Aspecte actuale ale siguranței online

Evoluţia tehnică furnizează un mediu digital fără frontiere şi fără bariere, în care copiii şi tinerii se transformă în cetăţeni digitali. Aceasta poate fi o experienţă benefică şi educaţională, în care generaţiile tinere pot înţelege atât aspecte comune cât şi diferenţe dintre oamenii din această lume, dar se poate constitui şi într-o experienţă negativă a utlizării internetului. Experiența negativă poate include fenomenul bullying, furtul de identitate şi abuzul online. Toate tipurile de ameninţări reprezintă o provocare majoră la adresa copiilor şi tinerilor şi necesită o abordare integrată, din partea tuturor. Educaţia şi sensibilizarea tinerei generaţii devine un aspect primordial, iar formele de apărare şi protejare devin modalităţi concrete de a înţelege că există întotdeauna o soluţie la o problemă întâlnită în mediul online.
Articolul încearcă să puncteze avantajele și dezavantajele utilizării internetului și să enumere un set de reguli care trebuie respectate mai ales de către tineri.

Utilizarea pe o scară tot mai largă a internetului determină un nivel fără precedent de servicii și informaţii care sunt accesibile prin intermediul unui calculator sau al unui dispozitiv mobil. Societatea informațională oferă copiilor şi tinerilor din ziua de azi, într-un timp record şi cu un singur clic de mouse, oportunităţi de accesare a unor noi informaţii şi de navigare în medii online diverse.

Termenul de “cetăţenie digitală”, utilizat din ce în e mai mult, implică necesitatea de a înţelege utilizarea noilor tehnologii într-un mod responsabil, de a comunica în spaţii online sigure, de a recunoaşte pericolele ce pot surveni în acest mediu şi de a găsi soluţii de rezolvare a problemelor apărute. De asemenea, un aspect important îl reprezintă modalitatea de administrare a informaţiilor personale şi asumarea responsabilităţii de a acţiona în mod corespunzător şi respectuos online. Printre regulile de comportare în mediul electronic pot fi incluse următoarele:

• Necesitatea de a deveni responsabili într-un mediu online;
• Accesul digital la informaţii nu trebuie restricţionat, oricine ar trebui să poată participa electronic în societate;

1. Tendințe în utilizarea internetului

Interesul manifestat în utilizarea lumii virtuale este determinat de mai mulți factori motivaționali: socializare, descoperire, competiție, provocare, identificare, optimizarea caracterelor, evitarea lumii reale. Cercetările arată că unele medii virtuale înregistrează o creștere exponențială a numărului de utilizatori ( de exp. Habbo, Neopets, Stardoll, IMVU, Poptropica, Club Penguin, Second Life, Barbie Girls) iar vârsta medie a acestora este sub 15 ani.

Există o serie de definiții ale lumii virtuale, unele fiind destul de contradictorii. Schroeder (1996) a definit temenul de mediu virtual sau realitate virtuală drept ”un afișaj generat de calculator care permite sau obligă utilizatorul/utilizatorii să aibă sentimentul de a fi prezent într-un alt mediu decât cel real și să interacționeze cu acel mediu”. Lumile virtuale sunt, în esență spații sociale ce prezintă o dinamică socială. Bell (2008) definește lumea virtuală ca o ”rețea sincronă și persistentă de oameni, reprezentată ca avatare, facilitată de computerele conectate în rețea”.

Accesarea zilnică sau aproape zilnică a internetului este un proces care nu poate fi stagnat sau refuzat. Conform cercetării realizate de Organizația Salvaţi Copiii, 86% dintre copiii din România  accesează internetul zilnic sau aproape zilnic, iar 90% dintre  aceştia utilizează cel puţin o reţea de socializare. În aceste condiţii, apare necesitatea de a comunica şi informa aspecte despre siguranţa în mediul online. Utilizarea pe scară largă a dispozitivelor mobile, folosirea aplicaţiilor şi a programelor reprezintă aspect care ne arată că tehnologia modelează viaţa zilnică şi societatea în general. Internetul este acum un fapt al vieții moderne: o sursă de distracție, de venituri sau o modalitate de a accesa informații sau de a cumpăra lucruri.

Sistemele de stocare a informaţiilor, circulaţia datelor, jocurile electronice etc. continuă să producă transformări în viaţa de zi cu zi, la nivel social, cultural, dar şi cognitiv.

