Instrumente de îmbunătățire a procesului de comunicare la ora de educație fizică

Comunicarea didactică este parte a comunicării umane, însă are o serie de principii și obiective care o individualizează. Necesitatea atingerii acestor obiective obligă profesorul să găsească forme diferite de a sensibiliza elevul, de a-l face să fie atent și să participe la ora de curs, mai ales în zilele noastre, când comunicarea și viața socială se retrag tot mai mult în spațiul virtual, cu consecințe uneori dramatice, pentru individ și societate. Articolul descrie un instrument de îmbunătățire a comunicării la orele de curs în general și la ora de Educație fizică, în special.
Cuvinte cheie: educație fizică, ascultare activă, competențe cheie, comunicare didactică

Tools for Improving the Communication Process in Physical Education
Didactic communication is part of human communication, but it has a series of principles and objectives that individualize it. The need to achieve these goals forces the teacher to find different ways to sensitize the student, to make him attentive and to participate in classroom, especially nowadays, when communication and social life are increasingly retreating into the virtual space, sometimes with dramatic consequences for the individual and society. The article describes a tool to improve communication in the classroom in general and in Physical Education in particular.
Key-words: communication, Physical Education, active listening, skills

Introducere

Din ce în ce mai multe voci atrag astăzi atenția asupra scăderii competențelor de comunicare ale individului, asupra însingurării și alienării sale. Toate aceste probleme creează goluri în educația individului, îi diminuează performanța, izolează individul, producând anxietate, depresie, alte tulburări psihologice pe care le regăsim deja în manualele de diagnostic.

Practicarea exercițiului fizic este considerată o soluție la o multitudine de manifestări din aceste zone, deoarece țintește:

• Petrecerea timpului liber în mod agreabil, îmbunătățirea condiției fizice și crearea premisei unei sănătăți bune;
• Dezvoltarea unor aptitudini specifice, construirea unei bune motricități;
• Dezvoltarea unor obișnuințe sănătoase, de practicare a exercițiului fizic, obișnuințe care se mențin pe termen lung;
• Crearea de legături sociale de bună calitate, bazate pe respect reciproc, colegialitate și coduri comune de comunicare;
• Îmbunătățirea performanței din alte zone de activitate decât cea fizică, prin reducerea stresului, îmbunătățirea tonusului și a stării psihice;
• Relaxare intelectuală prin efectuarea de efort fizic;
• Dezvoltarea competențelor de comunicare, mai ales în zona comunicării nonverbale și paraverbale.

Din această cauză, astăzi mai mult ca oricând, profesorul de Educație fizică trebuie să lărgească sfera sa de acțiune și să se gândească la dezvoltarea competențelor de comunicare ale elevilor săi ca la o cale sigură de a-i atrage, de a se face mai bine înțeles și de a-și crește performanța la orele sale de curs, performanță care se va reflecta atât în nivelul general de pregătire a elevului, cât și în evoluția sa ulterioară.
În acest sens, putem să utilizăm o serie de instrumente simple, dar eficiente și adecvate pentru vârsta lor, pentru a îmbunătăți legătura profesor-elev și pentru a eficientiza procesul de comunicare.

Instrument de îmbunătățire a comunicării la ora de Educație fizică – Una vorbim, bașca înțelegem!

Să lucrezi cu un grup de oameni, fiecare unic în felul său, este o aventură. Să lucrezi cu un grup de adolescenți, este o adevărată provocare. Profesorul este mereu în mijlocul elevilor, funcționând atât ca un model, ca un reper, cât și ca un liman, ca o salvare, ca o soluție mereu adaptată la nevoile lor. Din această cauză a fost atât de dificil să selectez metodele de intervenție, care trebuiau să nu presupună un spațiu ori dotări speciale, trebuiau să fie adecvate nivelului lor, dar și obiectivelor stabilite în lucrarea de față. Tot între cele 160 de activități adecvate pentru activitățile sportive și team-building [3, pag.123], am identificat și jocul Una vorbim, bașca înțelegem!. Pornind de la observația generală că, așa cum specialiștii au remarcat, trăim într-o lume în care din ce în ce mai puțină lume este dispusă să asculte integral un mesaj, fiecare încercând să promoveze propriul său mesaj, ori propria sa experiență/părere, m-am gândit că este momentul adecvat pentru a le arăta care este importanța ascultării active și a decodificării adecvate a mesajului, deși jocul nu conține mesaje verbale cheie. Astfel, la una dintre orele aflate la dispoziția profesorului, am decis să utilizez acest instrument simplu, dar pe care eu îl cred eficient pentru atingerea obiectivului de care am amintit.

