi a unui cititor care să-şi formeze gustul propriu de lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii sale. Lectura devine astfel deopotrivă act de cunoaştere şi act de comunicare (implică un rol activ, dinamic al lectorului, angajat într-un dialog cu textul).

Orice profesor de română este dator moralmente să formeze gustul pentru lectură al elevului și să pună bazele unor criterii axiologice proprii prin care să distingă singur ce şi când să citească. A citi, în ziua de azi, e un lucru foarte important, deoarece trăind într-o societate informatizată, interesul pentru lectură devine din ce în ce mai scăzut. Rolul profesorului în formarea personalității elevului este foarte important, pentru că profesorul este cel care îndrumă elevul în activitatea sa cognitivă și experimentală, astfel că acesta descoperă adevărurile fundamentale ale cunoașterii lumii.În cadrul şcolii şi, mai larg, al comunităţii, este nevoie de existența unui centru de documentare şi informare, putându-se opta pentru spațiul bibliotecii, un spaţiu primitor pentru orice elev, sau profesor, pentru că aici fiecare își poate găsi calea pentru dezvoltarea personală, prin accesul nemijlocit la informaţie (cărţi, mijloace multimedia, computere conectate la internet), un spaţiu în care informaţia trebuie prelucrată pentru a fi transformată în cunoaştere. Acest organism îşi asumă două funcţii esenţiale: funcţia de „bibliotecă” şi funcţia de „cercetare şi prelucrare a materialului informativ”. Pornind de aici, spațiul bibliotecii școlare îndeplineşte mai multe roluri simultan: este locul care incită la lectură, răspunde nevoii de cunoaştere a elevului şi curiozităţii acestuia, este un centru de resurse documentare multimedia, furnizează documente necesare informării şcolare şi profesionale a elevilor, în vederea integrării lor socio-profesionale, este locul în care nu doar sunt păstrate documentele, este în acelaşi timp şi locul de iniţiere în căutarea de informaţii şi a altor tehnici de documentare: utilizarea dicţionarelor, enciclopediilor, a fişierelor de informaţie; luarea de notiţe; realizarea fişelor de lectură, conceperea fişelor tematice etc.

Un instrument indispensabil profesorului de română este existența unui cerc literar, prin care se promovează pedagogia reuşitei şcolare, care îl plasează pe elev în centrul procesului educativ, prin accesul tuturor la informaţie, prin oferirea posibilităţilor de a se iniţia în folosirea metodelor moderne de lucru (munca în echipă, abordarea interdisciplinară), care conduc, finalmente spre formarea de atitudini specifice (spirit de iniţiativă, deprinderi de căutare şi prelucrare a informaţiilor). În primul rând, în cadrul acestei activități metodico-științifice, se favorizează actul lecturii şi achiziţionarea de competenţe proprii lectorului activ. Modalitatea concretă prin care lectura de plăcere este activată este bazată pe animaţiile de lectură, în care rolul dominant este al elevilor, profesorul asumându-şi doar rolul de promotor al lecturii. Animaţiile de lectură sunt activităţi care îşi propun să-i determine pe tineri să citească sau să reconcilieze relaţia lor cu cartea, activităţi de mediere culturală, menite să reducă distanţa dintre elev şi sursa de informaţie. Aici lectorul are responsabilitatea interpretării sale şi a demersului propriu de înţelegere. Interpretarea este rezultatul unei negocieri între conţinuturile cărţii şi tot ce pre-există în mintea cititorului (amintiri, fantezii, lecturi anterioare, întrebări, curiozităţi, cunoştinţe etc.). Se vorbeşte astfel, de o „co-enunţare” în cazul lecturii, ca şi cum cititorul ar crea o parte din sensul operei.

Cum se poate ajunge la o astfel de lectură automotivantă pentru elevi? Trebuie avute în vedere câteva principii care să-l ajute pe profesorul de limba și literatura română să fie extrem de persuasiv: lectura să fie centrată pe sensurile pe care textul le poate genera (a citi pentru a înţelege); lectura să fie interactivă (să se producă un dialog între cititor şi text şi între cititorii aceleiaşi cărţi, bazat pe răspunsuri subiective); lectura să fie exersată (să li se creeze elevilor ocazia de a ieşi dintr-un şablon rigid, de a aborda fenomenul lecturii în mod diferit, adaptat lor şi contextului); lectura să aibă un scop bine identificat pentru elevi (plăcere, autocunoaştere, descoperirea unor particularităţi textuale etc.); lectura să fie încurajată (prin atitudinea personală a profesorului documentarist, prin recompense, prin discuţii valorizatoare etc.)

