Evaluarea tradițională – evaluarea modernă. Analiză critic-constructivă

Evaluarea tradițională și evaluarea modernă reprezintă două abordări distincte în contextul evaluării performanței, cunoștințelor și abilităților elevilor. Aşezarea ȋn oglindă a evaluării tradiţionale şi a evaluării moderne fiind o sarcină dificilă dar necesară. Dincolo de diferenţiere, trebuie să ţinem cont de continuitatea, trecerea firească de la tradiţional la modern.
Abordarea binomului „evaluare tradiţională- evaluare modernă” ȋntr-o analiză critic-constructivă necesită argumentul că acestea nu sunt separate ȋn abordări şi nici nu se exclud una pe cealaltă, coexistând ȋn spaţiul şcolar. Ȋn multe sisteme de ȋnvăţământ, dar şi ȋn cel din România, se ȋncearcă, cel puţin la nivel teoretic, accentul pe evaluarea modernă, bazată pe competenţe, pe procesele cognitive ale elevului, cât şi pe competenţe ale personalităţii. La nivel practic se promovează evaluarea centrată pe procesul ȋnvăţării, pe cogniţie şi metacogniţie. Articol integral →