Forme de manifestare a tulburărilor de citit. Variantă de intervenție
A învățat la Școala Normală „Mihai Eminescu” din Suceava. A continuat cu Pedagogia învățământului primar și preșcolar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, apoi Universitatea Spiru Haret, Psihologie, master în Comunicare didactică, și studii la Departamentul de Psihologie, UBB Cluj-Napoca.
Tulburările de citit reprezintă dificultăți în procesul de recunoaștere, decodare, înțelegere și interpretare a simbolurilor grafice, cauzate de disfuncții de natură neurologică, cognitivă, senzorială sau psihoeducațională. Aceste tulburări pot apărea în perioada de inițiere în citit și pot afecta semnificativ evoluţia şcolară, dezvoltarea limbajului şi încrederea în sine a copilului. Cititul este un proces complex, care implică percepţia vizuală, analiză fonologică, memoria, vocabularul şi înţelegerea textului. Orice afectare la nivelul acestor componente poate duce la instalarea unor tulburări specifice de citire.
Pentru clasificarea tulburărilor de citit, se pot lua în considerare criterii precum natură deficienţei, gradul de afectare şi cauzele posibile. Dintre cele mai frecvent întâlnite tulburări se disting:
- Dislexia – tulburare specifică de învățare caracterizată prin dificultăți în recunoașterea corectă și fluentă a cuvintelor, în decodare și în ortografie, în absenţa unei deficienţe intelectuale, senzoriale sau educaţionale
- Alexia – pierderea capacității de a citi, dobândită în urmă unei leziuni cerebrale (în cazul adulţilor), sau imposibilitatea de a învăţa cititul în ciuda unui nivel intelectual adecvat (în cazul copiilor).
- Tulburări de decodare fonologică – dificultăţi în a lega sunetele cu literele corespunzătoare, afectând procesul de citire silabică şi fonetică.
- Tulburări de înţelegere a textului – copilul poate citi corect cuvintele, dar are dificultăţi în a înţelege ceea ce citeşte, din cauza unor probleme de vocabular, atenţie sau organizare a informaţiei,
- Lentoarea în citire (bradilalia citirii) – ritm foarte lent al citirii, însoţit adesea de ezitări şi autocorectări frecvente, care afectează fluența şi înțelegerea.
Aceste tulburări pot avea un caracter temporar sau persistent, în funcţie de cauze şi de intervenţia aplicată. Diagnosticul se stabilește de regulă printr-o evaluare logopedică şi psihopedagogică, care include analiză performanței citirii în raport cu vârsta şi nivelul de şcolarizare. Identificarea acestor tulburări în copilăria mică sau școlară timpurie este esențială pentru stabilirea unui plan de intervenție personalizat. Evaluarea precoce şi aplicarea unor strategii logopedice și educaționale adecvate pot contribui la îmbunătățirea performanțelor școlare și la dezvoltarea armonioasă a copilului.
Date generale
Elevul este înscris în clasa a III-a, având o dezvoltare cognitivă generală corespunzătoare vârstei. Este cooperant, atent și manifestă interes pentru activitățile desfășurate.
Observații generale
Cunoaște toate literele alfabetului și le recunoaște în izolare și în cuvinte.
Este capabil să pronunțe literele corect și să le reproducă oral.
Prezintă însă dificultăți semnificative în procesul de sinteză fonetică (combinarea sunetelor în silabe și cuvinte).
Citirea este limitată la cuvinte monosilabice sau cuvinte foarte scurte.
Ritmul lecturii este de 20 de cuvinte pe minut, în timp ce media clasei este de aproximativ 120 de cuvinte pe minut, indicând un decalaj sever în fluența lecturii.
Elevul prezintă:
- Dificultăți în automatizarea citirii.
- Lipsa fluenței și a înțelegerii lecturii.
- Efort crescut în decodarea grafo-fonemică.
- Vocabular pasiv și activ redus în context scris.
- Risc crescut de afectare a încrederii în sine și a motivației școlare.
Obiective ale intervenției
- Automatizarea relației grafem–fonem.
- Îmbunătățirea fluenței în citire (viteză și acuratețe).
- Dezvoltarea abilităților de sinteză fonetică și silabică.
- Îmbunătățirea înțelegerii textului citit.
- Stimularea încrederii în propriile capacități de lectură.
Exerciții lucrate
- Exerciții de discriminare fonemică
- Identificarea poziției sunetului într-un cuvânt (inițial, median, final).
- Exerciții de analiză și sinteză fonetică
- Formarea de cuvinte scurte din litere/sunete date.
- Descompunerea în silabe și reconstituirea cuvântului.
- Citirea silabelor și a cuvintelor monosilabice și bisilabice
- Serii: ma – me – mo – ta – te – to
- Cuvinte: pat, masă, carte, lampă, masa, tata
- Citirea propozițiilor simple urmate de întrebări de înțelegere
- „Mia are o carte.” → Ce are Mia? Cine are o carte?
- Antrenarea fluenței lecturii prin repetiții ghidate
- Repetiția zilnică a acelorași propoziții simple până la creșterea vitezei.
Jocuri logopedice: domino cu silabe, bingo cu litere, puzzle de cuvinte
Intervenția în cazul copiilor cu dislexie presupune un demers sistematic, individualizat și de durată, care urmărește dezvoltarea progresivă a competențelor de decodare, fluență și înțelegere a textului. Este esențial ca intervenția să fie centrată pe nevoile specifice ale fiecărui copil, respectând ritmul său propriu de învățare și oferindu-i un cadru securizant, lipsit de presiune. Prin intervenție consecventă și adaptată, copilul cu dislexie poate progresa semnificativ, dobândind treptat autonomie în citire și participare activă la procesul de învățare.
Bibliografie
Hațegan, Carolina, Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri, Editura TREI , 2016
Păunescu, Constantin, Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, Bucureşti, 1984;
Schiopu, Ursula, Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
Verza, Emil, Tulburările de învățare. Repere psihopedagogice și logopedice. Editura Pro Humanitate,2000
Cuvinte cheie: tulburări, citit, dislexie, intervenție
Accesări: 218




Ministerul Educaţiei