Cum influențează cadrul didactic inteligența emoțională a copiilor?

Calitatea relației profesor-elev este foarte importantă și este o bună relație atunci când implică deschidere, transparență, grijă față de celălalt. Limbajul acceptării ajută elevul să se înțeleagă și să-și accelereze drumul spre independență. Ascultarea activă implică relaționarea cu elevul și asigură eficiența comunicării. Copiii au nevoie de susținere pentru a înțelege lumea în care trăiesc și este important să le dezvoltăm sentimentul comuniunii sociale și dispoziția spre colaborare. Profesorul este un model pentru elevi și aceștia vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile.

În activitatea instructiv-educativă este crucială calitatea relației profesor elev (Gordon & Burch, 2011). Foarte importante sunt aptitudinile de comunicare ale profesorului, deoarece vorbirea poate fi distructivă pentru relaţii sau le poate întări, dialogul poate apropia elevii de profesor sau îi poate îndepărta.

Relaţia profesor-elev este bună atunci când implică (Gordon & Burch, 2011): deschidere sau transparenţă, grija faţă de celălat, interdependenţă, diferenţiere şi satisfacţie mutuală. Se recomandă profesorilor folosirea unui limbaj al acceptării şi folosirea ascultării active.

Atunci când o persoană este capabilă să simtă şi să comunice acceptare sinceră a altcuiva, ea posedă capacitatea de a fi un factor de sprijin eficient. Acceptarea celuilalt este un factor important în păstrarea unei relaţii în care individul se poate dezvolta, poate efectua schimbări constructive, poate învăţa să-şi rezolve problemele, poate deveni mai productiv şi mai creativ şi îşi poate folosi întregul potenţial. Limbajul acceptării le permite copiilor să-şi împărtăşească sentimentele şi problemele. Profesorul poate ajuta un elev să înveţe să se accepte şi să dobândescă un sentiment al propriei valori şi poate accelera drumul lui spre independenţă.

Ascultarea activă este o metodă de ascultare care asigură înţelegerea a ceea ce se comunică de fapt, implică relaţionarea cu elevul şi îi oferă elevului dovada înţelegerii din partea profesorului. Prosesul de decodare al mesajului este esenţial pentru procesul de comunicare, dar noi nu ştim cu siguranţă dacă decodarea a fost exactă şi nici elevul nu ştie dacă a fost înţeles. Atunci, cerem feedback înainte de a răspunde. Folosim propriile cuvinte pentru a reformula mesajul elevului şi el va avea ocazia să confirme sau să aducă clarificări.

Pentru o ascultare activă eficientă este necesar ca profesorul (Gordon & Burch, 2011):

• să aibă încredere în capacitatea elevilor de a-şi rezolva singuri problemele;
• să accepte cu adevărat sentimentele exprimate de elevi şi să înţeleagă că acestea sunt, de multe ori tranzitorii. Ascultarea activă îi ajută pe elevi să treacă de la o stare la alta;
• să vrea să îi ajute pe elevi şi să-şi facă timp pentru asta;
• să fie alături de elevi, dar să-şi păstreze o identitate proprie;
• să înţeleagă că elevii rar încep direct împărtăşirea problemei. Ascultarea activă îi ajută să se clarifice şi să se îndepărteze de modul iniţial de prezentare a problemei;
• să respecte intimitatea şi natura confidenţială a ceea ce elevii le-ar putea împărtăşi.

Ascultarea activă este o unealtă foarte utilă în facilitarea învăţării, pentru creearea unui climat în care elvii să se simtă liberi să gândească, să discute, să pună întrebări, să exploreze. Ascultarea activă îi ajută pe elevi  (Gordon & Burch, 2011):

• să-şi gestioneze şi să-şi domolească sentimentele puternice. Exprimarea sentimentelor îi ajută să se elibereze de ele şi, astfel, să se poată întoarce la activitatea de învăţare;
• să înţeleagă că nu trebuie să le fie frică de propriile emoţii;
• să ajungă la adevărata problemă;
• ascultarea activă facilitează rezolvarea problemei de către elevi;
• ascultarea activă plasează responsabilitatea de partea elevului – va fi sarcina sa să-şi analizeze şi să-şi soluţioneze problema;
• îi face pe elevi mai dispuşi să-i asculte pe profesori.

