Creativitatea în orele de educație plastică la ciclul primar

Noţiunile în ciclul primar constituie baza de pornire pentru gimnaziu. Cel mai adesea descoperim însă că elevii sunt mai interesaţi şi participă cu mai mult suflet la activităţile creative. Acest lucru nu înseamnă că noi, ca şi învăţători, nu putem să-i facem pe elevi să conştientizeze cât de  necesare sunt cunoştinţele însuşite în clasă, în desfăşurarea cu succes a altor activităţi.

Motto: “Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce descurajarea o înăbuşă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma  în floare”.  T. Carlyl

Ştim cu toţii că elevii noştri sunt interesaţi de ceea ce facem la şcoală, mai ales pentru faptul că aducem întotdeauna ceva nou în viaţa  cotidiană. Creativitatea este un fenomen  complex,  dar  actual  şi  vital  pentru  viitor,  este  fereastra  larg  deschisă  ce-i  dă  imaginaţiei  aripi,  iar  viselor  contur şi  împlinire. Să păstrăm această fereastră mereu  deschisă, pentru a primi în suflet mereu lumină, căldură şi prospeţime!

În predarea educaţiei plastice, învăţătorul are un rol deosebit de important, în formarea “omului creativ”, a celui care poate distinge valoarea de nonvaloare, care îşi doreşte să trăiască într-un mediu plin de culoare. În consecinţă, noi învăţătorii suntem “creatorii” oamenilor de mâine şi de aceea trebuie să-i educăm cum se cuvine.

Condiţii ale stimulării creativităţii artistice:

• conduită creativă a cadrului didactic;
• climatul în care se desfăşoară lecţia;
• dobândirea unor cunoştinţe specifice;
• dezvoltarea gândirii artistico-plastice a elevilor;
• realizarea corectă a evaluării;
• libertatea şi respectul acordat capacităţilor copiilor;
• utilizarea unor metode de stimulare a creativităţii artistice.

Să fii creativ înseamnă să ai mai multe şanse de a reuşi în plan profesional şi social, dar şi personal.  Creativitatea nu este o materie care se învaţă la şcoală, nu există o reţetă pe care o poţi aplica, pentru a stimula creativitatea copiilor. Copiii, pentru a fi creativi,   trebuie să  dispună de  spontaneitate, adică acea pornire  liberă, de orice fel de constrângeri sau limitări, irezistibilă, materializată, cu orice fel de instrumente sau materiale de a colora, desena, modela, zgâria etc., fără  a cere ajutorul cuiva din jur, inventând rapid, uneori „dintr-o dată”, soluţii sau rezolvări cel puţin şocante vizual, dar trebuie să aibă şi  antrenament, care înseamnă exersarea sistematică, în forme şi în modalităţi de învăţare, adecvate  vârstei şi ritmului propriu de înaintare şi preocupării dominante a fiecăruia, a aptitudinii de a colora, desena etc.

Factorii care influenţează creativitatea la copii sunt:

• factori interni, care ţin de trăsăturile de personalitate ale copilului – interesele copilului, abilităţile de învăţare, temperamentul;
• factori externi, care ţin de mediul social în care trăieşte copilul – familia, şcoala, prietenii, activităţile extraşcolare.

Şcolarul mic este foarte activ şi cu o puternică dorinţă de a cunoaşte. Imaginaţia sa, care până nu demult viza lumea mirifică a poveştilor, trebuie să fie îndreptată, educată pentru a produce, astfel încât  să stimuleze creaţia. Elevii trebuie îndrumaţi să pătrundă sensurile multiple ale lucrurilor, relaţiilor logice între fenomene, să-şi folosească cunoştinţele dobândite în activitatea practică, să-şi însuşească tehnicile unei bune instruiri.

Un rol improtant îl ocupă învăţarea prin „descoperire”, astfel că elevul ca şi un om de ştiinţă va trebui să studieze, să descopere, să interpreteze. Elevilor trebuie să li se permită iniţiativa de a gândi independent, de a se încrede, sub îndrumarea învăţătorului,   în propria persoană.

Stimularea creativităţii copilului în domeniul artistico-plastic, ţinând cont de valenţele formative,  îl face pe acesta să le folosească în toate domeniile vieţii. Activitatea de educaţie plastică reprezintă mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ al copilului de vârstă şcolară. Principiile care stau la baza procesului de stimulare a creativităţii copilului şcolar pot fi sintetizate după cum urmează: fiecare copil se naşte cu un potenţial creativ, care se transformă în capacitate efectivă atunci când este stimulat şi orientat pozitiv; în stimularea creativităţii sunt vizate următoarele dimensiuni ale personalităţii: dezvoltarea emoţională, cognitivă şi socială, dezvoltarea  creativităţii copilului de vârstă şcolară se realizează prin  joc.  Învăţătorii  pot încuraja creativitatea astfel:  prin crearea  unui mediu care permite copilului să exploreze şi să se joace fără restrângeri exagerate,  prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta rezolva o problemă,  prin alocarea de  suficient timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităţilor, pentru trecerea de la ideile obişnuite la idei mai originale.

Încă de când este foarte micuţ, pe copil îl putem implica în  tot felul de activităţi  artistico-plastice.  Nu trebuie să ne propunem de la început  o temă  dificil de realizat, ci să lăsăm lucrurile în voia lor şi nevoia de a ne simţi bine, făcând ceva împreună cu copilul, să fie mai mare decât dorinţa de a obţine un rezultat anume. Dacă ne bucurăm, comunicăm cu copilul şi-i menţinem interesul pe parcursul diferitelor etape, e o mare realizare. Copilul  trebuie  încurajat şi  apreciat  cât  mai des,  oridecâte ori  realizează  o  anumită temă,  făcându-l astfel  să  prindă  o  încredere  şi  mai  mare  în  el,  făcându-l astfel  să  se  diferenţieze  de  restul  colegilor.

Mai târziu, putem să reluăm respectiva activitate  şi să obţinem ceva şi mai frumos. De cele mai multe ori vom fi surprinşi să constatăm că acestuia i-a plăcut tare mult  şi  că  „mai vrea”  să  facă  încă  o dată  acelaşi  lucru.  Cele mai reuşite activităţi sunt cele în urma cărora obţinem  ceva,  care poate  fi  folosit chiar de copil.

Activităţile nu trebuie să fie pretenţioase sau costisitoare, astfel încât nu ne trebuie cine ştie ce materiale. Cu cât sunt mai puţine şi mai simple, cu atât creativitatea şi originalitatea vor fi mai stimulate.  Copilul va fi foarte mândru de „realizările” lui. Experienta  a demonstrat de fiecare dată că orice copil posedă potenţial creativ, iar creativitatea este educabilă.  Fiecare cadru  didactic  îşi  doreşte  să  aibă  şcolari  care să  picteze,  să  deseneze  foarte  frumos,  dar  nu  pot  fi  toţi  creativi,  cum  de  altfel  nu  toţi  copiii  creativi,  sunt  şi  inteligenţi. Desenul  şi  pictura  au  darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente. De aceea este atât de importantă cultivarea creativităţii, pentru că în fiecare moment, în fiecare situaţie dificilă, copilul să fie capabil să găsească cel puţin o ieşire, o rezolvare alternativă şi astfel să poată alege ce este mai bun.

Bibliografie:
Dănescu E.,  Ilie V. (2004). Cunoaşterea  şi stimularea potenţialului creativ la copiii
mici. Editura Universității din Piteşti.
Cosmovici A., Iacob L.. (1998). Psihologie școlară. Editura Polirom, Iaşi.
Matei N.C. (1992). Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ. E.D.P., Bucureşti.