Punctuaţia în limba română

Interpretarea aspectului grafic al variantei scrise a limbii se înscrie într-o tendință relativ nouă, manifestată atât în cercetările de la nivel internațional, cât și în cele de la noi. Noi cercetări „revitalizează” planul scrierii, nu pentru a anula importanța planului vorbirii, ci mai ales pentru a le confrunta, în încercarea de a ameliora înțelegerea și utilizarea ambelor.
Propun în cele ce urmeză o trecere de la scriere, în general, către un aspect particular, punctuația. Scrierea, formă de manifestare a limbii, presupune transformarea gândirii în fraze realizate prin semne, într-o ordine specifică, dată de necesitatea de a transmite un sens. Necesitatea de a evita ambiguitatea duce mai întâi la izolarea cuvintelor, la notarea unor semne de punctuație, la delimitarea de paragrafe.
Articol integral →