Tehnologiile informaţiei şi comunicării au  produs modificări atât pozitive cât şi negative.

Excesul de informaţii este un aspect pe care tinerii nu îl pot gestiona şi verifica. Apariţia unor noi forme de comunicare a amplificat anumite probleme sociale (precum hărţuirea, autoizolarea, lipsa de intimitate etc.) iar tinerii trebuie să se adapteze şi în acelaşi timp să se protejeze împotriva pericolelor online. Din această perspectivă este necesară educaţia în domeniul noilor tehnologii a tinerilor, dar şi a părinţilor şi a cadrelor didactice în calitate de factori ai dezvoltării armonioase ai acestora.

2. Expunerea tinerilor la un conținut ilegal și/sau dăunător

Pentru o dezvoltare optimă a tinerilor şi pentru a evita expunerea acestora la un conținut nociv, a devenit o obligativitate păstrarea siguranţei în mediul online. Cunoaşterea riscurilor constituie etapa iniţială în evitarea şi contracararea lor.

Mediul educaţional şi părinţii sunt responsabili de activitatea copiilor din mediul online şi sunt cei care pot influenţa decizia unui tânăr de a folosi inteligent internetul.

Conţinutul informaţional ilegal sau dăunător poate schimba iremediabil viaţa zilnică a oamenilor, modalitatea de comunicare, capacitatea de înţelegere a lucrurilor, posibilităţile de dezvoltare şi exprimare. Din acest motiv, prevenirea pericolelor care se pot apărea în urma navigării online este un aspect esenţial.

Un set minimal de reguli ce trebuie promovate includ:

• Comunicarea cu persoane necunoscute trebuie evitată, întrucât intenţiile acesteia nu sunt întotdeauna bune;
• Informaţiile personale nu constituie obiectul publicării pe internet;
• Conturile şi parolele sunt confidenţiale şi nu trebuiesc publicate;
• Computerul personal necesită protecţiesi este obligatorie instalarea unui program antivirus.
• Orice informaţie postată în mediul online devine publică, deci trebuie verificată înainte de postare;
• Comunitarea online trebuie respectată. Persoanele care nu au o conduită favorabilă pot fi blocate şi raportate;
• Pe Interrnet pot exista informaţii false sau nocive. Din acest motiv site-urile accesate trebuie filtrate.

O tematică des abordată în studii sau articole privind tinerii şi internetul este cea legată de expunerea accidentală sau intenţionată a unui copil/tânăr la materiale vulgare, ofensatoare sau abuzive. Aceste materiale, care pot fi imagini, filme, texte sau fişiere audio instigă la violenţă, ură, discriminare şi pot avea efecte asupra dezvoltării psihice a tânărului. Consecinţele pot fi diverse, de la atitudini de imitare, desensibilizare, anxietate, până la stări traumatice. Din acest motiv, copiii şi tinerii necesită îndrumare pentru o alegere corectă şi sigură a site-urilor şi trebuie dirijaţi pentru evitarea acelor site-uri cu conţinuturi negative. Părinţii şi educatorii sunt cei care îi pot determina să respecte reguli, să acceseze portaluri instructive, să-i informeze în legatură cu situaţiile neplăcute care pot aparea în mediul online.

3. Hărțuirea online – Cyberbullying

Cyberbullying reprezintă forme ale abuzului psihologic comis prin intermediul tehnologiilor de informare si comunicare (Internetul, dispositive mobile, rețele de tip wireless sau bluetooth) cu scopul amenințării, intimidării sau insultării unor persoane. Cyberbullying poate include:

• Ofensarea repetată a unei persoane prin cuvinte şi imagini umilitoare transmise prin intermediul internetului, în scopul umilirii acesteia;
• Utilizarea unui conţinut abscen, a unor informaţii false sau jignitoare în special în rețelele sociale;
• Ridiculizarea unei persoane prin crearea unui profil/blog fals, conținând informații umilitoare;
• Excluderea intenţionată cu rea voinţă, a unei persoane dintr-un grup sau o comunitate online;
• Publicarea unor fotografii, videoclipuri, filme ale unei personae fără consimțământul ei, în scopul ridiculizării sau defăimării acesteia;
• Utilizarea abuzivă a folosirea abuzivă a tag-ului, în special pe rețele de socializare;
• Furtul de conturi şi parole confidenţiale pentru a avea acces la corespondența personală şipentru a transmite mesaje compromițătoare;
• Transmiterea intenţionată a unui mesaj virusat etc.