Mulți dintre actualii mei elevi au crescut văzând că atunci când vorbesc cu părinții, aceștia nu îi ascultă, ei trebuind să insiste mult pentru a se face auziți. Mai mult, ei resimt diferența de vârstă față de adulți ca pe o prăpastie de netrecut, pentru că de multe ori adulții greșesc atunci când nu le iau în serios experiențele, indiferent de context, minimalizează opiniile sau emoțiile lor și îi fac să concluzioneze că sunt neînțeleși și neauziți, acest fapt favorizând și dezvoltarea unei anume vocații a nefericirii, a traiului într-o lume care nu are timp și loc pentru ei.

Indiferența în a asculta pe cineva deci, poate să fie un obicei învățat de la adulți, nu numaidecât o trăsătură caracteristică adolescenților. Mai mult, dincolo de această indiferență învățată, ascultarea este percepută ca o stare de pasivitate, nu ca o stare de implicare și de efort. Acest lucru este afirmat și de o serie de studii care au analizat ascultarea activă în cadrul procesului de învățământ [1].

Alte studii indică faptul că tinerii care au abilități de comunicare bune (asta însemnând nu doar să fie buni vorbitori), au șanse crescute să își găsească un loc de muncă adecvat atunci când intră pe piața muncii [5].

Eficiența proceselor de comunicare, de care depinde finalitatea proceselor de muncă, dar și finalitatea pozitivă a interacțiunilor sociale, nu presupune doar emisia mesajului, ci și ascultarea sa integrală, decodificarea corectă, precum și furnizarea unui feedback adecvat receptorului, la subiectul comunicării. Experiența mi-a arătat că, în cadrul comunicării didactice, de multe ori, atât elevii, cât și profesorul nu ascultă activ, ceea ce duce la deteriorarea procesului și la ratarea obiectivelor educaționale propuse.

Pentru a le arăta importanța ascultării active și a decodificării adecvate a mesajului, astfel încât eficiența procesului de comunicare să fie asigurată, le-am propus acest joc, cu o organizare și logistică simplă și accesibilă.

Nu este necesar să avem decât un spațiu, care poate fi sala de clasă (pentru școlile unde nu este disponibilă o sală de sport), ori sala de sport, precum și un număr de coli albe A4, suficiente pentru a repartiza câte una fiecărui elev din grupul de lucru.

Fiecare elev deci, primește o coală albă. Pentru a induce o atmosferă relaxată, este indicat să ne așezăm în cerc, pe jos, dacă situația o permite. Elevii primesc comanda de a închide ochii și de a nu-i mai deschide până când profesorul nu le va indica acest lucru. Stând cu ochii închiși, elevii primesc indicația de a plia coala de hârtie pe care o au în mână în două, apoi să rupă o bucată mică din colțul din dreapta jos. După ce au executat comanda, profesorul le spune să mai plieze odată hârtia în două și să rupă o mică bucată din colțul din stânga jos. După ce toți elevii reușesc să îndeplinească cerința, profesorul le dă permisiunea de a deschide ochii, apoi îi îndeamnă să despăturească hârtia și să analizeze rezultatul.

Rezultate și discuții

Deși indicația a fost aceeași pentru toți, rezultatele nu au fost nici pe departe identice, așa cum teoretic ar fi fost de așteptat. Dincolo de faptul că, fiind cu ochii închiși, modul în care fiecare elev a gestionat indicația a fost una personală (mâna cu care a ținut coala, modul în care au pliat coala, asta însemnând că majoritatea nu au îndoit-o în două părți egale, linia de pliere nefiind paralelă cu una dintre margini, etc.), locul în care au rupt coala a fost diferit. La unii partea ruptă a fost la colțuri, la alții a fost la un colț și la locul de intersecție a celor două linii de pliere, partea vizuală lipsind aici, utilizat fiind doar simțul tactil și auzul, coordonarea mână-ochi lipsind. Rezultatul a fost că fiecare elev a făcut gesturile presupuse a fi corecte, conform indicațiilor auzite, mirați fiind că fiecare coală rezultată era diferită de cea a colegilor. Astfel, ei au înțeles de ce, de foarte multe ori, chiar dacă știu răspunsul la o întrebare, faptul că nu decodifică integral întrebarea îi duce la erori de interpretare, care la rândul lor conduc la erori de execuție a mișcării la orele de educație fizică, ceea ce mai departe conduce la divizarea clasei în grupuri antagonice (buni la sport-slabi la sport), deși activitățile de îmbunătățire a performanțelor fizice sunt gândite astfel încât să fie accesibile unei largi majorități.

