Modelarea utilizată în învățarea conceptului de legătură covalentă

Lucrarea de față prezintă rezultatele unei cercetări educaționale desfășurate la clasa mea. În cadrul acestei investigații, am dat elevilor de clasa a VII-a, împărțiți în două grupe, o probă de evaluare inițială și una finală, pentru diagnosticarea învățării privind conținuturi specifice: structura atomului, sistemul periodic, legătura dintre structura atomului și locul ocupat de un element în sistemul periodic, elemente cu caracter electropozitiv, elemente cu caracter electronegativ. Cele două grupe au fost supuse testărilor inițiale și finale pentru a verifica progresul elevilor, în scopul ameliorării activităților instructiv-educative.

În cadrul investigației, s-a făcut comparație între două grupe de elevi:
– grupa martor A, care studiază legătura chimică prin metode tradiționale;
– grupa experimentală B ,care studiază legătura chimică prin metode moderne.
Elevii din cele două grupe se aseamănă din punct de vedere al capacității intelectuale. Ambele grupe sunt de același nivel.

Proba de evaluare inițială s-a dat cu scopul de a determina nivelul de cunoștințe al elevilor, lacunele existente în cunoștințele generale ale acestora și de a stabili modul în care elevii operează cu noțiuni privind simbolurile chimice, structura electronică, caracterul chimic și electrochimic al elementelor, valență și electrovalență.

Scopul probelor finale a constat în stabilirea evoluției nivelului educațional al elevilor din grupa experimentală comparativ cu al celor din grupa martor.

Dacă se face o comparație a elevilor în funcție de notele obținute la proba de evaluare iniţială şi proba de evaluare finală, se constată:

• scăderea numărului de elevi slabi;
• creşterea numărului de elevi buni şi foarte buni;
• obţinerea notei maxime de către 9 elevi,spre deosebire de proba iniţială, unde numai 3 elevi au obţinut nota 10.

Aceste constatări evidențiază progresul în asimilarea şi înţelegerea noilor concepte. Mediile generale obținute la cele două probe de evaluare sunt redate în tabelul următor:

Variaţiile mediilor generale obţinute la cele două probe de evaluare sunt concludente în ceea ce priveşte eficienţa metodei modelării ca metodă didactică folosită. Interpretarea statistică a rezultatelor probelor de evaluare pune în evidenţă faptul că metodele folosite au fost eficiente.

Motivaţia învăţării legăturilor chimice s-a făcut prin atragerea atenţiei asupra faptului că aceasta nu este un scop în sine, ci învăţarea este o necesitate determinată de scopuri practice aplicative.

Progresul înregistrat de elevii grupei experimentale, se datorează metodei didactice formativ-participative, utilizată în cadrul lecţiilor,care permite o angajare activă şi conştientă a elevilor în activitatea de învăţare.

Metodele de predare-învăţare sunt şi pot fi diversificate. Eficienţa maximă a predării este dată de îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele moderne. Indiferent de metoda de predare folosită, aceasta trebuie să aibă un caracter stimulator. Ea nu trebuie să-i inhibe pe elevi, să-i demotiveze, ci dimpotrivă, să-i încurajeze şi să-i stimuleze să înveţe mai bine.

Ca să îndeplinească această cerinţă, predarea trebuie concepută şi prezentată elevilor ca o sarcină comună, firească şi nu ca un act impus, formal.

Totul depinde însă de personalitatea şi de măiestria omului de la catedră.

În activitatea mea la clasă, am căutat să respect principiul pedagogic al lui Soren Kierkegard, potrivit căruia: „Procesul de învăţământ începe când tu, profesor, înţelegi de la elev, când tu, situându-te în locul lui, înţelegi ce a înţeles şi el, precum şi felul în care a înţeles”.