Comunicarea didactică ca formă particulară de comunicare interumană

Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele, cu excepţia unuia, m-aş hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii, căci el mi-ar permite să le recuperez rapid pe toate celelalte.” (Webster, 1998 apud Săucan, 2002, p.9). Pornind de la aceste cuvinte, putem afirma, fără putinţă de tăgadă, că nevoia de comunicare este, devine esenţială în cele mai variate arii ale existenţei noastre. A trăi înseamnă a comunica. Comunicarea stă la baza organizării sociale, coagulând şi controlând raporturile „orizontale”dintre oameni, dar angajează totodată şi aspiraţiile lor „verticale” într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii.
Articol integral