Această divizare are un efect negativ, pentru că este o barieră serioasă în calea comunicării, deci și o barieră în calea creșterii performanțelor academice în general și a performanțelor atinse la ora de educație fizică, în special.

Jocul mai are avantajul că lasă suficient timp pentru discuții, din care am aflat foarte multe lucruri privitoare la tiparele lor de comunicare:

• Tendința de a nu asculta integral, de a selecta cuvinte cheie, care stau la baza unei decodificări eronate a mesajului didactic;
• Tendința de a transfera și în vorbirea curentă tiparele și prescurtările folosite în comunicarea informală scrisă, de pe rețelele de socializare sau de pe aplicațiile dedicate instalate pe terminalele de telefonie pe care le dețin;
• Absența unui vocabular suficient de generos pe care să îl poată gestiona în demersul de decodificare a mesajelor verbale orale pe care le primesc;
• Tendința de a se exprima secvențial, utilizând părți de mesaje sau mesaje care nu au legătură între ele, din punct de vedere al subiectului tratat;
• Tendința de a se plictisi cu ușurință atunci când sunt nevoiți să asculte, ceea ce îi conduce la necesitatea de a-și îndrepta atenția înspre un alt punct, de obicei telefonul, aflat la îndemână, acest lucru îndepărtându-i mai mult de esența mesajului și de șansa de a furniza un feedback potrivit, fie că e vorba de mișcare, fie că e vorba de o altă oră de curs și de un alt subiect;
• Perceperea ascultării ca fiind o stare care nu te poate pune în valoare și nu te scoate în evidență în grup, tendința deci fiind aceea de a deveni extrem de vocal, chiar dacă personal nu ai de comunicat nimic demn de luat în considerare referitor la subiectul comunicării;
• Tendința exacerbată de a se apăra de orice observație referitoare la starea de absență atunci când fizic participă la ora de curs, ei nefiind în stare să își asume poziția și de a se gândi dacă au sau nu dreptate în atitudinea adoptată;

Activitatea Una vorbim, bașca înțelegem! i-a determinat, după spusele lor, să aibă o stare specială, de descoperire a adevăratului sens al mesajului și al ascultării acestuia. Le-am explicat ce înseamnă conceptul de ascultare activă și cum respectarea unor reguli simple le poate spori performanța școlară, odată cu îmbunătățirea stimei de sine. Împreună cu ei am conceput câteva reguli pe care le-am și afișat la vedere, în sala de sport:
1. Auzul este doar un simț, dar nu înseamnă că este util doar să percepi zgomotul!
2. Dacă vrei cu adevărat să înțelegi, ascultă cu răbdare!
3. Ca să știi ce să spui, trebuie să știi să asculți!
4. A asculta înseamnă a fi preocupat doar de ceea ce îți spune cel din fața ta!
5. A ști să asculți este cheia ce deschide ușile succesului!

Trebuie să precizez și faptul că atmosfera a fost foarte favorabilă concentrării și comunicării la această oră de curs, iar faptul că și-au adus contribuția la regulile ascultării eficiente, expuse pe peretele sălii de clasă, afiș pe care au semnat cu toții, le-a dat satisfacția și convingerea că sunt luați în considerare și că aportul lor este important, că nu sunt doar obiectul intervenției didactice, ci și subiectul și instrumentul ei.

Referințe bibliografice
1. CHINYEAKA LAURETTA OKWUCHUKWU, MGBAKOIGBA, Listening for effective communication: A study of undergraduates of Nnamdi Azikiwe University, AWKA, Journal of African Studies. Vol.6 No.1. July 2016;
2. CRISTEA, SORIN. Instruirea/procesul de învățământ. București: Didactica Publishing House, 2017. 131 p.;
3. DERLOGEA, Ș. BOTA, G. 160 de activități dinamice (jocuri) pentru team-building. Educație nonformală civică și antreprenorială. București: Universitatea București. Centrul de arte marțiale și studii asociate – CASA, 2011. 154 p.;
4. FISKE, JOHN. Introducere în științele comunicării. Iași: Polirom, 2003. 254 p.;
5. LAKSHMI, R. Effective Listening Enhances the Process of Communication (June 6, 2018). The IUP Journal of English Studies, Vol. XII, No. 1, March 2017, pp. 7-10, Available at SSRN: ssrn.com/abstract=3191767  );
6. MUCCHIELLI, ALEX. Arta de a comunica. Iași: Polirom, 2005. 264 p.;

* * *

Autor: Drd. Mihaela Florea – Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău