Magie finlandeză în sala de clasă sau „porcul nu se îngrașă cu cât se cântărește mai des”

de 8 aprilie 2019

Este profesor de limba și literatura română, iar tehnologia la clasă, ritmurile, mișcarea, frământările de cuvinte, educația emoțională, alături de educația prin carte, sunt doar câteva din lucrurile care o pasionează.
A creat un spațiu al colaborării în cadrul grupului de pe facebook „Inspirație pentru școală”. Crede în cooperare și se manifestă ca atare, în cancelarie și în afara ei, pe principiul că trebuie să facem învățare vizibilă, trebuie să cerem și să oferim feed-back, pentru o educație bazată pe valori și achiziții, care să-i pregătească pe elevi pentru viitor.

A organizat evenimente de învățare nonformală pentru cadre didactice la Biblioteca județeană Brașov, Secția de Copii și Tineret: „Bucuria de a fi profesor” (cu Claudia Badiu), „Orele de școală ca o poveste” (cu Claudia Chiru), „Educație și veselie cu tehnologie” (cu Cornelia Melcu) și „Drumul învățării, de la elefant la călăreț” (cu Vasile Brașovanu).
A inițiat întâlniri cu profesorii, pe care le-a denumit „Lecturi pedagogice”, care au loc la biblioteca de Copii și Tineret- Brașov, pe principiul că împreună citim și dezbatem realitatea din școală și găsim soluții pentru a inova și a colabora.

Este absolventă a programului „Aspire for Teachers” 2016, program care urmărește excelența în educație.
Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi, Brașov (Braşov)

Articolul descrie întâlnirea de învățare nonformală pe care am organizat-o pentru cei interesați, la Secția de Copii și Tineret a Bibliotecii Județene Brașov, de tema Evaluării formative, prezentată de profesor Alexandra Anton, fondator al Centrului pentru educație finlandeză Yuppi Coti Centre și CEO al FIEdu Ploiești.

Cuvintele pe care Alexandra Anton le-a rostit înainte de a începe prezentarea din cadrul atelierului de învățare nonformală: „Magie finlandeză în sala de clasă – Evaluare pentru învățare” ne-au adus un zâmbet și ne-au prins în călătoria învățării.

Eram între prieteni, într-o zi de vineri, 5 aprilie 2019, într-un spațiu primitor – Secția de Copii și Tineret a Bibliotecii Județene George Barițiu – Brașov,  a cărui ușă e ținută deschisă de  Melania Luana Butnariu și Melinda Dinu, oameni cu dragoste de carte, bibliotecari între bibliotecari.

Alexandra Anton ne-a adus o temă grea, și dacă nu grea, cel puțin provocatoare: EVALUAREA PENTRU ÎNVĂȚARE. Ne-a mărturisit că, deși a fost bună la școală, a rămas cu impresia că niciun profesor nu a avut instrumentul potrivit pentru a o evalua.

Structura atelierului:
1. De ce să luăm în serios evaluarea pentru învățare?
2. Patru acțiuni concrete de pus în practică.
3. Povești de succes care ne inspiră.

„Cum putem împreună să-i ajutăm pe copii?” a fost întrebarea pe care am auzit-o adresată într-un film despre școala din Finlanda și mi-a fost aproape de inimă, căci cred că interesul pentru elev este punctul comun al tuturor cancelariilor bune.

Beneficiile evaluării formative, considerată evaluare pentru învățare, au fost cele pe care le-a subliniat Alexandra, și noi am rezonat: „Cercetările arată că schimbarea practicilor de evaluare formativă îmbunătățește rezultatele elevilor la testele standard. Profesorii pot încorpora la clasă schimbări fezabile, cum ar fi redistribuirea efortului, implementarea pas cu pas a noțiunilor noi, obținându-se, astfel, bucuria învățării”. Elevul se va bucura, căci va experimenta învățarea, și profesorul se va bucura, pentru că efortul își găsește împlinire.

Alte aspecte esențiale pentru evaluarea pentru învățare sunt: „Autoevaluarea- înțelegerea obiectivelor și a criteriilor de evaluare, compararea abordărilor-profesorii învață mai bine când folosesc informațiile sistematic, diagnostic individual, nu general și evaluare reflectivă în echipă, cu impact mai mare asupra elevilor cu rezultate slabe.” (după suportul vizual realizat de Alexandra Anton și prezentat la activitatea noastră).

„AVEM NEVOIE DE EVALUARE?” „Da.”
DAR, MAI MULT, AVEM NEVOIE DE ÎNVĂȚARE!

Alexandra Anton ne-a transmis și că dăm calificative și note elevilor prea devreme. Am aflat că în Finlanda se introduc abia din clasa a V-a și NU la toate disciplinele deodată. Nu există note, evaluare, testare, concursuri.

Cu ce idei am rămas eu în urma atelierului și gândurile legate de ce putem face noi în sala noastră de clasă, din România:

1. Evaluarea pentru învățare se poate face în fiecare oră. Profesorul este cel care se adaptează la nivelul clasei, reia sau merge mai departe.
2. Să lăsăm copiii să vorbească mai mult. Să trecem de la 80% (profesor)-20% (elevi) la 60-40 – Ar fi un început. Bravo cui nu se recunoaște în aceste procente!
3. Să-i întrebăm pe elevi ce-și doresc, ce-i interesează și în funcție de răspunsuri, să construim învățarea.
4. Feedback-ul nu e nota. (Știu că știm.) Să dăm fiecărui elev și feedback și notă.
5. Să-i invităm pe părinți la școală să vadă ce fac elevii la oră/ ore.

Cele scrise mai sus reprezintă câteva aspecte pe care eu le-am receptat, idei care mi-au oferit subiecte de reflecție sau confirmări. Pentru cei interesați de educație, întâlnirea aceasta a fost importantă, deoarece am ascultat-o pe Alexandra și am fost împreună, prieteni din Brașov și din București și Ploiești. Consuela Coltan și Daniela Stana, vă mulțumim că ați venit în clubul nostru!

Îți mulțumim, Alexandra Anton, că ai venit și că ne-ai spus lucruri pe care nu le știam și că ne-ai confirmat că drumul pe care suntem – Eu, una, așa afirm că parte dintre profesorii români sunt pe drumul învățării deschise, centrate pe elev, au dorință de cunoaștere și de dezvoltare, așadar, drumul pe care suntem e drumul cel bun.

Rămâne ca și sistemul să intre pe un drum mai bun.

Cuvinte cheie: evaluare formativă, evaluare pentru învățare, întâlnire nonformală între profesori
Accesări: 2.084