Cum să NU învățăm limba engleză

Dezvoltarea competențelor lingvistice în limba engleză reprezintă un deziderat și o prioritate pentru majoritatea celor implicați în domeniul educației: elevi, profesori și părinți. Articolul identifică patru strategii de învățare care, deși se bucură încă de popularitate, nu reușesc să producă rezultatele dorite.
În cei 20 de ani de activitate didactică, am întâlnit numeroase situații pe care le-aș putea încadra cu toată convingerea la rubrica „Așa nu se învață limba engleză”. Din motive obiective, voi selecta doar patru dintre acestea în rândurile următoare, încercând să demonstrez lipsa de relevanță sau eficiența redusă a acestora în contextul actual, al globalizării limbii engleze și al influenței exercitate de această limbă “străină” în absolut fiecare domeniu al existenței noastre.

Cu regret, voi începe cu o metodă de învățare foarte apreciată încă de pe vremea studierii limbilor clasice: memorarea și reproducerea unor liste interminabile de cuvinte și expresii noi. În ciuda efortului depus pentru asimilarea acestor cunoștințe de vocabular, competența lingvistică într-o limbă străină nu înseamnă abilitatea de a recita zeci, sute de perechi lexicale mai mult sau mai puțin bilingve la o vârstă fragedă sau într-un timp record. Un exemplu simplu, dar elocvent poate fi cuvântul „bancă” din limba română, care se poate metamorfoza în limba engleză în cel puțin trei moduri: ”desk” (=pupitru, birou), ”bench” (=mobilier stradal) și ”bank” (= instituție bancară). Memorarea mecanică a acestor cuvinte, în absența semnificațiilor logice ce țin de contextualitatea și funcționalitatea lor, va rămâne un demers formal, lipsit de utilitate. Prin urmare, atunci când dorim să învățăm o limbă străină ar trebui să acceptăm încă de la început ideea că dezvoltarea abilităților de comunicare presupune achiziția graduală a unor expresii și sintagme din ce în ce mai complexe, preluarea responsabilă a unor manifestări contextuale și culturale ale limbii și exersarea personalizată a acestora, nicidecum învățarea mecanică a unor concepte izolate, în absența unui mesaj real pe care dorim să îl comunicăm sau a unui receptor care să îl primească.

O altă modalitate de lucru folosită excesiv în ultimii ani este “google- translate”, un serviciu gratuit de traducere disponibil online în peste 100 de limbi. Deși este un instrument similar dicționarului tradițional, fiind o versiune modernă, mai accesibilă și, prin urmare, mai facilă și mai rapidă a acestuia, atunci când este folosit pentru traducerea unor mesaje scrise în limba română, nu numai rezultatul va fi unul nesatisfăcător, ci și procesul de învățare va fi unul profund viciat. Așadar, pentru efectuarea temei pentru acasă, este bine de știut că unui program de traducere care funcționează exclusiv statistic îi lipsesc atât capacitatea de a sesiza atitudinea sau intențiile celui care produce mesajul, cât și cunoștințele de sintaxă, morfologie, stilistică și pragmatică necesare unui transfer lingvistic corect. Prin urmare, recomand utilizarea unor modele autentice în producerea de mesaje orale și scrise, a unor itemi care vizează completarea de mesaje lacunare într-o etapă inițială și a unor eseuri structurate sau a unor modele autentice în cazul nivelului avansat.

Un alt „NU” categoric trebuie asociat întrebării “Pot să învăț să vorbesc și să scriu în limba engleză fără să citesc sau să audiez mesaje în această limbă?” deoarece capacitatea de a dezvolta abilitățile de producere a unor mesaje orale și scrise într-o limbă de studiu ca limba engleză, mai exact perechea speaking-writing, se bazează, mai întâi de toate, pe existența și exersarea abilităților de receptare, pe tandemul reading-listening. În consecință, trebuie să conștientizăm faptul că, pentru a deveni capabili să comunicăm într-o altă limbă, trebuie să ne expunem cât mai frecvent unor contexte de comunicare în limba respectivă, să participăm activ la situații cât mai naturale de manifestare lingvistică și culturală a acesteia și care să fie relevante atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ.

În sfârșit, dar nu în cele din urmă, metoda traducerii sau folosirea limbii materne pentru a intermedia demersul lingvistic într-o limbă străină este o altă premisă greșită care trebuie descurajată. Pe de o parte, transferul sensului unui mesaj nu este posibil fără a identifica prezența unor diferențe majore (la nivelul topicii frazei, de exemplu), iar pe de altă parte, traducerea “word-for-word” sau „mot-a-mot” din limba română în limba engleză presupune existența aceluiași nivel de competență lingvistică, fie acesta de bază, independent sau experimentat după cum se precizează în Cadrul Comun European. Este bine de știut, de asemenea, că nu doar cunoștințele teoretice și practice, ci și abilitățile reale de traducător fac posibilă tranzacția semantică și culturală a conținuturilor lingvistice. Un exemplu pe care îl folosesc în sala de clasă pentru a evidenția supremația ”fondului” în detrimentul „formei”,  este proverbul ”Blood is thicker than water”, al cărui corespondent în limba română poate fi “Sângele apă nu se face”, ambele mostre de înțelepciune populară subliniind importanța relațiilor de familie într-un mod specific evoluției culturale proprii.

În concluzie, dacă doriți să învățați limba engleză, selectați și utilizați termeni specifici și expresii tipice acestei limbi, cunoștințe adaptate vârstei, nivelului de competență, exersați modele lexicale și culturale aparținând unor domenii de interes- începând cu întrebări și răspunsuri adecvate, texte non-autentice pe teme din ce în ce mai puțin familiare, folosind pas cu pas, în mod natural, conștient și eficient, fără intermediere și fără metode rapide de rezolvare a sarcinilor de lucru, limba engleză atât în comunicarea academică, cât și în cea personală sau profesională.