Relația dintre literatură și pictură

Articolul vizează integrarea artelor vizuale în orele de literatură. Am prezentat funcțiile didactice ale creațiilor plastice. Acestea sunt folosite atât în învățarea, cât și în receptarea și în redactarea de text. Am urmărit formarea conceptelor și a noțiunilor de teorie și de istorie literară. La acest nivel, creațiile plastice pot avea unul dintre următoarele roluri: de a structura sau de a fixa constructele teoretice vizate și de a extinde sau de a aprofunda înțelegerea conceptului (umanism, simbolism etc).

În societatea românească actuală, interdisciplinaritatea devine o condiție obligatorie a procesului nostru didactic, menit să producă oameni educați complet. Avantajele interdisciplinarității sunt multiple: garantează o viziune plurală și dinamică asupra științelor, în concordanță cu fenomenele reale; oferă imaginea domeniilor de cunoaștere permanent dispuse la completări; valorifică informații și abilități dobândite de elevi pe alte filiere decât cea școlară.

Julia Kristeva a teoretizat conceptul de intertextualitate pornind de la noțiunea de deschidere:”Ceea ce dă sens textului este deschiderea lui spre alte coduri, alte semne, ceea ce dă viață este intertextualul.” Un mod de a conferi deschidere și viață muncii noastre educaționale este exercițiul interdisciplinar. Totuși, realitatea ne învață că el nu se poate aplica nici permanent și nici pretutindeni, din motive multiple. Dar utilizarea lui este posibilă și chiar necesară. Astfel, găsirea unui limbaj comun între diferite domenii de cunoaștere va fi utilă și pentru elevi și pentru profesori, ca beneficiari imediați ai demersului creativ.

Abordarea de față circumscrie problema integrării artelor vizuale în orele de literatură și are, ca punct de plecare, dialogul dintre cuvânt și imagine. Funcțiile didactice ale creațiilor plastice/vizuale sunt multiple și vizează atât învățarea, cât și receptarea și redactarea de text.

Prima dintre funcțiile didactice asupra căreia mă opresc este de suport în formarea conceptelor și a noțiunilor de teorie și de istorie literară.

Exemplific situațiile în care imaginea susține procesele de structurare sau de fixare a noțiunilor. Pentru noțiunea de umanism edificator este desenul Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci. Acesta a aprins imaginaţia celor care au produs Renaşterea europeană, mişcarea lor urmărind o abandonare a creştinismului şi o reînviere a noţiunilor religioase străvechi sau, în cadrul laturii umaniste, o aşezare a omului în centrul tuturor valorilor şi idealurilor lumii. Da Vinci a demonstrat  că trupul uman cu mâinile şi picioarele în extensie se înscriu în cele două forme geometrice perfecte: pătratul şi cercul.  În epocă, cele două figuri geometrice indicau cerul, respectiv pământul, adică întregul univers. Iar omul se încadrează perfect în ambele concepte, întrupând însuși centrul lor.

De asemenea, pentru conceptul de simbolism reprezentativ este  tabloul pictorului Caspar David Friedrich – Fazele vieţii. Elevii îşi vor expune părerile legate de semnificaţia acestui tablou – alegorie a morţii iminente; simbolizează fazele vieţii; cele cinci personaje de pe ţărm reprezintă trecerea de la copilărie la bătrâneţe; motivul vaselor – un simbol pentru călătoria prin viaţă; pe măsură ce corăbiile se mişcă dinspre orizontul îndepărtat spre port, ele creează un ecou simbolic al vieţii care se îndreaptă către moarte; apusul de soare, simbol al sfârşitului şi al morţii, se întinde la orizont etc. Profesorul observă că în discuţia avută cu elevii, aceştia au folosit verbul a simboliza şi substantivul simbol. Prin procedeul întrebare – răspuns se va viza definirea corectă a simbolismului şi descrierea particularităţilor acestui curent, informaţii de care elevii vor avea nevoie în analizarea textului propus-”Romanța celor trei corăbii” de Ion Minulescu.

Funcțiile creațiilor plastice în ora de literatură nu se reduc la rolul de suport în structurarea conceptelor. Altfel spus, imaginile au capacitatea de a potența nu doar învățarea de concepte, ci și receptarea textului literar.

O ilustrare originală a poemului „Miorița” este tabloul pictorului Sabin Bălașa- Nunta cosmică. Deși intitulată „Miorița”, fresca a fost numită totuși „Nunta cosmică”, pentru că are în centru nunta din acest poem folcloric românesc, nuntă care „se ridică în sus”.

Elevii trebuie să-și exprime impresiile. Prin conversație, vor fi stabilite următoarele idei: artistul a pictat în Arborele vieții nuntași, muzicanți, dansatori; berbecul înseamnă fecunditate și forță; flăcăul  reprezintă soarele; fecioara de alături  este luna; păsările le cântă celor doi; femeile cu părul lung înseamnă frumusețe; predomină culoarea albastră, ce reprezintă cosmosul/ infinitul; în albastru este plasat Omul, legându-l astfel de ideea de cosmos; în centru ce află imaginea unui cuplu uman. În balada ”Miorița”, moartea imaginată ca nuntă este o amplă alegorie, deoarece reprezintă  trecerea de la un nivel abstract (moartea) la altul (nunta), prin intermediul unui șir de metafore, personificări, epitete.

De asemenea, trecerea timpului a fost întotdeauna un motiv de inspirație pentru poeți și scriitori. Ion Pillat îl valorifică în mod original în poezia ”Aci sosi pe vremuri”. Pentru receptarea acestui text, am propus spre analiză reproducerea imaginii Eternitate. Prin conversație cu elevii au fost stabilite următoarele idei semnificative pentru receptarea textului: ceasul reprezintă trecerea ireversibilă a timpului; șinele de tren și  urmele de pe traversele de legătură – o călătorie spre necunoscut; fața unui om care țipă, legat cu o sfoară- disperarea; patina timpului; cromatica- cenușiul existențial.

Așadar, imaginile pot îndeplini, în ora de literatură, funcții diverse, cultura plastică și creativitatea profesorului fiind determinate în selecția și în valorificarea lor didactică. În plus, ora de literatură poate crea și momente care să vizeze lectura imaginii plastice ca discurs autonom, caracterizat de coduri estetice proprii.