Educația incluzivă reprezintă o paradigmă modernă ce provoacă instituțiile de învățământ preuniversitar de masă la o reevaluare și valorificare strategică a resurselor disponibile, cu precădere a celor umane, în scopul facilitării accesului și participării echitabile la actul educațional pentru toți subiecții comunității locale. Demersul investigativ de față își propune să analizeze comparativ eficiența intervenției profesorului itinerant și de sprijin în diminuarea disparităților cognitive și adaptative. Cercetarea vizează, pe de o parte, elevii cu cerințe educative speciale (CES) integrați în școli incluzive care beneficiază de curriculum adaptat și suport specializat și, pe de altă parte, elevii cu CES din unități școlare lipsite de asistența unui profesor de sprijin.