Scopul studiului

• Formarea gustului pentru lectură și a unor criterii axiologice proprii, prin care elevul să poată distinge singur ce şi când să citească;
• Formarea unui inventar de instrumente de analiză a operei literare care să-l ajute să comunice mai bine cu el însuşi şi cu cei din jurul lui;
• Dezvoltarea valenţelor morale, religioase, patriotice şi artistice; educarea sentimentelor.

Obiectivele specifice ale studiului
O1: Resuscitarea interesului pentru actul lecturii și descoperirea plăcerii de a citi;
O2: Stimularea capacităţii de receptare a textelor literare;
O3: Formarea la elevi a unei gândiri proprii și a unui spirit critic;
O4: Cultivarea unui model hermeneutic sau de interpretare al textelor literare / Însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizare a operelor literare;
O5: Dezvoltarea capacităţii imaginative şi creative;
O6: Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă;
O7: Promovarea şi stimularea elevilor cu aptitudini literare şi plastice.

În acest sens, s-a elaborat și aplicat elevilor considerați grup-țintă din clasele X – XI, din cadrul Liceului Tehnologic Meserii și Servicii, Buzău un chestionar privind absența/lipsa motivației pentru a mai citi astăzi. Au fost excluși elevii claselor a XII-a din analiza prezentă, datorită faptului că ei sunt implicați în pregătirea intensivă pentru promovarea examenului de bacalaureat.

Chestionar: De ce să mai citim astăzi?!
1. Vă place să citiţi? Motivaţi.
2. Citiţi din plăcere sau din obligație?
3. Când citeşti în timpul liber, la ce renunți?
4. Un computer ți-ar putea înlocui lectura?
5. Care a fost ultima carte citită?
6. Cu cine te consulți de obicei în privința cărților citite/pe care vrei să le citești?
7. Care a fost cartea care v-a marcat copilăria/adolescenţa?
8. Ne puteţi indica doi scriitori români şi doi scriitori străini care v-au plăcut în mod special?
9. Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?
10. Care sunt motivele pentru care v-aţi alăturat cercului de lectură „Cartea de Joi”?
11. Care consideraţi că sunt punctele de interes ale acestui cerc pentru a vă menţine curiozitatea şi a continua să-l frecventaţi?
12. Participarea la aceste activităţi credeți că vă va folosi şi în alte scopuri? – motivaţi
13. V-aţi gândit la unele aspecte care să fie dezbătute în cadrul cercului de lectură? Dacă da, care ar fi acestea?
14. Un sfat pentru adolescenţii din ziua de astăzi care citesc/nu citesc.
Notă: la întrebările închise (1, 4), puteți răspunde cu : DA, NU, NU ȘTIU.

Interpretarea chestionarului

Ce arată răspunsurile deschise?

La vârsta preadolescenței şi a adolescenței se pare că lectura se asociază cu obligațiile şcolare.

A apărut foarte rar plăcerea identificată cu lectura. Au menționat-o doar 30% dintre elevii chestionați.

Cărțile provoacă imaginația, dar cer timp şi efort care se investesc mai degrabă în distracții.

Elevii declară între lecturile lor preferate revistele: decodez aici dorința de informare şi de divertisment. Totuşi, majoritatea citeşte proză (reiese din răspunsurile închise). În ceea ce priveşte textele din manualele şcolare, nici acestea nu aduc în discuție plăcerea lecturii. Ba mai mult decât atât, destui elevi se mulțumesc cu fragmentele din manual, iar uneori nu le citesc nici pe acestea.

Surprinzătoare sunt răspunsurile deschise la întrebarea: Când citeşti în timpul liber, la ce renunți? Cei mai mulți renunță la computer şi la Internet (6), dar alții menționează: îndatoririle casnice, somnul, odihna, plimbarea, munca… (6) Unii, nu mulți, renunță la tot! Sau mărturisesc apăsat: nu renunț la nimic, le fac pe toate, îmi fac timp şi pentru citit! (1).

Întrebarea Un computer ți-ar putea înlocui lectura? a reflectat cel mai puțin anticipările mele. Au răspuns DA 35% dintre elevi, NU au răspuns 40 % dintre liceeni şi NU ŞTIU 25 %. Acest fapt s-ar putea explica astfel: fie că elevii încep să pună computerul la locul lui, nu ca substitut al cărții, ci ca mijloc de informare şi spațiu de joc, fie că noutatea P.C.-ului s-a asimilat şi nu mai e ceva atât de râvnit, oricum lucrurile încep să se aşeze.

