Moduri de manifestare a interdisciplinarității la orele de limba engleză

Interdisciplinaritatea reprezintă un schimb și, în același timp, o combinație de informații din mai multe domenii de cunoaștere sau, în cazul nostru, din mai multe discipline școlare. Prin acest transfer, elevii pot realiza diverse conexiuni, legături, asocieri care să îi poată ajuta în înțelegerea unor concepte sau informații și la rezolvarea cu succes a unor sarcini de lucru sau probleme la o anumită disciplină.
În lucrarea de față, voi încerca să prezint câteva exemple de interdisciplinaritate în domeniul predării limbilor străine, în general, și al limbii engleze, în particular.

Înainte de toate, cred că se impune să definim acest termen – interdisciplinaritate. Dacă preluăm strict definiţia generică dintr-un DEX al limbii române, aceasta ar echivala cu „un transfer sau schimb de concepte şi metodologii între două sau mai multe discipline”. Privită din punct de vedere pedagogic, interdisciplinaritatea  ar putea  reprezenta conform afirmaţiei lui Constantin Cucoş, „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere”.  De asemenea,  ar putea reprezenta  o intersectare a unor arii curriculare diferite, cum ar fi spre exemplu aria curriculară Limba şi comunicare cu cea care vizează predominant Omul şi societatea.

Dacă luăm în considerare cuvintele frumoase şi pline de realism ale istoricului Jean Michelet, potrivit cărora “Cunosterea este una singură: limbile, literatură, istoria, fizică, matematică, filosofia, ramuri ale învăţării care, chiar dacă par îndepărtate, sunt de fapt, apropiate, sau mai bine spus se combină pentru a forma un sistem pe care, datorită limitelor noastre, îl percepem în succesiune, sub formă de părţi disticte”,  am putea afirma şi noi astăzi,  că este întru totul adevărat faptul că nici o disciplină nu se poate învăţa de fapt, izolată de altele şi că fiecare dintre ele îşi găseşte o anumită complementaritate mai mică sau mai mare în alte discipline.

În cadrul procesului de predare – învăţare, această interdisciplinaritate se reflecta la nivelul concentrării conţinuturilor la o anumită disciplină în perspectiva interdisciplinară şi la proiectarea  şi organizarea proceselor didactice în acelaşi mod.

Conform lui G.Văideanu, la nivelul învăţământului preuniversitar, interdisciplinaritatea se poate implementa la nivel de planuri de învăţământ, programe, manuale şcolare, teste, fişe de evaluare; în punctele de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare-evaluare şi prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare (extracurriculare).

Se pare că realizarea unor conexiuni  între  cunoştinţele de la diferitele discipline de învăţământ şi predarea lor într-o maniera de interdisciplinaritate, contribuie la sporirea eficienţei procesului de învăţământ în ansamblul sau. Angajarea elevilor în învăţarea interdisciplinară îi ajută să-şi dezvolte competenţe de rezolvare a unor probleme, încrederea în sine, şi în acelaşi timp pasiunea pentru învăţare, toate acestea fiind  ţeluri comune ale celor care educa, iar interdisciplinaritatea sau abordarea integrată promovează şi contribuie la realizarea acestor obiective. Alte avantaje pe care invatarea interdisciplinara le aduce cu sine în dezvoltarea pozitivă şi armonioasă a personalităţii elevilor sunt: gândirea critică, o mai bună flexibilitate a gândirii, dezvoltarea creativităţii şi a exprimării libere, spiritul de colaborare, abilităţile de comunicare sunt de asemenea îmbunătăţite, la fel şi capacitatea de sinteză a unor informaţii. Elevul are posibilitatea de a înţelege mai bine o anumită tema/ noţiune, făcând apel la informaţii din mai multe discipline. Predarea interdisciplinară implică multiple aspecte ale dezvoltării copilului, de la cea intelectuală, emoţională, socială, fizică, până la cea estetică chiar. Interdisciplinaritatea  presupune învăţarea  prin cercetare, prin descoperire, prin colaborare, elevul însuşi trebuind să devină un mic explorator printre noţiunile şi cunoştinţele dobândite din diverse domenii.

Revenind acum la limbile străine, o persoană nu foarte acomodată cu acest concept de interdisciplinaritate, ar putea afirma că nu vede cum o limba străină ar putea avea legătură şi cu alte discipline, în afară de limba maternă poate (la care de multe ori probabil profesorul de limba străină poate face apel) sau cel puţin doar cu cele din aria curriculară Limba şi comunicare.

Ei bine, am putea afirma că, limba engleză, are legătură cu foarte multe alte domenii sau discipline din curriculumul şcolar. Predarea limbii străine înseamnă o incursiune în aproape toate disciplinele care se predau în şcoală şi nu numai cum ar fi: geografie, istorie, gastronomie, ştiinţe (fizică/ chimie), muzică, desen, sport, sănătate, etc. Aceste legături se realizează în primul rând prin abordarea temelor existente în programa şcolară şi secundar prin intermediul unor texte care conţin informaţii din diverse domenii şi prin discuţiile introductive sau întrebările care se iniţiază în introducerea sau prezentarea unei noi teme.

