Interdisciplinaritate pentru creșterea atractivității matematicii prin sport

Matematica este implicată în activitățile noastre curente, însă având un nivel înalt de abstractizare în predare, elevii găsesc cu dificultate legătura dintre această disciplină și viața lor. Importanța matematicii în cadrul tuturor sporturilor, în special în cele de strategie precum şahul, GO sau jocurile de cărţi, dar și fotbal, baschet și volei a fost demonstrată de-a lungul timplului.

Pornind de la celebra sintagmă antică ”mens sana in corpore sano”  și până la ultimele cercetări în domeniu, oamenii de ştiinţă recomandă stimularea activităţilor fizice ale copiilor. Cercetătorii au dovedit că starea fizică ajută la buna dezvoltare a structurilor cerebrale asociate cu aptitudinile pentru matematică. Potrivit oamenilor de ştiinţă, prin practicarea frecventă a sportului și a activităților în aer liber,  creierul este eliberat de legăturile inutile și le consolidează pe cele benefice.

Anul acesta școlar a venit cu o nouă provocare: predarea disciplinei matematică  la o clasă de elevi din învățământul vocațional, profil sportiv, specializarea volei-baschet.

Nimic spectaculos până aici, doar că la această clasă sunt și dirigintă. În plus, la nici o astfel de clasă până acum nu mi-au fost oferite atât de multe contraargumente: ei sunt sportivi, deci la ce le trebuie lor matematică, unii dintre ei fac sport de performanță și au foarte puțin timp liber, așa că se vor canaliza spre materiile la care vor da bacalaureatul, alții au fugit de alte profiluri și specializări doar pentru a scăpa de matematică, unii nu au fost scoși la tablă în timpul școlii generale decât de câteva ori, așa că nu se pricep deloc la matematică. Și lista poate continua.

În plus, studiind un pic lista cu mediile la matematică la examenul de Evaluare Națională, mi-am dat seama că există o paletă largă de note obținute, cea mai mică fiind nota minimă 1 și cea mai mare fiind în jurul notei 6,50.

Așa că, după ce am desfășurat câteva ore de matematică după metode tradiționale, m-am hotărât să încerc să schimb puțin lucrurile. Și la una din orele de matematică i-am dus  în mediul familiar unde ei petrec cel puțin 2-3 ore în fiecare zi: pe terenul din sala de sport.

La începutul orei am împărțiț clasa în trei grupe, după criteriul stilului de învățare dominant. Grupele au fost echilibrate, existând număr aproximativ egal de copii având stil de învățare practic și vizual. Elevii cu stil de învățare practic au fost puși să măsoare laturile terenului, să calculeze și să aproximeze arii și perimetre. Cei având stil de învățare vizual au folosit mingiile pentru a experimenta trasarea graficului funcției de gradul I cu ajutorul a două puncte, conținut ce se regăsește în programa clasei a IX-a.
Pe elevii cu stil de învățare auditiv i-am antrenat într-un joc privind valoarea de adevăr a unor propoziții sau formule matematice spuse de un coleg, o bătaie a mingii reprezentând adevărat și două bătăi reprezentând fals.

Prin oferire voluntară, elevii au fost puși apoi să formeze în grupuri mai mici figurile geometrice cunoscute întâlnite în joc: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc și diferite tipuri de unghiuri, să experimenteze pase și aruncări la coș sub diverse unghiuri.

După această etapă, clasa a fost regrupată și împărțită din nou în cele două grupe specifice specializării: o grupă cu profil volei și una cu profil baschet. Rugându-i să-mi arate în mod practic o parte a unei ore de antrenament, i-am făcut să își dea seama că lovirea sau aruncarea mingii de volei sau baschet poate fi ilustrată  printr-o parabolă ce reprezintă de fapt graficul unei funcții de gradul al II-lea, că unghiul sub care este lovită sau aruncată mingea poate fi calculat și în funcție de valoarea sa traiectoria mingii este diferită, că schemele tactice folosite în ambele jocuri reprezintă de fapt mici algoritmi matematici care nu pot fi decât rezultatul unei bune colaborări de echipă, că 1 secundă din timpul măsurat matematic face uneori diferența dintre victorie și înfrangere.

La sfârșitul orei, elevii au primit un chestionar de satisfacție unde fost rugați să acorde o notă orei de matematică, notele acordate fiind situate în intervalul 7-10, copiii și-au exprimat interesul pentru a mai desfășura astfel de ore și într-un procent mare au notat la observații că lecția din acea zi i-a făcut să descopere cât de prezentă este matematica chiar și în viața unui sportiv.

În următoarele ore, am observat că interesul lor pentru matematică a crescut, unii dintre ei încercând singuri să găsească exemple practice ale noțiunilor matematice predate aplicabile în jocuri sau pe terenul de sport.

Deși când sunt asociate cele două domenii, prioritate o are înțelegerea sportului ca stimulator al sănătății fizice și intelectuale, încercarea de a aduce matematica în lumea elevilor mai puțin pasionați de studiul individual nu este un proiect imposibil de realizat. Matematica intervine în viața sportivilor și cu gestionarea eficientă a timpului, energiei și găsirea celor mai eficiente soluții.

Interconexiunea dintre matematică şi sport este una evidentă pentru oricine, cunoştinţele de bază fiind necesare chiar şi pentru acţiuni simple precum calcularea scorului. Însă, în anumite situaţii, o gândire matematică poate reprezenta diferenţa dintre cei pentru care rezolvarea problemelor este un lucru natural şi realizat inconştient şi cei care necesită depunerea unui efort conştient pentru a analiza acest aspect al jocului sau sportului practicat. O altă utilitate a matematicii este prezentă în alcătuirea topurilor şi stabilirea poziţiilor în clasament a fiecărui jucător în parte. În prezent calculul probabilităților și prognosticul îi ajută pe pasionații de sport să ia în calcul cât mai multe variabile atunci când pariază pe echipa sau sportivul favorit.

Bibliografie:
1. Ausubel, David; Robinson, Floyd, “Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică”, Editura Didactică şi Pedagogicăţ, Bucureşti, 1981
2. Cerghit, I., Radu‚T., I.,  Vlăsceanu, L., ”Didactica”, E.D.P., Bucureşti 1993,
3. Seán Delaney, ”Integrating Mathematics and Physical Education”, UK, 2012