Activitățile extrașcolare – premisă pentru dezvoltarea optimă

Personalitatea umană se îmbogățește şi se formează din experienţe personale şi din aspecte ale mediului înconjurător. Activitatea elevului ar trebui să depăşească spaţiul şi timpul şcolar şi să ia contact şi cu mediul social şi cel natural, prin stabilirea unor relaţii de parteneriat educaţional. Activităţile extraşcolare sunt cele care se găsesc dincolo de spaţiul şi timpul şcolar, sunt cele care contribuie la completarea procesului de predare-învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi a aptitudinilor elevilor, la organizarea plăcută a timpului liber şi toate acestea pe principiul participării voluntare a elevilor. Tot activităţile extraşcolare sunt cele care permit elevilor cu dificultăţi de acomodare sau de integrare în mediul şcolar, scăderea anxietăţii şi creşterea potenţialului intelectual.

Ca o continuare a activităţilor şcolare, activităţile extraşcolare realizate împreună cu elevii permit transferul cunoştinţelor şi aplicarea acestora, a abilităţilor, a competenţelor dobândite înainte, în contexte cât mai variate. În sens restrâns activităţile extraşcolare, putem considera, fac legătura între teorie şi practică, iar beneficiarii acestei relaţii nu sunt numai elevii, ci şi cadrele didactice şi implicit comunitatea.

Pentru ca activităţile extraşcolare să conţină eficienţă şi progres, ele trebuie să se ghideze spre anumite obiective, unele dintre ele sunt stabilite la nivel general, iar altele sunt stabilite în funcţie de specificul activităţii propuse. Dintre obiectivele cu caracter general, enumerăm:

• să valorifice şi să dezvolte interesele şi aptitudinile copiilor;
• să se organizeze într-o ambianţă relaxantă şi plăcută;
• să adopte forme de organizare ingenioase şi recreative;
• să permită copiilor să-şi manifeste în voie spiritul de iniţiativă;
• participarea va fi liber consimţită şi necondiţionată;
• să fie caracterizate prin optimism şi bună dispoziţie;
• să contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Succesul activităţilor extraşcolare este garantat dacă ne propunem obiective realizabile, tangibile (adaptate grupei de participanţi) şi dacă apelăm la încredere, imaginaţie, bunăvoinţă, dar să  le acordăm copiilor dreptul de iniţiativă spre acţiuni valoroase şi frumoase.

Dacă vorbim de obiectivele stabilite pe categorii de activităţi, putem să ne orientăm la câteva exemple, după  cum urmează:
– Pentru activităţile de tip ecologic: să-şi însuşească comportamente concrete şi pozitive faţă de creearea unui mediu sănătos de viaţă; să identifice relaţia cauză -efect pentru poluare etc.
– Pentru  activităţile artistice: să-şi cultive sensibilitatea faţă de frumos; să-şi descopere talentele în diferite situaţii date etc.;
– Pentru activităţile în parteneriat cu alte unităţi de învăţământ: să stabilească relaţii de prietenie cu ceilalţi participanţi la activitate; să-şi dezvolte spiritul de echipă şi de fair-play prin activităţile propuse.

Am redat doar câteva exemple de obiective specifice activităţilor propuse, obiective care vizează în mare parte dezvoltarea personalităţii copilului, însuşirea de comportamente pozitive şi de integrare armonioasă în societate, obiective care pot fi măsurabile imediat sau care vor fi vizibile în diferite acţiuni viitoare şi în timp. Nicola, I., în  Tratat de pedagogie şcolară , 2003, preciza faptul că „finalităţile educative, anticipate în obiective, nu se exprimă de la sine şi în totalitatea lor în comportamente observabile. Învăţarea umană presupune…modificări în cunoaştere şi comportament. Dacă cele din urmă sunt observabile şi, în consecinţă, posibil de evaluat, cele dintâi, infinit mai numeroase se produc momentan şi în timp, multe dintre ele nu se exteriorizează, în comportament,  sau dacă se exteriorizează, asta are loc în anumite intervale de timp, mult după ce s-au produs.”

Activităţile extraşcolare bine organizate sunt atractive şi incitante; mediul de acţiune fiind diferit, tehnicile de instruire fiind lejere şi permisive, iar acestea contribuie la dezvoltarea armonioasă psiho-socio-individuală a elevilor. Aceştia îşi dezvoltă spiritul practic (individual sau în cadrul grupului), se afirmă conform naturii sale, îi angajează pe cei timizi şi anxioşi şi îi temperează pe cei impulsivi, toate acestea printr-o cooperare eficientă între elevi-cadre didactice- părinţi- comunitate.

