Articolul are ca subiect rolul planului de intervenție personalizat în recuperarea pierderilor de învățare la ciclul primar, pornind de la o distincție frecvent neglijată în practică: planul poate rămâne o formalitate completată o singură dată, la începutul intervenției, sau poate deveni un instrument de lucru consultat și ajustat periodic, pe baza progresului real al elevului. Textul propune, pornind de la o practică aplicată, câteva repere concrete care fac diferența între cele două situații: formularea obiectivelor, frecvența monitorizării și legătura directă dintre plan și activitățile de recuperare efectiv folosite la clasă.