Ascultarea activă promovează o mai bună relaţie între profesor şi elevi. Elevii care sunt ascultaţi de profesorul lor au un sentiment crescut al propriei valori.

Pentru o bună desfăşurare a activităţii, este important să acceptăm sentimentele elevilor (Faber, Mazlish, Nyberg, & Templeton, 2010). Atunci când sentimentele elevului sunt negate, acesta se descurajează repede, când sentimentele lui sunt identificate şi acceptate, acesta este încurajat să îşi dea silinţa.

Pentru a creşte nivelul de cooperare al elevilor cu profesorul, este indicat a descrie problema în loc de a acuza sau de a da comenzi; a oferi informaţii, o variantă, noi posibilităţi; folosirea unui cuvânt sau gest care să îi încurajeze să se gândescă la problemă şi la ceea ce e de făcut deoarece elevilor nu le place să asculte explicaţii lungi.

În rezolvarea unei probleme, situaţii dificile, sentimente şi necesităţile atât ale elevilor cât şi a profesorului sunt extrem de importante. Etapele procesului de rezolvare a problemei sunt  (Faber, Mazlish, Nyberg, & Templeton, 2010):

• ascultarea/ observarea sentimentelor şi necesităţilor elevilor – este cel mai important pas. Elevii cooperează mai bine dacă li se arată că sentimentele lor sunt luate în considerare;
• rezumarea punctului lor de vedere;
• exprimarea propriilor necesităţi şi sentimente în mod concis;
• invitarea clasei să facă o analiză completă a situaţiei pentru a găsi o soluţie;
• scrierea tuturor ideilor, fără a le evalua;
• alegerea, împreună a soluţiei de urmat şi stabilirea unui plan de punere a acesteia în practică.

Copiii au nevoie de susţinere atunci când încercă să înţelegă lumea în care trăiesc şi să îţi găsescă un loc în aceasta. (Faber, Mazlish, Nyberg, & Templeton, 2010)

Progresul afectiv se realizează datorită experienţei reale, în care elevul are unele satisfacţii şi oprelişti, ceea ce duce la aprobarea şi îndrăgirea unor activităţi şi la ocolirea, dispreţuirea altora. Activitatea elevilor trebuie organizată în aşa fel încât să ducă la rezultate pozitive în raport cu obiectivele educaţionale (Cosmovici & Iacob, 1999).

Este important să dezvoltăm la elevi sentimentul comuniunii sociale, dispoziţia spre colaborare, solidaritatea socială şi acest lucru este posibil prin organizarea unor activităţi pe grupe, activităţi în afara clasei, excursii, concursuri.

Recompensa meritată este un factor deosebit de stimulator în formarea sentimentelor superioare în context şcolar. Un elev poate învăţa bine dintr-un sentiment al datoriei, dar bunele rezultate pot avea ca urmare formarea unui interes pentru materia respectivă. Succesele şcolare au drept efect şi formarea unei atitudini pozitive faţă de muncă.

Exigenţa cadrului didactic este importantă, pentru că numai prin eforturi serioase e posibilă realizarea unui progres intelectual şi atunci activitatea din şcoală e privită ca importantă şi devine sursă de eforturi zilnice, dar şi de satisfacţii.

Participarea afectivă a cadrului didactic este extrem de importantă. El este un model pentru elevi şi aceştia vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile. Dragostea pentru disciplina pe care o predă, încrederea în posibilităţile elevilor trezeşte interesul acestora, dă vânt aspiraţiilor şi profesorul rămâne o icoană vie în mintea elvilor săi. „Fără a fi actor, el trebuie să participe cu însufleţire la miracolul creşterii inteligenţei, al înfiripării de idealuri la fiinţele doritoare să cunoască şi stăpânească lumea” (Cosmovici & Iacob, 1999).

Bibliografie

Cosmovici, A., & Iacob, L. (1999). Psihologie şcolară. Iaşi: Polirom.
Faber, A., Mazlish, E., Nyberg, L., & Templeton, R. A. (2010). Comunicarea eficientă cu copiii acaasă şi la şcoală. Bucureşti: Curtea Veche.
Gordon, T., & Burch, N. (2011). Profesorul eficient. Bucureşti: Editura Trei.
Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educaţiei. Iaşi: Polirom.