Importanța creativității în procesul de învățare a matematicii în gimnaziu

Gândirea logico-matematică are un loc important în dezvoltarea creativității deoarece matematica este cea care ajută la găsirea de soluţii, iar profesorul are sarcina principală de a depista potenţialul creativ al copiilor, asigurându-le condițiile de dezvoltare a capacităţilor creatoare. De aceea, copilul de azi trebuie sprijinit și modelat pentru a deveni omul creator de mâine, pregătit pentru a putea face față marilor confruntări ale vieții.

Creativitatea este un concept care se referă la potențialul de care dispune o persoană pentru a desfășura o activitate creatoare. Ea poate fi considerată și ca aptitudine, reprezentând capacitatea de a elabora idei, teorii, modele noi, originale în care gândirea este procesul cognitiv cel mai important:

„Gândirea, ca o capacitate de prim ordin a personalității-există ca gândire umană numai prin creativitate” (I. Kant)

Creativitatea este, în același timp,  un produs și un proces. Este un produs pentru că se concretizează ca abilitate de a realiza ceva nou și este totodată și un proces pentru că necesită evoluție în timp. Creativitatea poate fi cunoscută, măsurată și stimulată de aceea un rol deosebit de important îi revine școlii pentru dezvoltarea creativității copiilor.

La naștere, copilul posedă doar o anumită potențialitate creativă, ulterior, în procesul educației, al rezolvării unor probleme ridicate de viață, sporește capacitatea creativă . Creativitatea se poate manifesta la toate etapele de vârstă, pe tot parcursul vieții, însă vârsta cea mai productivă în creativitate este 25-30 ani. Acesta este principalul  motiv care justifică preocupările numeroase pentru studiul creativităţii, pentru găsirea şi utilizarea unor metode de antrenare şi dezvoltare a creaţiei, la nivel individual şi de grup.

Epoca contemporană, care este o epocă a vitezei fiind frământată de adânci prefaceri în direcţia unui progres iminent, aduce ceva nou: conştientizarea necesităţii dezvoltării creativităţii şi întreprinderea unor acţiuni concrete în acest sens. Copilul de azi trebuie sprijinit și modelat pentru a deveni omul creator de mâine, pentru a participa creativ la modelarea acestui „tot dinamic” care este viaţa. Totodată creativitatea îl ajută să se dezvolte ca persoană, să se realizeze şi să transforme activ mediul înconjurător, determinând astfel schimbările viitoare.

Creativitatea, fiind o dimensiune importantă a omului contemporan, trebuie să constituie o preocupare permanentă a şcolii, iar profesorul are sarcina principală de a depista potenţialul creativ al copiilor, cărora e firesc să li se asigure condițiile de dezvoltare a capacităţilor creatoare și  să li se lase lor iniţiativa de a gândi independent, aceasta fiind calea prin care  elevul va învăţa să gândească creativ. Iniţiativa se manifestă prin uimire, căutarea unor răspunsuri, curiozitate, punerea unor întrebări. Prin învăţarea creativă profesorul trebuie să reuşească să facă din fiecare copil un participant activ al redescoperirii adevărurilor despre lucruri şi fenomene.

Gândirea logico-matematică are un loc important în dezvoltarea creativității deoarece matematica presupune găsirea de soluţii noi în rezolvarea problemelor, la fel ca şi viaţa de zi cu zi. Modernizarea învăţământului matematic, înseamnă potenţarea acestor valenţe formative, studiul acestei discipline contribuind cu precădere la dezvoltarea gândirii creatoare.