CONCLUZIA:  elevii citesc, dar ar citi, poate, mai mult dacă n-ar fi siliți s-o facă în regim de urgență şi sub presiunea unui control de multe ori opresiv, în special, nota.

De ce am elaborat și aplicat un astfel de chestionar?

Am întocmit și aplicat acest chestionar, plecând de la un citat semnat de Ioana Pârvulescu în „România literară” nr. 35, 2004): „Ar trebui ca acești copii să facă o baie de cultură, să stea de vorbă cu noi nesiliți un an de zile, să citească lucruri de soi fără spaima notei”.

Primul motiv al unei asemenea întreprinderi, de a promova lectura, care constituie totodată și una dintre preocupările centrale ale ANPRO, a fost o încercare ușor utopică de a materializa un fenomen înregistrat în rândul elevilor adolescenți, şi anume lipsa de interes, de apetență, de plăcere a elevilor pentru lectură (şi mai ales pentru cea literară!). Tot aici aş încadra observațiile directe şi constatările neputincioase ale profesorilor de română privind opoziția fermă a tinerilor când e vorba în general de cărți, dar mai ales de cele cerute de bibliografia şcolară. Un lucru este cert: pe cei mai mulți elevi, literatura îi plictiseşte sau îi inhibă.

Al doilea motiv a fost „moda” sondajelor de opinie, a anchetelor şi a statisticilor de tot felul care dau cel puțin iluzia obiectivității. În acest sens, am urmărit și realizarea unei comparații (tot empirice, ca şi cercetarea în sine) cu ceea ce se întâmplă în alte spații culturale în privința atitudinii față de lectură a tinerilor. Am folosit ca surse date publicate în revistele „Lire”, „Le Monde de l’Education”, „Cahiers pedagogiques”; se pare că la acest capitol nu stăm nici mai bine, dar nici mai rău decât Finlanda, Spania, Franța sau Germania…

Al treilea motiv a fost acela de a vedea dacă nu cumva generalizăm prea uşor, dacă nu cumva constatările noastre sunt viciate de subiectivitate, dacă nu cumva ne grăbim să etichetăm, fără a cântări destul ceea ce ne restituie atitudinea tinerilor. Ştim faptul că elevii sunt preocupați de multe lucruri care îi țin departe de cărți, ştim că vârsta adolescenței şi a preadolescenței e centrată pe sine, că între 15 şi 18 ani tinerii văd în carte mai mult o sursă de informare, o modalitate de formare a culturii generale. De asemenea, ei asociază cartea cu o zonă de efort care cere timp şi e asimilată cu o cultură de tip vechi.

În plus, prin acest chestionar, am urmărit să măsor atât atitudinea care vizează lectura şcolară, obligatorie, cât şi pe aceea liberă, „particulară”. Faptul că trebuie să citească nişte cărți pe baza cărora vor da un examen, îi face pe şcolari să nu mai vadă chiar plăcerea! Şi apoi, noi îi învățăm pentru a promova aceste examene sau pentru a deveni şi a rămâne cititori tot restul vieții? Nu cumva noi, profesorii, chiar ne centrăm pe elev în demersul didactic, sau suntem prizonierii unui narcisism care îi îndepărtează pe elevi de lectură?

Şi, nu în ultimul rând, nu am putut să nu remarc impactul pe care-l au noile programe şi manuale asupra felului în care se raportează elevii la carte (din perspectiva componentei Valori şi atitudini, nu atât a competențelor sau a conținuturilor!), precum și locul computerului în viața elevilor, în ce măsură acesta (şi televizorul) concurează lectura.

Ca o consecință la chestionarul aplicat și interpretat, s-a propus de către profesorul de română, Izabela Panait, înființarea, la nivelul școlii, a unui cerc de lectură, intitulat sugestiv „Cartea de miercuri”, prin intermediul căruia s-au urmărit formarea unui viitor adult, responsabil, conștient de faptul că respectarea valorilor artistice, în general, ale literaturii, în special, constituie o realitate ce poate supraviețui timpului, dar mai ales ignoranţei unei societăți, în care cultura mediocrității capătă, pe zi ce trece, un profil dominator. În acest sens, cartea, o realitate  pe care nimeni nu o contestă teoretic, poate schimba și transforma vieţi, accesând în mod miraculos mintea și sufletul, oferind libertate interioară și împlinire spirituală. Pe parcursul proiectului, elevii vor fi coordonaţi de profesorii lor în alegerea materialelor cu care vor participa, vor fi susţinuţi în  realizarea și prezentarea lucrărilor, în așa fel încât relația dascăl-învățăcel să capete noi valențe în societatea actuală.

