Se mai interesează cineva de elevii și profesorii aflați în criză emoțională, cognitivă, comportamentală din cauza situației actuale?

Din 11 martie 2020, școlile sunt închise, iar cursurile sunt suspendate conform deciziei Ministerului Educației, la propunerea Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Urmează tot felul de adrese din partea decidenților din minister către inspectoratele școlare teritoriale și pe cale ierarhică în jos către directorii de școli, și cadrele didactice, prin care se solicită implicarea tuturor profesorilor în activități de învățare online cu elevii.
În contextual actual, ținând cont de evoluția situației din țară și de pe mapamond, decidenții politici de la noi ar trebui să se gândească și la faptul că multe persoane pot fi în diverse situații de criză, cei mai expuși fiind elevii, indiferent de ciclul de învățământ, dar mai ales să caute soluții viabile alături de specialiști, psihologi, sociologi și medici psihiatri. Am constat că există și o adevărată frică de „ceilalți” din partea celor mici și mari, însă e posibil ca în următoarea perioada să asistăm la multiple cazuri de agorafobie, indiferent de vârstă, și chiar la diferite tipuri de psihoze sociale. Decidenții din minister trebuie urgent să ia în considerare și acest aspect, iar părinții, pe cât posibil, să asigure o comunicare intrafamilială și activități diverse, mai ales cu cei mici.

Ca de obicei, Ministerul solicită și în genere plasează răspunderea către inspectoratele școlare județene și directorii de unități școlare. Apar tot felul de platforme online, clase virtuale de învățare, softuri educaționale, spații virtuale – digital.educred.ro – profesori inimoși care țin legătura cu elevii lor, însă se uită un lucru – învățarea la distanță nu este specifică celor mici și nici adolescenților, precum și faptul că nu toți elevii pot avea acces la acest tip de învățare. Trecem și peste faptul ca la o simplă căutare pe net găsim N! platforme educaționale online, spre exemplu, aprobată din anul 2018 de către minister ca și auxiliar didactic pentru elevii de clasele I-VIII, este Mykoolio – www.mykoolio.com/. Sunt de acord și cu faptul că aceste platforme de tip e-learning, permit tot felul de activități, au resurse asociate, evaluarea se face online/ offline, comunicarea este sincronă/ asincronă, însă câți dintre elevii din toate ciclurile de învățământ, după 2 săptămâni și ceva, mai sunt entuziasmați de acest tip de învățare?

În plus, în România avem și zone defavorizate, comunități într-un fel rupte de realitatea acestor zile, copii debusolați, părinți derutați și îngrijorați pentru ziua de mâine. Școala, așa cum o știam toți cu elevi, profesori, părinți, s-a mutat în case/ apartamente de bloc, iar presiunea asupra celor mici va ajunge probabil la o valoare critică.

Mulți dintre elevi stau în fața calculatorului încă de la ore matinale până târziu, neavând posibilitatea de a mai ieși în aer liber. Există puține dovezi care să susțină afirmațiile conform cărora programele TV și softurile educaționale pot îmbunătăți abilitățile sociale și lingvistice ale elevilor. Conform studiilor realizate de medicii pediatri americani și specialiștii în domeniul sociologiei și științelor educației publicat de AAP – American Academy of Pediatrics, programele TV și filmele educaționale nu au relevanță pentru copii. Noile orientări și recomandări în domeniu indică interzicerea acestor practici, dar mai ales îi consiliază pe părinți spre a-și ajuta copii să gândească creativ și să-ți dezvolte abilități motorii și de raționament prin jocuri și jucării nestructurate pentru cei mici începând cu clasa zero până în clasa a-IV-a. Tot pe această temă, jurnalul American Medical Association, analizând studii publicate până în prezent, consideră că o ora petrecută în fața ecranului este mai mult decât nocivă pentru sănătatea subiecților mici.

În ultima vreme, unii părinți au reușit să-și scoată din casa copii încolonați la plimbări scurte în afara locuințelor lor, cu mănuși și măști pe față, evident după instructajul prealabil cu cei mici. Problematica este cu mult mai complexă, mulți dintre părinți încă merg la muncă iar cei mici și adolescenții stau singuri în casă, mulți consideră că sunt stresați de atâtea teme și evaluări online, în județele unde inspectoratele școlare au dat la rândul lor tot felul de adrese către directorii de școli.

Trebuie tras un semnal de alarmă referitor la faptul că mulți dintre copii și adolescenți ar putea suferi în următoarea perioadă atacuri de panică datorită situației determinate de starea de urgență (exemple destule în mediul online, pe siteurile de socializare și în diferite grupuri de WhatsApp ale elevilor/ părinților/ profesorilor). Majoritatea elevilor au stat în casele lor, iar mulți dintre ei sunt deja saturați cu filmulețe, animații și jocurile interactive, exerciții cu feedback imediat, teste de exersare și evaluare, lecții interactive, experimente virtuale și rapoarte de activitate. În plus, avalanșa știrilor alarmiste din mass-media referitoare la scenariile posibile referitor la reluarea și finalizarea acestui an școlar i-au debusolat total pe cei mari.

Pornind de la tulburări ușoare anxios-depresive, atacuri de panică, psihoze, boli endogene, datele OMS relevă că 9-10% din populația Romaniei suferă de depresie ușoară până la episoade de depresie majoră. (Sursa:  comunicatemedicale.ro/psihiatrie/2631-Comunicat-de-presa:-Romania-crestere-alarmanta-a-numarului-de-bolnavi-psihici/)

Decizie grea pentru Ministerul Educației și Cercetării, însă cred că, prin deciziile viitoare, ministerul trebuie să găsească aceea stare de echilibru în primul rând la nivelul beneficiarilor sistemului de educație, prin atragerea în comisiile de decizie a unor psihologi, sociologi și medici psihiatri. Să nu uităm faptul că anul școlar în curs se termină pe 31 august 2020.