Analogia și rolul ei în învățare (Eseu argumentativ)

Importanța și utilitatea analogiei a crescut de-a lungul timpului, astfel încât a obținut o răspândire pe scară largă în diversele discipline ale științei. Aceasta oferă posibilitatea unei argumentări pe cale inductivă. Ne permite reprezentarea unui gând sau a unei experiențe prin compararea cu un lucru, datorită anumitor similitudini.
Articolul vizează folosirea analogiei la clasă, ca metodă de dezvoltare a gândirii logice – cu exemplificare pe opera clasică „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi.

Etimologic, cuvântul „analogie” provine din două cuvinte grecești ce stau la originea lui: „ana” – conform cu…, de acord cu… și „logos” – tratat, studiu, rațiune, ca și analiză, anatomie / logaritm, logică. Prin traducere liberă, analogia ar însemna conformitate cu rațiunea, care presupune o corespondență sau o similitudine de elemente aparent diferite. Acestea pot fi ființe, obiecte, fenomene sau concepte, cu au anumite caracteristici comune. Caracteristicile analogiei:

• permite legătura cunoștințelor anterioare ale elevului cu cele noi;
• facilitează transferul de cunoștințe;
• ușurează vizualizarea conceptelor abstracte;
• antrenează folosirea construcțiilor și a modelelor;
• consolidează resursele expresive de comunicare.

Tipuri de relații, pe baza cărora se pot construi analogii:

A. de sinonimie: odihnă – relaxare; casă – locuință;
B. de antonimie: vorbăreț – tăcut; exoteric – ezoteric;
C. de intensitate: arde – încălzește; umed – ud;
D. de simbolistică: panteră – lux; lup – avariție;
E. de utilitate: busolă – orientare; termometru – temperatură;
F. de localizare: rector – universitate; primar – localitate;
G. funcțională: țăran – cultivă; învățător – educă;
H. caracterială: soare – strălucitor; zahăr – dulce;
I. prin complementare: ciocan – cui; aparat de sudură – electrod;
J. de asemănare: avion – vultur; submarin – balenă;
K. cauză – efect: soare – căldură; lovitură – durere;
L. parte – întreg: unghie – deget; perete – clădire;
M. materie primă – produs: piele – pantofi; struguri – must;
N. specie – gen: orez – cereale; cal – mamifer;
O. numerice: șiruri de numere.

Ajungem astfel la analogii de tipul:

• Pentru a alerga este necesar să înveți a merge, așa cum pentru a cânta este necesar a ști să vorbești.
• Așa cum fructul portocalului este portocala, fructul părului este para.
• Acoperișul este pentru o casă, așa cum coroana este pentru un arbore.

A nu se confunda analogia cu metafora sau cu similitudinea. Între ele există relații de incluziune.

Așa cum putem confunda analogia, o putem construi greșit, ajungând la ceea ce se numește sofism (raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului): Așa cum îl lași  pe fratele meu să stea afară până la ora 2, trebuie să mă lași și pe mine.

Pornind de la lista de lecturi pentru clasa a III-a, „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi este un izvor nesecat pentru construcții analogice, așa cum copilăria este sursa creativității în rândul celor ce țin pasul cu ea.

Autorul oferă atenției copiilor, de la început, prin „Fata de demult”: „o fată cenușie cu jarul ochilor în plete negricioase, ca bălăriile sărate ale mării”, folosindu-se analogia ca figură retorică obținută prin omologia și comparația fetei cenușii cu marea și a pletelor negricioase cu bălăriile sărate. Această asociere de cuvinte produce dezorientare în sufletul micilor cititori, așa cum întreaga carte va face, punându-i de multe ori în derivă emoțională, neștiind adeseori dacă să-i iubească pe Mițu sau pe Baruțu sau să-i pedepsească, după regulile aspre ale lui tătuțu și ale măicuței. Scriitorul continuă, introducându-ne prin intermediul alegoriei analogice în mitul celor 1001 de nopți, întreaga poveste a fetei care fusese osândită la tăierea capului datorită unei greșeli fiind similară copilăriei lui Mițu și a lui Baruțu. Fata își poate prelungi viața cu fiecare poveste pe care o spune împăratului, așa cum cei doi frați găsesc diferite variante prin care pot atrage iertarea părinților. Metafora este și ea ajutor de nădejde în analogie. Papura de catifea cusută cu aur pe care șade fata reprezintă brațele pline de confort ale părinților. Aceasta trebuia să  depene furca de basme în auzul împăratului, așa cum odinioară depăna furca de tors ca să facă covoare din fire, așa cum istorioarele ei erau făcute numai din vorbe, așa cum fac stelele lumină numai cu văzduh.

Chiar și titlul cărții sugerează o analogie: cartea este pentru minte ceea ce jucăriile sunt pentru copii. Povestitorul trebuie să îndreptățească zi cu zi fărâma  de pâine pe care o gustă,  prin poveștile create, așa cum Mițu și Baruțu trebuie să își îndrepte comportamentul. Gâdele care amenință cu securea nereușita este asemenea lui tătuțu care cheamă țiganii să-l ia pe Baruțu pentru că a scuipat.

Până la urmă stăpânul iartă așa cum procedează de fiecare dată măicuța și tătuțu, fata scrie poveștile pe piei de căprioară ca să rămână urmașilor, așa cum prichindeii memorează regulile nescrise ale societății, pentru a le transmite mai departe urmașilor lor.

Concluzionând, facem o analogie: Arghezi a folosit analogia cu scop moral, pentru a sublinia importanța formării unui comportament frumos pentru Mițu și Baruțu. A folosit-o și în scop umoristic, comparațiile exagerate ducând deseori la amuzamentul elevilor.

Iar eu am încercat să vă vorbesc despre analogie și despre modalitățile de a o folosi la clasă, așa cum fata a împreunat năzăreala gândului și basmul cu lumea. Am încercat să aduc copilăria lângă filozofie la fel cum fata a pus cântecul să viețuiască și să zburde ca omul, încercând să sper că elevii mei, copii extraordinari, reușesc să învețe la fel de bine cum se ascund printre dălii și stupi, pitindu-se în leuștean și busuioc. Noi, cadrele didactice avem timpul mai mic, pentru ca ei, elevii noștri să ajungă mari. Ei vor povesti mai departe taina dulce a sufletului amar de dascăl, tulburat de atâtea schimbări neschimbătoare din o mie și una de clipe infinite de viață la catedră.

Bibliografie
1. http://razonamiento-verbal1.blogspot.com/2014/03/significado-etimologico-del-termino.html
2. https://vimeo.com/97123701
3. https://www.aprenderjuntos.cl/las-analogias-son-para-aprederjuntos-como/
4. Rodica Zafiu, „Argumentarea prin analogie:  CRITERII DE EVALUARE ŞI STRATEGII DE RESPINGERE”, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, București.
5. T. Arghezi, „Cartea cu jucării”, Editura Arthur, București, 2013.