De exemplu, la clasele a VI a şi a VII a avem o tema ce are ca obiective principale creşterea interesului elevilor pentru cunosterea culturii şi civilizaţiei engleze şi bineînţeles îmbogăţirea acestor cunoştinţe. Manualele utilizate conţin câteva texte despre Muzeul figurilor de ceară Madame Tussaud`s (Madame Tussaud`s Wax Museum), din Londra, alte texte despre Londra, despre Cambridge, despre statele aparţinând UK. Când elevii au fost întrebaţi despre ceea ce cunosc in legătură cu aceste lucruri , am fost surprinsă să văd că  stiau multe informaţii pe aceasta tema pentru că deja le studiaseră la geografie. Îmi amintesc că ştiau care sunt statele ce formează UK (Regatul Unit al Marii Britanii), de asemenea cunoşteau şi capitalele fiecărui stat şi informaţii despre Londra şi atracţiile turistice de acolo. Astfel, ei şi-au putut activă cunoştinţele deja existente şi  au realizat transferul şi  conexiunile necesare pentru o mai bună înţelegere a textelor citite şi a temei, în general.

Există cred, un echilibru, o complementaritate, în ceea ce priveşte rolul celorlalte discipline în învăţarea limbii engleze dar şi al limbii engleze în aprofundarea cunoştinţelor din alte domenii.  Astfel,  se întâmplă ca de multe ori elevii să afle mai întâi de la ora de limba engleză anumite lucruri care poate mai târziu le vor aborda la alte discipline sau pentru propria lor cultură generală. De exemplu, la clasa a VIII a, am avut de lecturat un text intitulat „Chocolate, like falling în love” care prezenta o adevărată istorie a ciocolatei , de la prima reţeta până la cea mai actuală, cu date, cu nume de inventatori, ţări, ingrediente, etc. Textul conţinea şi informaţia conform căreia ciocolata conţine o substanţă chimică, feniletalmina, prezenta şi în creierul uman, care ne da o senzaţie plăcută atunci când consumăm acest produs. Elevii nu auziseră despre această substanţă la chimie sau la anatomie, însă i-am îndrumat să o întrebe pe doamana profesoară de chimie sau pe cea de anatomie sau să caute pe internet informaţii despre această substanţă. În ora următoare, elevii au adus informaţii suplimentare despre acea substanţă, de care sunt sigură că îşi vor aminti datorită acelei lecţii.

O altă conexiune pe care elevii o realizează la orele de limba engleză este acea cu informaţiile din domeniul muzicii, întrucât avem ca teme de abordat, la clasele V-VIII, tipuri de muzică, cântăreţi, compozitori, trupe, muzica preferată, descrierea unor tipuri de muzica etc. În cadrul acestor lecţii, elevii vin în întâmpinare cu informaţii de la disciplina educaţie muzicală, cu exemple de compozitori, de opere de muzică clasică, de cântăreţi de opera pe care altfel nu cred că ar avea de unde să îi cunoască.
Biologia este o altă disciplină de la care elevii îşi folosesc cunoştinţele la ora de limba engleză. Am avut la clasa a VI a şi la a VIII numite lecţii despre poluare, turism verde, ecologie, animale în pericol de dispariţie şi motivele pentru care se află în această situaţie, şi am observat că unii elevi cunoşteau multe lucruri din acest domeniu, fapt care i-a ajutat în abordarea acestui topic în limba engleză. De asemenea, la clasa a VI a am citit un text despre delfini, iar într-o discuţie introductivă despre ce ştiu ei despre aceste mamifere, am constatat că deţineau unele informaţii de la bilogie, geografie sau de pe la canalele de specialitate de la tv. Alte subiecte complementare cu biologia/ anatomia sunt sipărțile corpului, dureri, afecțiuni, vitamine, alimentație sănătoasa etc.

Un alt exemplu, ar fi legătura  dintre  literatura engleză şi istorie. Acesta nu este un lucru foarte frecvent întâlnit la clasele de gimnaziu deoarece manualele de care dispunem nu conţin fragmente sau texte aparţinând unor opere cunoscute din literatură engleză, ci mai cu seama, probabil la clasele de liceu, acest lucru se întâmplă mult mai des.  Astfel, elevii ar trebui să ştie de la istorie secolele, încadrarea unor opere literare sau a unor autori în anumite epoci/perioade sau curente literare sau în anumite contexte istorice şi evenimente fundamentale care s-au petrecut în acea perioada – revoluţii, războaie etc., care cu siguranţă se reflectă şi în opera literară studiată. Astfel, înţelegerea istoriei devine fundamentală pentru înţelegerea unor texte literare clasice, arhicunoscute.

După cum se ştie, programa şcolară la gimnaziu (şi nu numai) conţine şi teme care abordează Sportul şi o viaţă sănătoasă. Ca urmare a faptului că şcoala la care predau este o şcoală sportivă,  unde se practică toate sporturile posibile, fiind vestită pentru practicarea sportului naţional Oină, şi majoritatea copiilor fac parte din diverse echipe sportive de la handabal, fotbal, baschet, baseball, softball până la tenis şi participa la foarte multe competiţii, au şi foarte multe cunoştinţe în acest domeniu. Acest lucru le-a venit în ȋntȃmpinare, când la un moment dat,  au avut de discutat sau de scris un paragraf/eseu despre sportul preferat; elevii cunosc regulile unui joc dintr-un anumit sport, componența echipei, cum se numeşte fiecare membru al unei echipe din sportul respectiv, echipament necesar,  etc.). De aici, rezultă faptul că şi educaţia fizică se corelează bine şi cu limbile străine sau  cu  limba română.

Ca o concluzie, am putea totuşi afirma că, din nefericire,  manualele şi programele şcolare şcolare nu reflectă ȋncă caracterul interdisciplinar care se doreşte a fi aplicat din ce în ce mai des.

Bibliografie:
Cucoş, Constantin – Pedagogie,  Editura Polirom, Iaşi, 1996
Văideanu, George – Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O, 1975
http://www.fortell.org/content/interdisciplinary-teaching-english-literature-old-hat-or-new-perspectives