Dificultăți de învățare ale copiilor cu ADHD

Învățătorul trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilitățile intelectuale, precum și particularitățile temperamentale și caracteriale. Cunoscând specificul copilului cu ADHD îi poate veni în sprijin pentru ca neajunsurile cauzate de acest sindrom sa fie diminuate.

Investit cu nobila sarcină de educare, învățătorul trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilitățile intelectuale, precum și particularitățile temperamentale și caracteriale. Învățătorul se preocupă de socializarea școlarului prin integrarea lui în mediul școlar, dar îi oferă prilejul să cunoască și mediul înconjurător. În acest timp observă cum se comportă copiii nu numai în școală, dar și în afara școlii.

Copiii cu ADHD își fac tot mai simțită prezența în învățământul de masă. Zburdălnicia și voioșia  este comuna tuturor elevilor dar cei ce suferă de acest sindrom depășesc cu mult pragul: își însușesc obiecte ale colegilor, se manifestă brutal în fața refuzului acestora, încearcă să atragă atenția celor din jur prin violență, deranjează orele prin neastâmpărul lor, manifestă dezinteres pentru activitatea școlară.

Acești elevi au, deseori, dificultăţi asociate de citit, scris, ortografie, matematică, limbaj. Ei se descurcă mai greu la testele aplicate la sfârșitul unității de învățare , la testele individuale. Incidența acestor probleme de învățare specifice este citată de regulă ca fiind între 35 şi 50% din cazuri, ceea ce înseamnă că se manifestă la aproape jumătate din copiii cu ADHD.

ADHD mai prevesteşte şi alte neajunsuri şcolare din cauza faptului că intelectul lor e afectat de neatenţie, o memorie slabă şi un control slab al impulsurilor. Când la acestea se adaugă şi dificultăţi de învăţare specifice, copilul se confruntă cu probleme de două ori mai mari.(Dr. Christopher, Green; Dr. KitChee, 2009).

Aceştia au performanţe scăzute la citit, scris sau calcul matematic, motiv pentru care le sunt afectate rezultatele şcolare. Unii dintre ei au tulburări de învăţare, mai ales la scris şi citit, în timp ce la alte materii se descurcă bine, iar din punct de vedere al inteligenţei sunt normal dezvoltaţi. Deseori sunt neîndemânatici şi au dificultăţi de coordonare, ceea ce duce la un scris dezordonat şi neciteţ. Încă din perioada preşcolară se pot observa întârzieri în dezvoltare, mai ales în achiziţia limbajului, în desen sau în coordonarea mişcărilor. (Dopfner, M.; Schurmann, S.; Lehmkuhl,G., 2004)

Mulţi copii cu ADHD au probleme cu memoria de lucru – abilitatea de a ţine minte informaţia pentru a o putea folosi. Unii au probleme cum trebuie să-şi amintească, mai ales cum să găsească informaţia stocată. Desigur, copiii se luptă şi cu atenţia, o premisă a memoriei. Ambele sunt esenţiale pentru învăţare şi pentru reuşita şcolară. Ţinând informaţia online, memoria de lucru îi permite elevului să urmeze instrucţiuni, să-şi amintească o întrebare în timp ce ridică mâna pentru a răspunde şi să reţină informaţia nouă care îi trebuie.

Cu cât este mai puternică memoria de lucru, cu atât este mai lung timpul de reţinere şi utilizare a materialului nou – şi cu atât mai mare este şansa copilului de a-şi aminti informaţia nouă în ora sau ziua următoare, sau poate, peste mai mult timp.

Copilul cu ADHD are o viteză mică de procesare a informaţiei: citeşte, scrie şi răspunde lent. Îi ia de două ori mai mult să-şi facă tema, lucrarea în clasă sau testele şi nu are, de regulă timp să-şi verifice răspunsurile. Are dificultăţi în a-şi aminti lucruri stocate în memorie: formule algebrice, cuvinte într-o limbă străină, evenimente istorice sau reguli gramaticale. Ei sunt dezavantajaţi de problemele de atenţie, memorie şi control executiv – funcţie a creierului care determină probleme în stabilirea priorităţilor, planificării, în stabilirea judicioasă a timpului, anticiparea consecinţelor, învăţarea din greşeli şi adaptarea la normele sociale.

Neatenţia care îi caracterizează pe aceşti copii, îi afectează negativ atunci când se confruntă cu sarcini şi situaţii care presupun efort susţinut, de ex. citirea – pentru redare, scrierea unui eseu, rezolvarea problemelor de matematică lungi sau studiul pentru testare.

Copilul cu ADHD are probleme cu deprinderile de studiu – tehnicile care fac învăţarea mai eficientă şi mai plăcută, astfel:

• Nu are deprinderi bune de a lua notiţe, nu extrage informaţia importantă din lectură sau manual.
• Nu are un sistem eficient de notiţe sau pentru notiţe organizate.
• Are dificultăţi la pregătirea pentru teste, de ex.: nu ştie ce subiecte să studieze sau cum să le studieze.
• Este pasiv şi când studiază nu utilizează strategii de învăţare sau reţinere a informaţiei.
• Nu planifică şi nu are obiective când studiază sau îşi face temele.
• Nu monitorizează modul în care studiază, ex.: nu verifică dacă strategia folosită este bună sau dacă trebuie să-şi schimbe abordarea.

Un alt aspect deosebit de important – la care întâmpină, de asemenea, dificultăţi, este tema de casă. Astfel:

• Face tema incomplet sau deloc.
• Uită la şcoală cele necesare şi cărţile.
• Nu poate începe să se apuce de lucru, amână.
• Face tema în grabă şi neglijent.
• În timp ce îşi face tema, se gândeşte la altceva.
• Ia pauze dese, se mişcă încontinuu.
• Vrea să stea cineva lângă el când îşi face tema.
• Ascunde tema sau spune că a făcut-o la şcoală.
• Se supără când se vorbeşte despre temă şi bombăne.
• Uită conţinutul temei şi termenele pentru cele pe termen lung sau ale proiectelor.
• Uită acasă tema făcută.
• Uită să o dea profesorului.

Sfaturi pentru ameliorarea acestor dificultăţi

• Copilul va scrie toate temele într-un caiet separat
• Temele de casă vor fi rezolvate mereu în acelaşi loc
• Sursele de distragere a atenţiei, în timpul realizării temelor, vor fi reduse
• Temele se vor face la aceeaşi oră a zilei
• Se stabileşte împreună cu copilul timpul maxim acordat rezolvării fiecărei teme în parte
• Se alcătuieşte împreună cu copilul un plan de recompensare cu puncte pentru timpul acordat temelor de casă.(Dopfner, M; Schurmann,S.; Lehmkuhl,G., 2004)

Bibliografie
1. Dopfner, M; Schurmann,S.; Lehmkuhl,G., „Copilul hiperactiv şi încăpăţânat”, 2004, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
2. „Manual de bune practici pentru părinţi cu copii diagnosticaţi cu Tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate”;
3. Fundaţia de Abilitare ”Speranţa”, Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională ”Speranţa”, „Dificultăţi de învăţare la copiii de vârstă şcolară”, 2006, Timişoara;
4. Green;Dr. Kit Chee, „Să înţelegem ADHD”, Dr.Christopher, 2009, Ed. Aramis, Bucureşti;
5. Colette Sauve, House of Guides, „Copilul hiperactiv”, 2006, Bucureşti.