Una din metodele de dezvoltare a creativității specifice matematicii este cea a abordării trans(inter)disciplinare. Deoarece competenţele ce se urmăresc a fi formate prin aria curriculară ”Matematică și știinţe” se referă la comunicare, studiul individual, înţelegerea şi valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la mediul natural şi social precum și formarea unor aptitudini (grija faţă de mediul natural, interesul pentru explicarea raţională a fenomenelor din natură, stimularea curiozităţii şi a inventivităţii în investigarea mediului apropiat),  structurarea lecțiilor se bazează pe anumite teme, care pot face legături cu subiecte abordate la alte discipline (fizică, informatică, biologie, chimie, educație tehnologică),  creându-se  şi un mediu prielnic pentru ca fiecare elev sa se exprime liber, să-şi dea frâu liber sentimentelor, sa lucreze în echipă sau individual.   Sarcina educatorului este însă aceea de a corela astfel diferite discipline, asigurând dezvoltarea personalităţii creative a elevilor, aceasta însemnând că elevul trebuie să folosească în rezolvarea problemelor date, asociaţii stabilite la alte discipline sau să coreleze problema cu cunoştinţele însuşite anterior.

De foarte multe ori, îmi desfășor orele de matematică apelând la abilitățile practice ale elevilor, dobândite de ei în orele de tehnologie, de a construi machete sau de a  realiza colaje.

Uneori, solicit elevilor ca temă pentru acasă să formuleze probleme pe baza cunoştinţelor pe care le deţin din domeniul fizicii, chimiei, geografiei, sugerându-le ca problemele să aibă cel puţin două cerinţe.

Pentru dezvoltarea creativității și pentru a face mai atractivă fixarea unor noțiuni, în special la geometrie, am recomandat elevilor să facă eseuri după un subiect dat în care noțiunile matematice să prindă viață și să devină personaje. Această metodă constă în a  alege un concept matematic: de ex triunghiul dreptunghic și se cere elevilor să creeze o povestire în care personajul principal este conceptul ales, iar alte personaje sunt „rudele” acestuia, cum ar fi triunghiul oarecare și triunghiul isoscel. În acest fel elevii ajung în mod natural la caracterizarea unei noțiuni sesizând asemănările și deosebirile dintre noțiunea nouă și alte noțiuni studiate anterior.

Foarte des am apelat și la jocul de rol prin care elevii interpretând personajele unei scenete reușesc să însușească diferite noțiuni matematice. După desfășurarea jocului sunt utile următoarele întrebări: Ce ar fi putut fi diferit în interpretare? Ce alt final ar fi fost posibil? Ce ați învățat din această experiență?

De asemenea, în catalogul personal am o rubrică unde notez elevii pentru activitatea de creativitate, iar testele de evaluare conţin şi subiecte de creativitate.

În concluzie, elevii devin interesați de activitatea pe care o desfăşoară și învaţă de plăcere cu un minim de efort doar dacă devin subiecți ai învăţării; sunt coparticipanți la propria formare; își angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere; se afirmă individual şi în echipă; își dezvoltă gândirea critică; dezvoltă motivaţia pentru învăţare; își pot evalua propria activitate.

Propunerea unor astfel de teme, utilizarea unor metode activ-participative, organizarea  activităţii ( frontal, grupe, individual) dezvoltă în egală măsură interesul pentru studiul matematicii, capacitatea de gândire creativă și abilităţile de lucru. Nu trebuie uitat că primii paşi în stimularea creativităţii îi constituie crearea cadrului adecvat care să permită favorizarea comunicării libere, astfel ca elevii cu tendinţe spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, să intre treptat în procesul muncii intelectuale, prin dorinţa de autoafirmare, aceasta implicând schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi în ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire.

Bibliografie:
1. Capâlneanu, I., 1978, Inteligență și creativitate, Editura Militara.
2. Cerghit , I., 2006 , Metode de invatamant , Editura Polirom , Iasi.
3. Cucoș , C. ,1998 , Psihopedagogie , Editura Polirom , Iasi.
4. Gârboveanu, M., Victoria Negoescu, Gr. Nicola, Adrian Onofrei, Mihaela Roco, Al. Surdu, 1981, Stimularea creativității elevilor in procesul de învățământ, E.D.P., București.
5. Roco, M., 2004 , Creativitate si inteligenta emoționala, Editura Polirom, Iași.