Acest fenomen poate avea o amploare mai mare decât hărțuirea față în față, deoarece, agresorul, profitând de o poziție de anonimat, poate săvârși acțiuni mai grave, iar abuzul poate genera un impact negativ asupra vieții personale a victimei.

În momentul în care un copil sau un tânăr înregistrează o scădere bruscă a performanțelor școlare sau devine nervos, anxios, depresiv (chiar cu gânduri suicidale) este imperios necesar anunțarea psihologului de către părinți, tutori sau educatori.

Întrucât școala dezvoltă o componentă a educației digitale, ea devine responsabilă pentru promovarea educații de protecție și siguranță în mediul online. Întreg mediul educațional trebuie să concure la elaborarea de strategii menite să depisteze și să elimine situațiile de hărțuire. Astfel, prin acțiuni de informare, discuții, dezbateri, asistență acordată atât victimelor cât și agresorilor, atât școala cât și familia pot preveni/elimina actele de hărțuire, intimidare sau amenințare.

4. Rețelele sociale și protecția datelor personale

Rețelele sociale reprezintă, în general, rețele de persoane care au scopuri comune (de exp.persoane pasionate de anumite domenii) dar și o rețea de utilizatori de internet, bazată pe anumite site-uri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți utilizatori, deja înscriși. Astfel, membrii unei rețele sociale sunt legați în mod informal și pot contribui la colectarea și diseminarea informațiilor pe întregul glob, având aplicații sociale, comerciale, politice și educaționale.

O problemă importantă pe care o ridică utilizarea rețelelor de socializare (Facebook, Flickr, Instagram, Pinterest, Twitter, Linkedin, YouTube, etc.) o constituie protecția datelor cu caracter personal. Deși există dispoziții legale care garantează siguranța și respectul pentru informațiile personale, aplicarea acestora în mediul online este mai dificilă. Deoarece majoritatea persoanelor nu cunosc măsurile ce se impun pentru protejarea activităților din mediul online este necesar ca informațiile personale (elementele de identitate, numerele de telefon, adresa fizică sau electronică, contul bancar, înregistrarea vocii, fotografii, informașii privind familia etc.) trebuie să rămână confidențiale. În cazul în care informațiile nu sunt setate corespunzător, fiind pe modul ”public”, orice utilizator poate avea acces la informațiile postate.

Un aspect important este faptul că cyber-infractorii asaltează rețelele sociale într-un ritm accelerat, iar odată cu evoluția tehnologiilor de comunicație și a internetului metodele infractorilor virtuali s-au diversificat.

Securitatea digitală implică precauții electronice cum ar fi protecția împotriva virușilor, backup de date, necesare pentru a garanta protecția.

Protecția calculatorului personal este un proces relativ simplu chiar dacă natura amenințărilor poate varia de la furtul de hardware la software-ul foarte sofisticat încorporat pe computer. Măsurile de securitate esențiale pentru protecția datelor computerului personal cuprind:

• Efectuarea back up (copie de rezervă) la intervale de timp;
• Utilizarea unui antivirus cu o bază de date completă;
• Descărcarea fișierelor (de tip word, PDF sau alte tipuri) și deschiderea acestora cu un program corespunzător iar nu cu ajutorul browser-elor;
• Virusul se poate răspândi doar prin deschiderea unui fișier infectat sau prin pornirea unui disk infectat și nu pot infecta calculatorul doar prin citirea mail-ului sau prin prezența online. În acest sens se recomandă să nu se deschidă fișierele executabile primite în mail-uri nesolicitate;
• Utilizarea Firewall pentru a modera fluxul de date care iese și intră în calculator;
• Utilizarea unor parole atât online, cât și pentru fișierele din calculator;
• Utilizarea unui pop-up blocker, deoarece ferestrele pop-up, chiar dacă sunt folosite în scopuri publicitare, pot ascunde programe malițioase.

Bibliografie:
1. www.digitalcitizenship.net/Nine_Elements.html
2. www.sulake.com/press/releases/2008-04-03-Global_Habbo_Youth_Survey.html