E-cartea – deschidere la lectură, prin eTwinning

Provocările tehnologiei contemporane ne pun în faţa unei confruntări cu cartea clasică. Etwinning mi-a înfiripat un joc de cuvinte, întrebându-mă dacă „Mai E-cartea” printre preferatele copiilor.
Elevii mei parcurg paginile cărților, descoperind informații din diverse arii de interes. Încă din clasa I am pornit pe drumul de întâlnire cu slova fermecată, transpunându-ne împreună în lumea celor mai mici (ne)cuvântătoare. În această lume, deschisă mai întâi de glasul dascălului primilor ani de școală, fiecare elev se imaginează ca fiind erou de poveste.
Dacă ar trebui să dau un singur argument pro-lectură, acesta ar fi nevoia adaptării sufletului de copil de la izvorul dulcii potriviri a cuvântului, întru menținerea pe calea deschisă spre împărăția vorbelor meșteșugite a ucenicilor cuvântului.

Fiecare an şcolar reprezintă pentru mine un nou început, fiecare zi a lui – o nouă provocare, fiecare oră de curs – un nou ”spectacol” pe scena devenirii vieţii, ai cărui ”actori” dobândesc împliniri cu fiecare interpretare a rolurilor didactice, dând farmec trecerii clipei, pricepând azi mai mult decât ieri, şi mâine mai mult ca azi.

Stabilind legăturile de încredere, bazate pe comunicare şi respect reciproc, reuşim să stârnim ecouri în sufletele tinere ale ”ucenicilor cuvântului”, trecând împreună peste greutăţile întâlnite pe drumul iniţiatic de împlinire, dezlegând tainele buchiilor şi ale calculelor, descătuşând spiritele dorinţei de cunoaştere şi ridicând barierele către libertatea cugetului.

Zorii zilei de azi încep călătoria spre mâine, în care, la fiecare pas, descoperim frumuseţea sufletului de copil,ajutându-l să îşi învingă temerile, sprijinindu-l să îşi înalţe spiritul liber – prin deschiderea aripilor gândului în plutirea dincolo de vâltoarea acestei lumi vremelnice.

”În momentul special al cooptării în rândul Ambasadorilor eTwinning RO 2013 gânduri de mulţumire îmi îndrept spre Dumnezeu, care m-a sprijinit pentru a trece încercările şi greutăţile acestui parcurs. Adâncă recunoştinţă mamei mele educatoare, Anuţa Morariu, care mi-a transmis zestrea de haruri necesare acestei profesii nobile, şi surorii mele, Crina, de la care am deprins multe din tainele învăţământului primar. Pioasă amintire celor care mi-au vegheat paşii, dintr-o lume mai bună, tatălui şi bunicilor mei, cei care mi-au deschis sufletul spre frumos, inoculându-mi pasiunea pentru dulcea potrivire a cuvintelor, iubirea pentru tot ce e frumos, aprecierea pentru trecutul şi tradiţiile acestui neam, înclinaţia spre legănarea pe aripile muzicii, admiraţia şi implicarea în fenomenul sportiv. Gânduri de recunoştinţă îndrept spre dascălii din grădiniţa, şcoala primară, şcoala gimnazială şi liceul pedagogic, adevărate exemple de devotament în domeniul educaţiei. Un gând special îl indrept spre d-ra Halăr, un model ce a inspirat generaţii şi generaţii de absolvenţi de liceu pedagogic, făcându-i să aprecieze punctualitatea, obiectivitatea notării şi pasiunea pentru meserie. Nu în ultimul rând,mulţumiri unor elevi minunaţi, alături de care am simţit că eforturile mele nu sunt zadarnice, şi că aceste seminţe bune presărate în sufletele lor vor rodi bogat în anii ce vor veni, aducându-le împlinirea, alături de părinţii ce le stau alături. Sentimente alese îndrept spre directorii unităţilor şcolare în care am muncit, alături de gânduri de apreciere către toţi colegii dedicaţi apostolatului educaţional, cu îndemnul de a continua munca de luminare a generaţiilor ce vin, trecând peste necazurile cotidianului, aprofundând sensul versurilor: Să poţi să crezi, când altii te înşală/ Să te ridici, când alţii te doboară/ Să poţi păstra ce alţii vor s-alunge/ Să râzi, chiar dacă sufletul îţi plânge/ Şi cald tu să rămâi, chiar de afară ninge/ Aceasta este arta de-a învinge.”

Etwinning mi-a înfiripat un joc de cuvinte, întrebându-mă dacă ”Mai E-cartea” printre preferatele copiilor.

Multa lume este de părere ca nu se mai citește de când a apărut calculatorul. Dar, oare, accesarea paginilor în format electronic nu are la baza tot citirea?

Calculatorul poate fi transformat într-un aliat, care să ne furnizeze deschiderea, prin imaginea dinamică a filmelor de prezentare, către imaginea statică exprimată de o planșă, sau o pagină atent selectată, din rândul lecturilor copilăriei.

Dacă  ne gândim la factorii care ar influența negativ deschiderea spre lectură, eu aș vedea ca un prim inamic starea materială precară și mediul familial necorespunzător dezvoltarii armonioase a personalității încă fragile a copilului de vârstă școlară.

Prin activitățile derulate încerc să le demonstrez membrilor comunității că puterea exemplului pozitiv funcționează, indiferent de etapele istorice prin care trecem.

Implicarea personală determină, în cele din urmă, și mobilizarea segmentelor societății în care evoluăm. Chiar daca nu pot schimba lumea, în ansamblul ei, cel puțin o pot îmbunătăți în domeniul în care activez, reamintindu-i valorile esențiale care ne-au facut să nu ne pierdem în vâltoarea erelor trecute: Credința, Iubirea și Speranța. Motivul literar al jertfei pentru creație mi se pare tot mai actual, gândindu-mă aici la creațiile durabile și nu la cele vremelnice.

Bucuria din ochii de copil, dată de atingerea obiectivelor fixate, este de neprețuit, iar pentru cei care vor să-și regăsească motivatia implicării, o perioadă de timp petrecută în mijlocul copiilor le-ar aduce răspunsurile la multe frământări existențiale.