Opțiunea literară a profesorului este: „De veghe în lanul de secară”, de J.D. Salinger (28 noiembrie 2018), „Nuntă în cer”, de Mircea Eliade (19 decembrie 2018), „Jurnalul unei fete greu de mulţumit”, de Jeni Acterian (30 ianuarie 2019), „Scrisoare de dragoste”, de Mihail Drumeș (27 februarie 2019), „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu (20 martie 2019), „Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry (17 aprilie 2019). Este vorba de 6 întâlniri desfășurate într-o zi de miercuri a fiecărei luni, în cadrul cercului intitulat sugestiv „Cartea de miercuri”.

Odată invitați în spațiul intim al bibliotecii școlii, elevii claselor a X-a B și a XI-a B participă, de fapt, la prima activitate din cadrul acestui proiect (31 octombrie 2018); după ce au completat chestionarul „De ce să mai citim astăzi?!”, au fost informați cu privire la necesitatea înființării unui cerc de lectură, ca activitate metodico-științifică a proiectului educativ „Cartea de miercuri”.

În plus, activitatea și-a mai propus să informeze publicul (elevi și cadre didactice) cu privire la activităţile care vor avea loc în cadrul proiectului şi la rezultatele aşteptate în urma implementării acestuia; să prezinte elevilor necesitatea înființării cercului de lectură; să comunice elevilor participanți la cercul de lectură obiectivele urmărite de profesorul coordonator pe tot parcursul demersului educativ; să prezinte calendarul activităților din cadrul cercului „Cartea de miercuri”, oferindu-li-se detalii atât despre întâlnirile periodice din cadrul cercului, cât și despre activitatea finală a proiectului, un concurs de jurnale de lectură; să li se explice elevilor în ce constă activitatea propriu-zisă/lunară a cercului: lectura unei cărți, într-un interval de o lună, urmată de o dezbatere pe marginea ei și de întocmirea unor fișe de lectură, fișe de citat etc.; să recomande elevilor o listă bibliografică, aleasă, în prealabil, de către profesorul coordonator, care să răspundă nevoilor adolescenței; să depisteze talentul literar în rândul elevilor (creaţii literare proprii, desene tematice, divers executate, pe diferite suprafețe: hârtie, pânză, lemn, sticlă etc., aducându-li-se la cunoștință că cele mai bune lucrări literare vor fi selectate și popularizate în revista școlii/ în cadrul unei expoziții, ultima activitate, cea de-a 8-a, constând în desfășurarea concursului „Jurnal de lectură” (8 mai 2019).

Concluzii finale

Obiectivul principal al acestui demers didactic a fost atins, și anume resuscitarea interesului pentru actul lecturii și descoperirea plăcerii de a citi în rândul elevilor vizați.

În plus, s-au înregistrat progrese vizibile a le elevilor vizând următoarele aspecte: stimularea capacităţii de receptare a textelor literare; formarea la elevi a unei gândiri proprii și a unui spirit critic; cultivarea unui model hermeneutic sau de interpretare al textelor literare / Însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizare a operelor literare; dezvoltarea capacităţii imaginative şi creative; dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă; promovarea şi stimularea elevilor cu aptitudini literare şi plastice.

Consider că, pentru a se ajunge la un cititor competent, trebuie mizat mai întâi pe o latură afectivă, pe o exersare a ceea ce Eco numea „lectură naivă”. Acest lucru se poate proba prin analize ale nivelului fonetic al textelor, pe baza cărora elevii pot să explice reacţiile empatice, prin întâlnire cu paratextul operei (analiza titlului, a ilustraţiilor de pe copertă, sau a fragmentelor ecranizate), prin sinectică (asumarea personală a unui rol în text, punerea în locul autorului, al unor personaje sau obiecte, modificarea unor fapte şi consecinţe din romane…), prin analiza contextelor producerii şi receptării etc. Doar astfel se poate ajunge la „lectura analitică” sau „interpretativă” (Scholes).

Bibliografie:
Costea Octavia, „Didactica lecturii, o abordare functională”, Ed. Institutul European,
Iași, 2007
Pamfil Alina, „Limba și literatura română, perspective complementare”, Editura Paralela 45, Pitești, 2009
Parfene Constantin, „Literatura în școală”, E.D.P., București, 1977
Mărginean, Ioan, „Proiectarea cercetării sociologice”, Iași, Ed. Polirom, 2000
Mihu, Achim, „ABC-ul investigației sociologice”, Cluj, Ed. Dacia, 1973