Activităţile extraşcolare deţin un rol semnificativ în dezvoltarea personalităţii copilului, în creşterea performanţelor şcolare şi în integrarea socială a acestuia. Feldman şi Matjasko (2005) sunt de părere că activităţile extraşcolare pot fi asociate cu rezultate pozitive, observabile în rândul elevilor participanţi la astfel de activităţi, oferind câteva exemple din rândul acestor rezultate:

• performanţă şi rezultate şcolare mai bune;
• rata în scădere a abandonului;
• starea psihologică mai bună (stimă de sine crescută, incluziune în societate);
• scăderea consumului de alcool şi droguri în rândul tinerilor;
• scăderea procentajului comportamentelor negative.

Tot despre rezultatele benefice ale activităţilor extraşcolare, în ceea ce priveşte creşterea performanţelor şcolare, Ecles şi Barber (1999) arată că participarea la activităţile din sfera educaţiei non-formale, are ca finalitate creşterea rezultatelor şcolare; elevul operând cu noţiuni, cunoştinţe, termeni din mai multe domenii, extrase în activităţile extraşcolare, pe care le poate folosi în activităţile educaţiei formale, rezolvând sarcini, găsind rapid soluţii la anumite probleme.

Activităţile extraşcolare îşi au locul şi rolul bine stabilite în formarea peronalităţii copilului şi în performaţa şcolară a acestuia, urmărind: dezvoltarea aptitudinilor şi a talentelor, încurajarea creativităţii, stimularea curiozităţii spre cunoaştere prin oferta de informaţii variate  din medii diversificate (apud www.scoalaargeseana.ro).

Importanţa activităţilor extraşcolare este dată, putem spune, de atingerea obiectivelor propuse, într-o modalitate lejeră, nestresantă şi atractivă. Spre exemplu, vizitele ( la muzee, monumente, locuri istorice, case memoriale, staţii meteorologice, fabrici etc.) oferă prilejul de a observa obiectele, fenomenele în starea lor naturală sau  procesul de producţie în desfăşurarea sa. Toate acestea stimulează învăţarea şi întregesc informaţiile primite în cadrul orelor de curs. Excursiile aduc şi ele completare procesului instructiv-educativ obligatoriu prin informaţii despre geografia ţării, dezvoltând dragostea şi respectul faţă de mediu de cultura neamului. Serbările, celebrarea unor evenimente istorice importante sau omagierile, sunt activităţi care pun accentul pe dezvoltarea artistică, dar şi pe dezvoltarea sentimentelor de patriotism, admiraţie, respect etc.

În concluzie, activitatea extraşcolară rămâne o componentă valoroasă şi eficientă a spaţiului educaţional, importanţa acesteia, putem spune,  este dată şi de  modalitatea în care completează şi desăvârşeşte activităţile specifice curriculum-ului formal, pentru ca elevii să poată beneficia de situaţii de învăţare variate, având ca finalitate creşterea performanţelor şcolare. Activităţile  şcolare obligatorii, chiar dacă se axează pe însuşirea temeinică de cunoştinţe, priceperi, deprinderi ce duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, ele nu pot răspunde în totalitate dorinţei de cunoaştere şi de creaţie a copilului. Rolul activităţilor extraşcolare este acela de a „umple”, de a completa spaţiul neutilizat de educaţia formală, cu situaţii lejere şi mai puţin solicitante, dar pline de conţinut informaţional, pentru a răspunde pozitiv dorinţei copilului de cunoaştere şi pentru a oferi performanţă sistemului de învăţământ.

Activităţile extraşcolare, aşa cum am mai menţionat, completează curriculumul obligatoriu, fiind organizate de către cadrele didactice, cu participarea elevilor, maximizând potenţialul acestora prin diferite situaţii de învăţare. Formele de organizare a acestor activităţi cuprind: vizite, excursii, serbări tematice, concursuri, activităţi cultural-artistice, parteneriate etc., pe care vom încerca să le abordăm succint în cele ce urmează.

În marea majoritate a actiunilor de predare a unei discipline în sala de curs, cadrul didactic utilizează substitute ale realităţii, mai ales când vorbim de discipline ca geografie, biologie, istorie etc. Prin activităţile extraşcolare, implicit vizitele la cabinete medicale, muzee de ştiinţe ş.a.m.d., cadrele didactice au posibilitatea de a le oferi elevilor o imagine clară şi reală a informaţiilor predate în sala de curs.

Excursiile sunt  activităţi cu o importantă valoare formativă, acestea contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre frumuseţile ţării, despre protejarea mediului înconjurător, despre cultura şi specificul unei zone din ţară. Tot excursia este cea care dezvoltă comportamente de socilalizare, de cunoaştere interumană în alt context decât cel formal şi tot ea îmbogăţeşte orizontul de cunoaştere şi contribuie la observarea directă a unor fenomene. Excursiile pot avea un caracter tematic (muzee, lăcaşe de cult, geologice, istorice) sau pot cuprinde mai multe obiective diferite pe un anume traseu prestabilit, dar cel mai important este faptul că acestea reprezintă prilej de bucurie pentru elevi, reconfortându-i. În urma drumeţiilor, excursiilor, taberelor şi a vizitelor, copiii pot să-şi dezvolte sensibilitatea şi creativitatea, pot reda imaginea realităţii din perspectivă personală, de asemeni, pot aduna materiale din natură necesare desfăşurării unor activităţi practice sau în jocuri de creaţie. Beneficiile aduse de către excursii,  în dezvoltarea elevilor,  sunt multiple, însă este important ca avalanşa de ,,imagini” din realitate să fie completată cu explicaţii şi lămuriri ale cadrelor didactice.

Serbările tematice contribuie la îmbogăţirea trăirilor afetive, la îmbogăţirea cunoştinţelor la dezvoltarea sentimentelor estetice. Pentru ca elevii să fie motivaţi şi atraşi de astfel de activităţi, e necesară o atmosferă relexantă, încurajatoare care să fie ghidată pe bună dispoziţie, dar şi pe seriozitate. Acestea pot fi organizate în preajma unor sărbători religioase sau cu ocazia celebrării unor evenimente istorice marcante (24 Ianuarie, 1 Decembrie). Serbările oferă copilului, în majoritatea cazurilor, rolul de actor, şi prin valanţa lor formativă îi dezvoltă limbajul, dicţia, discursul cursiv, dar îi va dezvolta şi sentimentul lucrului bine făcut şi apreciat de spectatori. Spectacolele, în schimb, aşează copilul în rândul spectatorilor, reprezentând o sursă de impresii puternice ce apelează constant la sensibilitatea copilului.

Concursurile oferă posibilitatea de a demonstra ceea ce au învăţat până acum ( fie de la şcoală, fie din familie), dar mai au rolul şi de a-i familiariza pe copii cu atmosfera testărilor, cu un anume timp alocat acestora şi pentru a-i acomoda cu viitoarele testări naţionale la care vor lua parte. Concursurile se pot desfăşura în clasă, între două sau mai multe clase, până la faza naţională sau internaţională, pe anumite tematici stabilite (sportive, ştiinţifice, literare, artistice, şah etc.). Tot ele dezvoltă spiritul de competiţie, fair-ply între participanţi, gândirea independentă şi autodisciplina.

Parteneriatele pentru educaţie reprezintă alăturarea benevolă şi în scop educativ a şcolii,  a părinţilor, a membrilor comunităţii, pentru creearea unei comunităţi de suport pentru copii. Parteneriatele pot fi încheiate pe diferite arii ale educaţiei: ecologie, voluntariat, sportive, artistico-plastice, sănătate etc., cum ar fi: „Împreună, pentru tine”- familia; „Micul pieton” – poliţie; „Bibliopovestaşii” – biblioteca; „Ziua porţilor deschise” – la diverse instituţii, „Tradiţii şi obiceiuri vrânceneşti” – Ansamblul Folcloric „Ţara Vrancei” etc.

Parteneriatele educaţionale pot fi încheiate cu familia, între şcoli, cu alţi factori educaţionali, pentru a oferi copiilor situaţii variate de învăţare şi pentru a creea un liant între şcoală şi comunitate.

Pe lângă formele de organizare a activităţilor  extraşcolare enumerate mai sus, putem aduce în discuţie şi Programul Şcoala Altfel „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” care se derulează pe o perioadă de o săptămână şi în care elevii desfăşoară doar activităţi extraşcolare. Apariţia de curând a acestui program în învăţământul preuniversitar, denotă atenţia care începe a se acorda activităţilor extraşcolare şi implicit beneficiilor pe care le putem obţine prin derularea acestor activităţi.

Bibliografie
1. Băran-Pescariu, A.,  Parteneriat în educaţie, familie-şcoală-comunitate, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004.
2. Bocoş, M., Jucan, D., Fundamentele pedagogiei: teoria şi metodologia curriculum-ului: repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008.